luni, iulie 05, 2004

DILEMA (veche)

"Democratia este mecanismul ce regleaza sa nu fim condusi mai bine

decat meritam". G.B.Shaw.

In tot ce e urat si rau in jurul meu, o vina am si eu.



SEBASTIAN ALEXANDRU

Subject: BucureÂşti, 20 iunie 2004. Seara



ĂŽn cĂŁsuĂľa lui Ion Iliescu se gĂŁseÂşte o canapea verde.

Aerul condiĂľionat e defect Âşi scoate un zgomot bizar.

Lumina e redusã la jumãtate. E tîrziu. Ion Iliescu stã

pe canapea, priveÂşte la televizor Âşi ciuguleÂşte

neatent dintr-o porĂľie de crap la carton. E delicios,

dar ce folos! Pe mĂŁsuĂľa din faĂľa preÂşedintelui - o

mapĂŁ groasĂŁ cu tot felul de comunicate, de minute, de

rapoarte. Nu prea încurajatoare. Ion Iliescu aruncã o

privire peste cifre, le Âştie deja pe dinafarĂŁ. ClatinĂŁ

din cap. Se gîndeºte cã n-ar fi fost rãu sã-ºi fi luat

o pisicã atunci cînd era în opoziþie, cînd îºi mai

permitea sĂŁ iasĂŁ prin oraÂş. E drept, trebuia sĂŁ poarte

o mustaþã neagrã ºi sã meargã niþel cocoºat, dar, e

ºtiut, nimic nu poate înlocui contactul direct cu

lumea, cu pulsul oraÂşului. Ei, dacĂŁ Âşi-ar fi cumpĂŁrat

una, acum ar fi putut sã o ademeneascã cu o ciozvîrtã

de peºte ºi, cînd ar fi ajuns suficient de aproape,

i-ar fi tras un ºut cu bombeul plin, sã o vadã zburînd

de-a latul camerei. Nu chiar pînã în perete,

sufrageria e totuÂşi mĂŁricicĂŁ. Dar nu are nici pisicĂŁ,

nici motan. Ce bun ar fi fost un motan cu figura

antipaticã a lui Nãstase! Sã dea cu el de pãmînt, pînã

îi sar ochii din cap! Sã-l vadã zbîrlit, cu urechile

lãsate pe spate, fugind în cel mai ascuns cotlon din

casĂŁ!

Un dosar e plin cu diagrame ºi hãrþi. România pare un

copil cu pojar. E plinã de pete. Numai cã nu sînt

roÂşii, ci albastre! Of, Âşi dacĂŁ nu i-ar fi spus, dacĂŁ

nu l-ar fi prevenit! L-a scos din obscuritate, l-a

adus în Guvern, l-a fãcut ministru de Externe,

premier, dar tot n-a înþeles! Are sãbii scumpe, hãrþi

rare, tablouri ciudate, dar nu înþelege nimic. Nu

merge în pieþe, nu se pupã cu babele, nu þine copii în

braþe, îi place sã facã pe savantul ºi pe ºeful!

Uite-l acum la televizor cum încearcã sã dreagã

busuiocul! ªi împiedicatul ãsta de Popescu! A spus

prostii la turul întîi, acum n-a gãsit nimic de spus

decît sã-i înjure pe alegãtori! Sau tocilarul ãsta de

Geoanã! Cine o sã-i înveþe pe ãºtia cã vorba dulce

mult aduce, cĂŁ nu trebuie sĂŁ promiĂľi tot felul de

prostii? Oamenii simpli se bucurã cînd le arãþi

compasiune, cînd îi mîngîi pe cap ºi le spui cã asta

e, cã aºa sînt europenii, oameni rãi care ne impun tot

felul de aberaþii, cã trebuie sã înþelegem situaþia,

noi am luptat cinstit, dar mĂŁgarii ĂŁÂştia fĂŁrĂŁ Dumnezeu

(mã rog) calcã totul în picioare.



Ion Iliescu tremurĂŁ de nervi. Are Âşi motive. L-a

lichidat pe CeauÂşescu, a recuperat partidul, l-a

stropit cu apã de trandafiri, l-a adus în faþã. ªi

acum? Vine arogantul ĂŁsta, cu gaÂşca lui de burghezi,

de afaceriÂşti ahtiaĂľi dupĂŁ vile, femei, maÂşini Âşi

bani. Bani, bani Âşi iar bani! El n-a fost niciodatĂŁ

aÂşa - n-a vrut nici maÂşinĂŁ, nici casĂŁ, nici frigider,

nici video. E drept, le-a primit pe gratis de la

partid (ĂŁl'alt, nu ĂŁsta). Poate c-a Âşi greÂşit uneori.

A cam închis ochii, i-a lãsat sã-ºi umple buzunarele,

a vrut sã fie tolerant, acum sînt alte vremuri ºi

trebuie sĂŁ-i laÂşi sĂŁ-Âşi facĂŁ mendrele dacĂŁ vrei sĂŁ te

ajute ºi ei cînd e cazul. Le-a fost ca un tatã ºi uite

ce se-ntîmplã! ªi-au luat ferme, sute de hectare, merg

în Thailanda, beau whisky ºi se-mbracã de la shop! ªi

fac chefuri. Cu femei! Cine sînt ei? Niºte mucoºi

aroganþi - nu înþeleg nimic, nu ºtiu sã umble cu

zĂŁhĂŁrelul, calcĂŁ-n strĂŁchini, dupĂŁ ei potopul, le-a

lĂŁsat un partid la cheie Âşi o sĂŁ primeascĂŁ la toamnĂŁ o

ruinĂŁ! Ar trebui sĂŁ le facĂŁ o farsĂŁ, sĂŁ se mute la PUR

sau la Becali, sĂŁ-i vadĂŁ ce fac. Ce sĂŁ facĂŁ, BĂŁsescu

ºi Stolojan i-ar mînca de vii! Pãcat cã i-a scãpat din

mînã!

Ion Iliescu se pregãteºte sã ia cîrma pesedeului. S-a

odihnit patru ani, aÂşa cĂŁ e capabil de noi fapte de

arme. Vîrsta nu conteazã. Pofta de putere i-a rãmas la

fel de vie ca în anii '50. Vremuri de aur! Adversarii

politici dispĂŁreau peste noapte, iar dimineaĂľa te

puteai dedica fericirii poporului. Acum au apĂŁrut tot

felul de prostii - privatizare, retrocedare,

autonomie, integrare. Secretul e sĂŁ nu le dai

importanþã. ªi sã mergi înainte cu convingerea cã

vremurile de aur se pot întoarce. Cine n-are bãtrîni -

sã-ºi cumpere! Sau (cum se zice acum) sã-i ia în

leasing!



Dan GOANT�



Niciun comentariu: