Il sindacato degli edili Feneal-Uil pubblica i dati di un'indagine sullo stato d'impiego nell'edilizia della Capitale. Oltre il 32% dei dipendenti è straniero, la Romania prima fornitrice di manodopera. Il sindacato: " Abbattiamo il lavoro irregolare"
Roma, 29 settembre 2004 - Nei cantieri edili di si parla straniero. Secondo i dati resi noti dalla Feneal-Uil nel corso di un convegno 'Lavoro senza frontiere', il 32,75% dei lavoratori del settore edile di Roma e provincia non è italiano, e la maggioranza ha meno di 40 anni. I lavoratori occupati nei cantieri edili, sono 37.972, e di questi 25.536 sono italiani, mentre 12.436 sono stranieri. Francesco Sannino, segretario di Roma e Lazio della Feneal-Uil chiede, sulla base di questa indagine, che "già con il prossimo contratto integrativo della categoria si tenga conto della nuova realtà". Sannino preme infatti sulle "garanzie effettive, per i lavoratori dell'edilizia, di dignità nel lavoro, sicurezza sui luoghi di lavoro e garanzie contrattuali". La Romania è al primo posto tra i Paesi fornitori di mano d'opera (66% del totale); seguono gli operai albanesi (12%) mentre il 9% sono polacchi. Sempre più consistente si fa invece la presenza degli africani. Nel 2004 inoltre, sono già 380 gli operai comuni regolari, 100 quelli qualificati, 115 gli opera specializzati, 15 di IV livello e 6 gli apprendisti. Tunisia e Marocco sono presenti, rispettivamente, con il 39% e il 34% degli operai impiegati sul totale. L'Egitto si colloca al terzo posto con il 13%, segue l'Algeria (6%) e l'Etiopia (4%). Meno diffusa invece la mano d'opera asiatica.
"I lavoratori immigrati", afferma Pino Moretti, segretario Feneal-Uil Roma e Lazio, "rappresentano una ricchezza da tutelare e valorizzare. Per questo serve un patto tra sindacati e imprenditori che li garantisca, sia sul fronte della professionalità a livello previdenziale". Quello di Moretti è un vero e proprio invito all'integrazione e all'abbattimento del fenomeno dell'irregolarità. "Troppo spesso - ha detto - gli immigrati arrivano in Italia con un titolo di studio ma accedono al lavoro nelle qualifiche più basse". Secondo le stime del sindacato, il lavoro irregolare si attesterebbe intorno al 20-30%, concentrato soprattutto nell'edilizia, nei servizi di pulizia e nel commercio.
Al convegno promosso dal sindacato è intervenuto anche il prefetto Achille Serra che ha proposto la propria strategia d'azione. "Sto lavorando per realizzare un coordinamento delle ispezioni nei luoghi di lavoro - ha detto - non si può pensare che l'Inps, le Asl e i carabinieri vadano nei cantieri a fare le verifiche contemporaneamente. Serve - conclude - un istinto collaborativo".
joi, septembrie 30, 2004
Muzica pamantului si scrisori de la prieteni
Dialoguri - MUZICA SFERELOR
Cristiana Dumitrache este doctor in astronomie, cercetator la
Institutul Astronomic al Academiei Romane, dar se ocupa si de
astrologie, fiind membra a Asociatiei Astrologilor din Romania. In
pagina sa de web se gaseste o sectiune interesanta denumita
Cintecul Pamintului, si unde se poate asculta o melodie generata
pe baza inregistrarilor asupra cimpului geomagnetic al Pamintului,
si care au fost transpuse in note muzicale de fiica sa.
La adresa http://roastro.astro.ro/~crisd/geo/
se gaseste atit o melodie ilustrativa, in format MID, cit si o
inregistrare de la stirile TV unde era vorba chiar despre felul
cum a fost realizata melodia.
Ma voi obsinui cu gandul ca de la computerul acesta nu pot edita linkurile si nu stiu cand voi reedita paginile astea-acasa la anul noapte la net cafe sau cand apuc un Pc acasa.
Asa ca va mai spun ca imi place teribil sa vin cu bicicleta la serviciu -stagiu ma rog- .Descoperi de cateva zile un drum de pietris pe marginea unuia din canalele de care e plina si Padova ,in plus ca nu mai schimb 3 autobuze ajung acum in 20 de minute ,nu in 60 ca inainte,fara masini si fac si miscare.La fel ca italienii tocmai sositi cu masina de la slujbe ,pusi pe alergari usoare de la mci la mare ,cu catei de toate rasele.Pe malul raulurilor canal cu diguri bine amenajate ,pescari amatori veniti totusi cu masini si motorete.Sper ca prind si ei ceva pe langa linistea care dainuie aici.
Fetele (Maria,Camelia -cazate cu o englezoaica,o mexicanca,statunita,si o clujeanca Delia cu un accent neaos atunci cand vrea:) se muta de la casa lor tipic veneziana din nou la caminul Copernico.Am declinat invitatia de data asta.Voi sta ca acum
Cristiana Dumitrache este doctor in astronomie, cercetator la
Institutul Astronomic al Academiei Romane, dar se ocupa si de
astrologie, fiind membra a Asociatiei Astrologilor din Romania. In
pagina sa de web se gaseste o sectiune interesanta denumita
Cintecul Pamintului, si unde se poate asculta o melodie generata
pe baza inregistrarilor asupra cimpului geomagnetic al Pamintului,
si care au fost transpuse in note muzicale de fiica sa.
La adresa http://roastro.astro.ro/~crisd/geo/
se gaseste atit o melodie ilustrativa, in format MID, cit si o
inregistrare de la stirile TV unde era vorba chiar despre felul
cum a fost realizata melodia.
Ma voi obsinui cu gandul ca de la computerul acesta nu pot edita linkurile si nu stiu cand voi reedita paginile astea-acasa la anul noapte la net cafe sau cand apuc un Pc acasa.
Asa ca va mai spun ca imi place teribil sa vin cu bicicleta la serviciu -stagiu ma rog- .Descoperi de cateva zile un drum de pietris pe marginea unuia din canalele de care e plina si Padova ,in plus ca nu mai schimb 3 autobuze ajung acum in 20 de minute ,nu in 60 ca inainte,fara masini si fac si miscare.La fel ca italienii tocmai sositi cu masina de la slujbe ,pusi pe alergari usoare de la mci la mare ,cu catei de toate rasele.Pe malul raulurilor canal cu diguri bine amenajate ,pescari amatori veniti totusi cu masini si motorete.Sper ca prind si ei ceva pe langa linistea care dainuie aici.
Fetele (Maria,Camelia -cazate cu o englezoaica,o mexicanca,statunita,si o clujeanca Delia cu un accent neaos atunci cand vrea:) se muta de la casa lor tipic veneziana din nou la caminul Copernico.Am declinat invitatia de data asta.Voi sta ca acum
Muzica pamantului si scrisori de la prieteni
Dialoguri - MUZICA SFERELOR
Cristiana Dumitrache este doctor in astronomie, cercetator la
Institutul Astronomic al Academiei Romane, dar se ocupa si de
astrologie, fiind membra a Asociatiei Astrologilor din Romania. In
pagina sa de web se gaseste o sectiune interesanta denumita
Cintecul Pamintului, si unde se poate asculta o melodie generata
pe baza inregistrarilor asupra cimpului geomagnetic al Pamintului,
si care au fost transpuse in note muzicale de fiica sa.
La adresa http://roastro.astro.ro/~crisd/geo/
se gaseste atit o melodie ilustrativa, in format MID, cit si o
inregistrare de la stirile TV unde era vorba chiar despre felul
cum a fost realizata melodia.
Ma voi obsinui cu gandul ca de la computerul acesta nu pot edita linkurile si nu stiu cand voi reedita paginile astea-acasa la anul noapte la net cafe sau cand apuc un Pc acasa.
Asa ca va mai spun ca imi place teribil sa vin cu bicicleta la serviciu -stagiu ma rog- .Descoperi de cateva zile un drum de pietris pe marginea unuia din canalele de care e plina si Padova ,in plus ca nu mai schimb 3 autobuze ajung acum in 20 de minute ,nu in 60 ca inainte,fara masini si fac si miscare.La fel ca italienii tocmai sositi cu masina de la slujbe ,pusi pe alergari usoare de la mci la mare ,cu catei de toate rasele.Pe malul raulurilor canal cu diguri bine amenajate ,pescari amatori veniti totusi cu masini si motorete.Sper ca prind si ei ceva pe langa linistea care dainuie aici.
Fetele (Maria,Camelia -cazate cu o englezoaica,o mexicanca,statunita,si o clujeanca Delia cu un accent neaos atunci cand vrea:) se muta de la casa lor tipic veneziana din nou la caminul Copernico.Am declinat invitatia de data asta.Voi sta ca acum
Cristiana Dumitrache este doctor in astronomie, cercetator la
Institutul Astronomic al Academiei Romane, dar se ocupa si de
astrologie, fiind membra a Asociatiei Astrologilor din Romania. In
pagina sa de web se gaseste o sectiune interesanta denumita
Cintecul Pamintului, si unde se poate asculta o melodie generata
pe baza inregistrarilor asupra cimpului geomagnetic al Pamintului,
si care au fost transpuse in note muzicale de fiica sa.
La adresa http://roastro.astro.ro/~crisd/geo/
se gaseste atit o melodie ilustrativa, in format MID, cit si o
inregistrare de la stirile TV unde era vorba chiar despre felul
cum a fost realizata melodia.
Ma voi obsinui cu gandul ca de la computerul acesta nu pot edita linkurile si nu stiu cand voi reedita paginile astea-acasa la anul noapte la net cafe sau cand apuc un Pc acasa.
Asa ca va mai spun ca imi place teribil sa vin cu bicicleta la serviciu -stagiu ma rog- .Descoperi de cateva zile un drum de pietris pe marginea unuia din canalele de care e plina si Padova ,in plus ca nu mai schimb 3 autobuze ajung acum in 20 de minute ,nu in 60 ca inainte,fara masini si fac si miscare.La fel ca italienii tocmai sositi cu masina de la slujbe ,pusi pe alergari usoare de la mci la mare ,cu catei de toate rasele.Pe malul raulurilor canal cu diguri bine amenajate ,pescari amatori veniti totusi cu masini si motorete.Sper ca prind si ei ceva pe langa linistea care dainuie aici.
Fetele (Maria,Camelia -cazate cu o englezoaica,o mexicanca,statunita,si o clujeanca Delia cu un accent neaos atunci cand vrea:) se muta de la casa lor tipic veneziana din nou la caminul Copernico.Am declinat invitatia de data asta.Voi sta ca acum
miercuri, septembrie 29, 2004
Mai poate fi astazi Blajul,mica Roma?!
In data de 21 septembrie 2004 a avut loc la Academia Romana, in
amfiteatrul "Heliade Radulescu", un simpozion cu tema "250 de ani de la deschiderea primelor scoli sistematice romanesti", simpozion in cadrul careia si PSS Virgil Bercea a tinut un discurs in care a facut o prezentare a Scolilor Blajului, evolutia acestora si a modului in care, de la Blaj, scoala romaneasca s-a raspandit in principatele romane. A continuat vorbind despre Scoala Ardeleana si despre rolul ei in cultura romaneasca, despre corifeii Scolii Ardelene, despre Biblia de la Blaj dar si despre martirii Bisericii Unite din sec. XX.
Acum, prin bunavointa Preasfintiei Sale, va pun la dispozitie intregul material prezentat in cadrul acelui simpozion, material
Aniversarea a 250 de ani de la deschiderea Scolilor de la Blaj
Inalt Preasfintia Voastre,Domnule Presedinte,Domnule Ministru,
Domnilor academicieni,Doamnelor, Domnilor
O aniversare este un moment de bucurie, un moment de bilant, un moment de multumire:
- ne bucuram pentru ceea ce Blajul prin Biserica Romana Unita cu Roma, Greco-Catolica si Scolile întemeiate la confluenta Tarnavelor si a vremurilor a realizat prin timp pentru cultura si spiritualitatea poporului roman. Bucurie nevinovata si binecuvantata pentru ca pe „pamantul sfant al Blajului” au scris cu litere de sange un Sincai, un Samuil Micu, un Petru Maior dar si un Vasile Aftenie, un Ioan Suciu sau un Alexandru Todea. Primii au avut ragazul sa alcatuiasca teorii, sa întemeieze scoli sau sa traduca biblii spre folosul tuturor romanilor iar altii au avut taria martiriului prin temnite si gulaguri romanesti spre trainicia
demnitatii si a libertatii aceluiasi popor.
- la ceas aniversar, putem face un bilant al învataceilor si al
dascalilor care s-au perindat prin aceste Scoli, respectiv a realizarilor pe care acesti elevi si profesori le-au daruit tarii, natiunii si lumii.
Chiar daca prin colbul vremii memoria oboseste, prin tomuri, documente si arhive istoria nu uita pe marii barbati ai neamului care si-au tocit coatele si si-au ascutit inteligentele pe bancile scartaitoare sau prin biblioteci cu bolti arcuite ale unui Blaj legendare de acum.
- si, tot la aniversarea Scolilor, trebuie sa multumim întai de toate Domnului care a binecuvantat aceste locuri cu atatea daruri, sa multumim acestor truditori într-ale cartii care au creat perspectivele Scolilor si sa multumim celor de astazi care mai stiu sa se adape înca de la fantanile darurilor”cum le-a numit fondatorul, episcopul Petru Pavel Aron.
1754 ramane pentru noi romanii, marele început - „de aici a rasarit
soarele romanilor” afirma Ion Eliade Radulescu în 1848 în fata Catedralei si a Scolilor din Blaj; 1754 este marele început al dezvoltarii culturii romanesti. Introspectiile filosofico-istorico-literare ale lui Varlaam, Dosoftei, Nicolae Milescu sau Antim Ivireanul facute cu un secol înainte, confirma valoarea Scolilor Blajului pentru cultura si spiritualitatea noastra. Nimeni si niciodata nu va putea suficient de mult elogia si cinsti acest început la Blaj si pe deschizîtorul „Scoalelor”, episcopul Petru Pavel Aron.
Lui Inochentie Micu-Klein i se datoreaza întemeierea institutiilor
culturale ale Blajului, în sensul concret si material. In aceste institutii se vor regasi, dupa ani îndelungi de însusire a unor cunostinte înalte în mari universitati europene de traditie, oameni ca Grigore Maior,Silvestru Caliani, Atanasie Rednic, Gherontie Cotorea, Gheorghe Sincai pe care, curand îi va chema destinul misionar al dascaliei romanesti de obste. Imaginea Maicii Roma, revelatia originii noastre din puternica ginta latina, constiinta latinitatii limbii si a continuitatii de drept istoric a romanilor pe teritoriul pe care îl populeaza au devenit bunuri personale ale unor ardeleni proveniti din poporul de rand, multi dintre ei fii de iobagi. Cu un secol în amonte, aceste cunostinte erau accesibile doar unor Principi luminati ca Petru Cercel si Dimitrie Cantemir,
sau marilor boieri-cronicari ca Grigore Ureche, Miron Costin sau
Constantin Cntacuzino. Temelia ontologica a istoriei romanilor a fost, este si va fi, atasamentul înflacarat fata de limba lor, coboratoare din latina Romei. Marele istoric postrenascentist Antonio Bonfini scria, scrutand trecutul îndepartat al romanilor, ca acestia “nu se lupta atat pentru viata, cat mai ales pentru salvarea limbii”. Iar, Timotei Cipariu afirma: „poporul roman a tinut totdeauna mai mult la limba si istoria sa decat la viata…”.
Daca vom înlatura ceata vremii, nu este greu sa refacem scena acelei
toamne de neuitat, cand pruncii romanilor au nazuit din satele lor sarace spre o cetate de lumina, proaspat aprinsa la confluenta Tarnavelor, asezata în centrul aproape geometric al lumii romanesti, spre Blaj.
Neuitatul episcop Petru Pavel Aron a deschis atunci, dintr-o data, trei scoli cu tot atatea trepte de învatatura. Una a fost „scoala de obste”, în care copiii învatau, dupa o traditie veche, scrisul, cititul si cunostintele religioase de baza, toate în limba romana. O putem numi cu termenul actual de scoala primara. A doua treapta, cu caracter de gimnaziu, se numea “scoala latineasca”, în concordanta cu întreaga pedagogie a Europei aflate înca în imperiul limbii latine, pentru noi limba stramosilor. Cu toate acestea, elevii gimnaziului erau obligati sa urmeze si cursurile “scolii romanesti” sau primare, pana la însusirea optima a limbii romane literare din vremea aceea. A treia treapta a fost deschisa ca liceu teologic superior, din care în deceniile urmatoare se va dezvolta, treptat, facultatea teologica de la Blaj. Nu este greu de vazut în aceasta structurare o constructie pedagogica aproape perfecta, care asigura succesiunea promotiilor de învatacei în flux constant, spre treapta
superioara de studiu a vremii.
Evolutia în timp a acestei structuri de început s-a datorat urcarii în scaunul vladicesc de la Blaj a episcopului Grigorie Maior care a
reorganizat învatamantul teologic la nivel superior, apoi lui Ioan Lemeni care a ridicat studiile de teologie si filosofie la rang universitar, mai apoi sub Alexandru Sterca Sulutiu scoala secundara s-a transformat înliceu cu 8 clase pentru ca sub Vasile Suciu, Blajul sa devina un adevarat oras al scolarilor.
Este impresionant sa urmaresti itinerariile copiilor de tarani veniti din toate colturile tarii sa ia lumina de la Blaj, în vremuri cand un drum din Chioar, Maramures sau Salaj dura zile obositoare în sir. S-au creat si s-au batatorit astfel drumuri cu un dublu sens, spre si dinspre Blaj, pe sleaul carora veneau taranusi încaltati în opinci si se întorceau, dupa ani de studii, carturari iubitori de limba, de cultura si de neam.
In Scolile Blajului si prin ele s-au ridicat si afirmat marii creatori ai Scolii Ardelene, un Samuil Micu, cel care a dat tuturor romanilor Biblia de la 1795, un scriitor de „cronici” si „aspru muncitor fanatic” (N. Iorga) precum Gheorghe Sincai sau un genial propagator de idei nationale ca Petru Maior. Un flux al pioseniei si dragostei de neam a facut ca o generatie dupa alta de absolventi ai marilor universitati europene, Roma, Viena, Paris sa revina la modestele catedre din Blaj, încarcati cu cunostinte cum nu se mai cunoscusera la romani. „Faclia aprinsa la Blaj, …, nu se va stinge vreodata. Episcopul Inochentie Micu n-a trecut-o numai în mainile vrednicului sau urmas, Petru Pavel Aron; el a încredintat-o sutelor si miilor de tineri ardeleni care au învatat de-atunci în Scoalele Blajului” spune Mircea Eliade.
Faclia aprinsa la Blaj a fost purtata de un Gheorghe Lazar la Bucuresti unde a deschis prima scoala romaneasca; de un Ion Maiorescu care a plecat la Craiova sa raspandeasca lumina primita în Blajul greco-catolic; primul sentiment de traire national romaneasca la Cernauti l-a implementat Aron Pumnul, dascalul de romana al lui Eminescu, plecat tot de pe bancile Scolilor din Blajul. „Limba, literatura si cultura romaneasca moderna poarta pecetea faurita la Blaj – cu cate lacrimi, cu cat sange si cu cat geniu o stie numai istoricul care si-a închinat viata cercetand aceasta epoca eroica” conchide Mircea Eliade.
Prin Scolile deschise de Biserica Unita la Blaj, prin aceste „fantani ale darurilor, … a tuturor de toata varsta”, cum le chema Petru PavelAron, romanii au pus un picior în Europa luminilor care putem spune a prefigurat Europa popoarelor unite de astazi.
Sincopa de aproape 50 de ani prin care a trecut Blajul nu a reusit sa nimiceasca marile idealuri, în ciuda atator forte potrivnice, iar
speranta în adevarul si dreptatea cauzei se confirma „într-o noua primavara” cum spune Sfantul Parinte Papa Ioan Paul al II-lea, chiar daca aceasta primavara este înca destul de capricioasa, spunem noi. Primavara Bisericii Greco-Catolice si a Scolilor Blajului tine de speranta în lucrarea proniei lui Dumnezeu care este si primul si ultimul care ocroteste si iubeste cu adevarat Blajul.
Multumesc Academiei Romane, presedintelui ei, Domnului Profesor Eugen Simion ca a promovat aceasta Sesiune Solemna pentru a aniversa cei 250 de ani de la Deschiderea primelor Scoli sistematice la Blaj.
21.IX.2004 Virgil Bercea
De la Vasile Bouleanu .
Desteapta-te romane ! Esti singur pe lume.
amfiteatrul "Heliade Radulescu", un simpozion cu tema "250 de ani de la deschiderea primelor scoli sistematice romanesti", simpozion in cadrul careia si PSS Virgil Bercea a tinut un discurs in care a facut o prezentare a Scolilor Blajului, evolutia acestora si a modului in care, de la Blaj, scoala romaneasca s-a raspandit in principatele romane. A continuat vorbind despre Scoala Ardeleana si despre rolul ei in cultura romaneasca, despre corifeii Scolii Ardelene, despre Biblia de la Blaj dar si despre martirii Bisericii Unite din sec. XX.
Acum, prin bunavointa Preasfintiei Sale, va pun la dispozitie intregul material prezentat in cadrul acelui simpozion, material
Aniversarea a 250 de ani de la deschiderea Scolilor de la Blaj
Inalt Preasfintia Voastre,Domnule Presedinte,Domnule Ministru,
Domnilor academicieni,Doamnelor, Domnilor
O aniversare este un moment de bucurie, un moment de bilant, un moment de multumire:
- ne bucuram pentru ceea ce Blajul prin Biserica Romana Unita cu Roma, Greco-Catolica si Scolile întemeiate la confluenta Tarnavelor si a vremurilor a realizat prin timp pentru cultura si spiritualitatea poporului roman. Bucurie nevinovata si binecuvantata pentru ca pe „pamantul sfant al Blajului” au scris cu litere de sange un Sincai, un Samuil Micu, un Petru Maior dar si un Vasile Aftenie, un Ioan Suciu sau un Alexandru Todea. Primii au avut ragazul sa alcatuiasca teorii, sa întemeieze scoli sau sa traduca biblii spre folosul tuturor romanilor iar altii au avut taria martiriului prin temnite si gulaguri romanesti spre trainicia
demnitatii si a libertatii aceluiasi popor.
- la ceas aniversar, putem face un bilant al învataceilor si al
dascalilor care s-au perindat prin aceste Scoli, respectiv a realizarilor pe care acesti elevi si profesori le-au daruit tarii, natiunii si lumii.
Chiar daca prin colbul vremii memoria oboseste, prin tomuri, documente si arhive istoria nu uita pe marii barbati ai neamului care si-au tocit coatele si si-au ascutit inteligentele pe bancile scartaitoare sau prin biblioteci cu bolti arcuite ale unui Blaj legendare de acum.
- si, tot la aniversarea Scolilor, trebuie sa multumim întai de toate Domnului care a binecuvantat aceste locuri cu atatea daruri, sa multumim acestor truditori într-ale cartii care au creat perspectivele Scolilor si sa multumim celor de astazi care mai stiu sa se adape înca de la fantanile darurilor”cum le-a numit fondatorul, episcopul Petru Pavel Aron.
1754 ramane pentru noi romanii, marele început - „de aici a rasarit
soarele romanilor” afirma Ion Eliade Radulescu în 1848 în fata Catedralei si a Scolilor din Blaj; 1754 este marele început al dezvoltarii culturii romanesti. Introspectiile filosofico-istorico-literare ale lui Varlaam, Dosoftei, Nicolae Milescu sau Antim Ivireanul facute cu un secol înainte, confirma valoarea Scolilor Blajului pentru cultura si spiritualitatea noastra. Nimeni si niciodata nu va putea suficient de mult elogia si cinsti acest început la Blaj si pe deschizîtorul „Scoalelor”, episcopul Petru Pavel Aron.
Lui Inochentie Micu-Klein i se datoreaza întemeierea institutiilor
culturale ale Blajului, în sensul concret si material. In aceste institutii se vor regasi, dupa ani îndelungi de însusire a unor cunostinte înalte în mari universitati europene de traditie, oameni ca Grigore Maior,Silvestru Caliani, Atanasie Rednic, Gherontie Cotorea, Gheorghe Sincai pe care, curand îi va chema destinul misionar al dascaliei romanesti de obste. Imaginea Maicii Roma, revelatia originii noastre din puternica ginta latina, constiinta latinitatii limbii si a continuitatii de drept istoric a romanilor pe teritoriul pe care îl populeaza au devenit bunuri personale ale unor ardeleni proveniti din poporul de rand, multi dintre ei fii de iobagi. Cu un secol în amonte, aceste cunostinte erau accesibile doar unor Principi luminati ca Petru Cercel si Dimitrie Cantemir,
sau marilor boieri-cronicari ca Grigore Ureche, Miron Costin sau
Constantin Cntacuzino. Temelia ontologica a istoriei romanilor a fost, este si va fi, atasamentul înflacarat fata de limba lor, coboratoare din latina Romei. Marele istoric postrenascentist Antonio Bonfini scria, scrutand trecutul îndepartat al romanilor, ca acestia “nu se lupta atat pentru viata, cat mai ales pentru salvarea limbii”. Iar, Timotei Cipariu afirma: „poporul roman a tinut totdeauna mai mult la limba si istoria sa decat la viata…”.
Daca vom înlatura ceata vremii, nu este greu sa refacem scena acelei
toamne de neuitat, cand pruncii romanilor au nazuit din satele lor sarace spre o cetate de lumina, proaspat aprinsa la confluenta Tarnavelor, asezata în centrul aproape geometric al lumii romanesti, spre Blaj.
Neuitatul episcop Petru Pavel Aron a deschis atunci, dintr-o data, trei scoli cu tot atatea trepte de învatatura. Una a fost „scoala de obste”, în care copiii învatau, dupa o traditie veche, scrisul, cititul si cunostintele religioase de baza, toate în limba romana. O putem numi cu termenul actual de scoala primara. A doua treapta, cu caracter de gimnaziu, se numea “scoala latineasca”, în concordanta cu întreaga pedagogie a Europei aflate înca în imperiul limbii latine, pentru noi limba stramosilor. Cu toate acestea, elevii gimnaziului erau obligati sa urmeze si cursurile “scolii romanesti” sau primare, pana la însusirea optima a limbii romane literare din vremea aceea. A treia treapta a fost deschisa ca liceu teologic superior, din care în deceniile urmatoare se va dezvolta, treptat, facultatea teologica de la Blaj. Nu este greu de vazut în aceasta structurare o constructie pedagogica aproape perfecta, care asigura succesiunea promotiilor de învatacei în flux constant, spre treapta
superioara de studiu a vremii.
Evolutia în timp a acestei structuri de început s-a datorat urcarii în scaunul vladicesc de la Blaj a episcopului Grigorie Maior care a
reorganizat învatamantul teologic la nivel superior, apoi lui Ioan Lemeni care a ridicat studiile de teologie si filosofie la rang universitar, mai apoi sub Alexandru Sterca Sulutiu scoala secundara s-a transformat înliceu cu 8 clase pentru ca sub Vasile Suciu, Blajul sa devina un adevarat oras al scolarilor.
Este impresionant sa urmaresti itinerariile copiilor de tarani veniti din toate colturile tarii sa ia lumina de la Blaj, în vremuri cand un drum din Chioar, Maramures sau Salaj dura zile obositoare în sir. S-au creat si s-au batatorit astfel drumuri cu un dublu sens, spre si dinspre Blaj, pe sleaul carora veneau taranusi încaltati în opinci si se întorceau, dupa ani de studii, carturari iubitori de limba, de cultura si de neam.
In Scolile Blajului si prin ele s-au ridicat si afirmat marii creatori ai Scolii Ardelene, un Samuil Micu, cel care a dat tuturor romanilor Biblia de la 1795, un scriitor de „cronici” si „aspru muncitor fanatic” (N. Iorga) precum Gheorghe Sincai sau un genial propagator de idei nationale ca Petru Maior. Un flux al pioseniei si dragostei de neam a facut ca o generatie dupa alta de absolventi ai marilor universitati europene, Roma, Viena, Paris sa revina la modestele catedre din Blaj, încarcati cu cunostinte cum nu se mai cunoscusera la romani. „Faclia aprinsa la Blaj, …, nu se va stinge vreodata. Episcopul Inochentie Micu n-a trecut-o numai în mainile vrednicului sau urmas, Petru Pavel Aron; el a încredintat-o sutelor si miilor de tineri ardeleni care au învatat de-atunci în Scoalele Blajului” spune Mircea Eliade.
Faclia aprinsa la Blaj a fost purtata de un Gheorghe Lazar la Bucuresti unde a deschis prima scoala romaneasca; de un Ion Maiorescu care a plecat la Craiova sa raspandeasca lumina primita în Blajul greco-catolic; primul sentiment de traire national romaneasca la Cernauti l-a implementat Aron Pumnul, dascalul de romana al lui Eminescu, plecat tot de pe bancile Scolilor din Blajul. „Limba, literatura si cultura romaneasca moderna poarta pecetea faurita la Blaj – cu cate lacrimi, cu cat sange si cu cat geniu o stie numai istoricul care si-a închinat viata cercetand aceasta epoca eroica” conchide Mircea Eliade.
Prin Scolile deschise de Biserica Unita la Blaj, prin aceste „fantani ale darurilor, … a tuturor de toata varsta”, cum le chema Petru PavelAron, romanii au pus un picior în Europa luminilor care putem spune a prefigurat Europa popoarelor unite de astazi.
Sincopa de aproape 50 de ani prin care a trecut Blajul nu a reusit sa nimiceasca marile idealuri, în ciuda atator forte potrivnice, iar
speranta în adevarul si dreptatea cauzei se confirma „într-o noua primavara” cum spune Sfantul Parinte Papa Ioan Paul al II-lea, chiar daca aceasta primavara este înca destul de capricioasa, spunem noi. Primavara Bisericii Greco-Catolice si a Scolilor Blajului tine de speranta în lucrarea proniei lui Dumnezeu care este si primul si ultimul care ocroteste si iubeste cu adevarat Blajul.
Multumesc Academiei Romane, presedintelui ei, Domnului Profesor Eugen Simion ca a promovat aceasta Sesiune Solemna pentru a aniversa cei 250 de ani de la Deschiderea primelor Scoli sistematice la Blaj.
21.IX.2004 Virgil Bercea
De la Vasile Bouleanu .
Desteapta-te romane ! Esti singur pe lume.
Mai poate fi astazi Blajul,mica Roma?!
In data de 21 septembrie 2004 a avut loc la Academia Romana, in
amfiteatrul "Heliade Radulescu", un simpozion cu tema "250 de ani de la deschiderea primelor scoli sistematice romanesti", simpozion in cadrul careia si PSS Virgil Bercea a tinut un discurs in care a facut o prezentare a Scolilor Blajului, evolutia acestora si a modului in care, de la Blaj, scoala romaneasca s-a raspandit in principatele romane. A continuat vorbind despre Scoala Ardeleana si despre rolul ei in cultura romaneasca, despre corifeii Scolii Ardelene, despre Biblia de la Blaj dar si despre martirii Bisericii Unite din sec. XX.
Acum, prin bunavointa Preasfintiei Sale, va pun la dispozitie intregul material prezentat in cadrul acelui simpozion, material
Aniversarea a 250 de ani de la deschiderea Scolilor de la Blaj
Inalt Preasfintia Voastre,Domnule Presedinte,Domnule Ministru,
Domnilor academicieni,Doamnelor, Domnilor
O aniversare este un moment de bucurie, un moment de bilant, un moment de multumire:
- ne bucuram pentru ceea ce Blajul prin Biserica Romana Unita cu Roma, Greco-Catolica si Scolile întemeiate la confluenta Tarnavelor si a vremurilor a realizat prin timp pentru cultura si spiritualitatea poporului roman. Bucurie nevinovata si binecuvantata pentru ca pe „pamantul sfant al Blajului” au scris cu litere de sange un Sincai, un Samuil Micu, un Petru Maior dar si un Vasile Aftenie, un Ioan Suciu sau un Alexandru Todea. Primii au avut ragazul sa alcatuiasca teorii, sa întemeieze scoli sau sa traduca biblii spre folosul tuturor romanilor iar altii au avut taria martiriului prin temnite si gulaguri romanesti spre trainicia
demnitatii si a libertatii aceluiasi popor.
- la ceas aniversar, putem face un bilant al învataceilor si al
dascalilor care s-au perindat prin aceste Scoli, respectiv a realizarilor pe care acesti elevi si profesori le-au daruit tarii, natiunii si lumii.
Chiar daca prin colbul vremii memoria oboseste, prin tomuri, documente si arhive istoria nu uita pe marii barbati ai neamului care si-au tocit coatele si si-au ascutit inteligentele pe bancile scartaitoare sau prin biblioteci cu bolti arcuite ale unui Blaj legendare de acum.
- si, tot la aniversarea Scolilor, trebuie sa multumim întai de toate Domnului care a binecuvantat aceste locuri cu atatea daruri, sa multumim acestor truditori într-ale cartii care au creat perspectivele Scolilor si sa multumim celor de astazi care mai stiu sa se adape înca de la fantanile darurilor”cum le-a numit fondatorul, episcopul Petru Pavel Aron.
1754 ramane pentru noi romanii, marele început - „de aici a rasarit
soarele romanilor” afirma Ion Eliade Radulescu în 1848 în fata Catedralei si a Scolilor din Blaj; 1754 este marele început al dezvoltarii culturii romanesti. Introspectiile filosofico-istorico-literare ale lui Varlaam, Dosoftei, Nicolae Milescu sau Antim Ivireanul facute cu un secol înainte, confirma valoarea Scolilor Blajului pentru cultura si spiritualitatea noastra. Nimeni si niciodata nu va putea suficient de mult elogia si cinsti acest început la Blaj si pe deschizîtorul „Scoalelor”, episcopul Petru Pavel Aron.
Lui Inochentie Micu-Klein i se datoreaza întemeierea institutiilor
culturale ale Blajului, în sensul concret si material. In aceste institutii se vor regasi, dupa ani îndelungi de însusire a unor cunostinte înalte în mari universitati europene de traditie, oameni ca Grigore Maior,Silvestru Caliani, Atanasie Rednic, Gherontie Cotorea, Gheorghe Sincai pe care, curand îi va chema destinul misionar al dascaliei romanesti de obste. Imaginea Maicii Roma, revelatia originii noastre din puternica ginta latina, constiinta latinitatii limbii si a continuitatii de drept istoric a romanilor pe teritoriul pe care îl populeaza au devenit bunuri personale ale unor ardeleni proveniti din poporul de rand, multi dintre ei fii de iobagi. Cu un secol în amonte, aceste cunostinte erau accesibile doar unor Principi luminati ca Petru Cercel si Dimitrie Cantemir,
sau marilor boieri-cronicari ca Grigore Ureche, Miron Costin sau
Constantin Cntacuzino. Temelia ontologica a istoriei romanilor a fost, este si va fi, atasamentul înflacarat fata de limba lor, coboratoare din latina Romei. Marele istoric postrenascentist Antonio Bonfini scria, scrutand trecutul îndepartat al romanilor, ca acestia “nu se lupta atat pentru viata, cat mai ales pentru salvarea limbii”. Iar, Timotei Cipariu afirma: „poporul roman a tinut totdeauna mai mult la limba si istoria sa decat la viata…”.
Daca vom înlatura ceata vremii, nu este greu sa refacem scena acelei
toamne de neuitat, cand pruncii romanilor au nazuit din satele lor sarace spre o cetate de lumina, proaspat aprinsa la confluenta Tarnavelor, asezata în centrul aproape geometric al lumii romanesti, spre Blaj.
Neuitatul episcop Petru Pavel Aron a deschis atunci, dintr-o data, trei scoli cu tot atatea trepte de învatatura. Una a fost „scoala de obste”, în care copiii învatau, dupa o traditie veche, scrisul, cititul si cunostintele religioase de baza, toate în limba romana. O putem numi cu termenul actual de scoala primara. A doua treapta, cu caracter de gimnaziu, se numea “scoala latineasca”, în concordanta cu întreaga pedagogie a Europei aflate înca în imperiul limbii latine, pentru noi limba stramosilor. Cu toate acestea, elevii gimnaziului erau obligati sa urmeze si cursurile “scolii romanesti” sau primare, pana la însusirea optima a limbii romane literare din vremea aceea. A treia treapta a fost deschisa ca liceu teologic superior, din care în deceniile urmatoare se va dezvolta, treptat, facultatea teologica de la Blaj. Nu este greu de vazut în aceasta structurare o constructie pedagogica aproape perfecta, care asigura succesiunea promotiilor de învatacei în flux constant, spre treapta
superioara de studiu a vremii.
Evolutia în timp a acestei structuri de început s-a datorat urcarii în scaunul vladicesc de la Blaj a episcopului Grigorie Maior care a
reorganizat învatamantul teologic la nivel superior, apoi lui Ioan Lemeni care a ridicat studiile de teologie si filosofie la rang universitar, mai apoi sub Alexandru Sterca Sulutiu scoala secundara s-a transformat înliceu cu 8 clase pentru ca sub Vasile Suciu, Blajul sa devina un adevarat oras al scolarilor.
Este impresionant sa urmaresti itinerariile copiilor de tarani veniti din toate colturile tarii sa ia lumina de la Blaj, în vremuri cand un drum din Chioar, Maramures sau Salaj dura zile obositoare în sir. S-au creat si s-au batatorit astfel drumuri cu un dublu sens, spre si dinspre Blaj, pe sleaul carora veneau taranusi încaltati în opinci si se întorceau, dupa ani de studii, carturari iubitori de limba, de cultura si de neam.
In Scolile Blajului si prin ele s-au ridicat si afirmat marii creatori ai Scolii Ardelene, un Samuil Micu, cel care a dat tuturor romanilor Biblia de la 1795, un scriitor de „cronici” si „aspru muncitor fanatic” (N. Iorga) precum Gheorghe Sincai sau un genial propagator de idei nationale ca Petru Maior. Un flux al pioseniei si dragostei de neam a facut ca o generatie dupa alta de absolventi ai marilor universitati europene, Roma, Viena, Paris sa revina la modestele catedre din Blaj, încarcati cu cunostinte cum nu se mai cunoscusera la romani. „Faclia aprinsa la Blaj, …, nu se va stinge vreodata. Episcopul Inochentie Micu n-a trecut-o numai în mainile vrednicului sau urmas, Petru Pavel Aron; el a încredintat-o sutelor si miilor de tineri ardeleni care au învatat de-atunci în Scoalele Blajului” spune Mircea Eliade.
Faclia aprinsa la Blaj a fost purtata de un Gheorghe Lazar la Bucuresti unde a deschis prima scoala romaneasca; de un Ion Maiorescu care a plecat la Craiova sa raspandeasca lumina primita în Blajul greco-catolic; primul sentiment de traire national romaneasca la Cernauti l-a implementat Aron Pumnul, dascalul de romana al lui Eminescu, plecat tot de pe bancile Scolilor din Blajul. „Limba, literatura si cultura romaneasca moderna poarta pecetea faurita la Blaj – cu cate lacrimi, cu cat sange si cu cat geniu o stie numai istoricul care si-a închinat viata cercetand aceasta epoca eroica” conchide Mircea Eliade.
Prin Scolile deschise de Biserica Unita la Blaj, prin aceste „fantani ale darurilor, … a tuturor de toata varsta”, cum le chema Petru PavelAron, romanii au pus un picior în Europa luminilor care putem spune a prefigurat Europa popoarelor unite de astazi.
Sincopa de aproape 50 de ani prin care a trecut Blajul nu a reusit sa nimiceasca marile idealuri, în ciuda atator forte potrivnice, iar
speranta în adevarul si dreptatea cauzei se confirma „într-o noua primavara” cum spune Sfantul Parinte Papa Ioan Paul al II-lea, chiar daca aceasta primavara este înca destul de capricioasa, spunem noi. Primavara Bisericii Greco-Catolice si a Scolilor Blajului tine de speranta în lucrarea proniei lui Dumnezeu care este si primul si ultimul care ocroteste si iubeste cu adevarat Blajul.
Multumesc Academiei Romane, presedintelui ei, Domnului Profesor Eugen Simion ca a promovat aceasta Sesiune Solemna pentru a aniversa cei 250 de ani de la Deschiderea primelor Scoli sistematice la Blaj.
21.IX.2004 Virgil Bercea
De la Vasile Bouleanu .
Desteapta-te romane ! Esti singur pe lume.
amfiteatrul "Heliade Radulescu", un simpozion cu tema "250 de ani de la deschiderea primelor scoli sistematice romanesti", simpozion in cadrul careia si PSS Virgil Bercea a tinut un discurs in care a facut o prezentare a Scolilor Blajului, evolutia acestora si a modului in care, de la Blaj, scoala romaneasca s-a raspandit in principatele romane. A continuat vorbind despre Scoala Ardeleana si despre rolul ei in cultura romaneasca, despre corifeii Scolii Ardelene, despre Biblia de la Blaj dar si despre martirii Bisericii Unite din sec. XX.
Acum, prin bunavointa Preasfintiei Sale, va pun la dispozitie intregul material prezentat in cadrul acelui simpozion, material
Aniversarea a 250 de ani de la deschiderea Scolilor de la Blaj
Inalt Preasfintia Voastre,Domnule Presedinte,Domnule Ministru,
Domnilor academicieni,Doamnelor, Domnilor
O aniversare este un moment de bucurie, un moment de bilant, un moment de multumire:
- ne bucuram pentru ceea ce Blajul prin Biserica Romana Unita cu Roma, Greco-Catolica si Scolile întemeiate la confluenta Tarnavelor si a vremurilor a realizat prin timp pentru cultura si spiritualitatea poporului roman. Bucurie nevinovata si binecuvantata pentru ca pe „pamantul sfant al Blajului” au scris cu litere de sange un Sincai, un Samuil Micu, un Petru Maior dar si un Vasile Aftenie, un Ioan Suciu sau un Alexandru Todea. Primii au avut ragazul sa alcatuiasca teorii, sa întemeieze scoli sau sa traduca biblii spre folosul tuturor romanilor iar altii au avut taria martiriului prin temnite si gulaguri romanesti spre trainicia
demnitatii si a libertatii aceluiasi popor.
- la ceas aniversar, putem face un bilant al învataceilor si al
dascalilor care s-au perindat prin aceste Scoli, respectiv a realizarilor pe care acesti elevi si profesori le-au daruit tarii, natiunii si lumii.
Chiar daca prin colbul vremii memoria oboseste, prin tomuri, documente si arhive istoria nu uita pe marii barbati ai neamului care si-au tocit coatele si si-au ascutit inteligentele pe bancile scartaitoare sau prin biblioteci cu bolti arcuite ale unui Blaj legendare de acum.
- si, tot la aniversarea Scolilor, trebuie sa multumim întai de toate Domnului care a binecuvantat aceste locuri cu atatea daruri, sa multumim acestor truditori într-ale cartii care au creat perspectivele Scolilor si sa multumim celor de astazi care mai stiu sa se adape înca de la fantanile darurilor”cum le-a numit fondatorul, episcopul Petru Pavel Aron.
1754 ramane pentru noi romanii, marele început - „de aici a rasarit
soarele romanilor” afirma Ion Eliade Radulescu în 1848 în fata Catedralei si a Scolilor din Blaj; 1754 este marele început al dezvoltarii culturii romanesti. Introspectiile filosofico-istorico-literare ale lui Varlaam, Dosoftei, Nicolae Milescu sau Antim Ivireanul facute cu un secol înainte, confirma valoarea Scolilor Blajului pentru cultura si spiritualitatea noastra. Nimeni si niciodata nu va putea suficient de mult elogia si cinsti acest început la Blaj si pe deschizîtorul „Scoalelor”, episcopul Petru Pavel Aron.
Lui Inochentie Micu-Klein i se datoreaza întemeierea institutiilor
culturale ale Blajului, în sensul concret si material. In aceste institutii se vor regasi, dupa ani îndelungi de însusire a unor cunostinte înalte în mari universitati europene de traditie, oameni ca Grigore Maior,Silvestru Caliani, Atanasie Rednic, Gherontie Cotorea, Gheorghe Sincai pe care, curand îi va chema destinul misionar al dascaliei romanesti de obste. Imaginea Maicii Roma, revelatia originii noastre din puternica ginta latina, constiinta latinitatii limbii si a continuitatii de drept istoric a romanilor pe teritoriul pe care îl populeaza au devenit bunuri personale ale unor ardeleni proveniti din poporul de rand, multi dintre ei fii de iobagi. Cu un secol în amonte, aceste cunostinte erau accesibile doar unor Principi luminati ca Petru Cercel si Dimitrie Cantemir,
sau marilor boieri-cronicari ca Grigore Ureche, Miron Costin sau
Constantin Cntacuzino. Temelia ontologica a istoriei romanilor a fost, este si va fi, atasamentul înflacarat fata de limba lor, coboratoare din latina Romei. Marele istoric postrenascentist Antonio Bonfini scria, scrutand trecutul îndepartat al romanilor, ca acestia “nu se lupta atat pentru viata, cat mai ales pentru salvarea limbii”. Iar, Timotei Cipariu afirma: „poporul roman a tinut totdeauna mai mult la limba si istoria sa decat la viata…”.
Daca vom înlatura ceata vremii, nu este greu sa refacem scena acelei
toamne de neuitat, cand pruncii romanilor au nazuit din satele lor sarace spre o cetate de lumina, proaspat aprinsa la confluenta Tarnavelor, asezata în centrul aproape geometric al lumii romanesti, spre Blaj.
Neuitatul episcop Petru Pavel Aron a deschis atunci, dintr-o data, trei scoli cu tot atatea trepte de învatatura. Una a fost „scoala de obste”, în care copiii învatau, dupa o traditie veche, scrisul, cititul si cunostintele religioase de baza, toate în limba romana. O putem numi cu termenul actual de scoala primara. A doua treapta, cu caracter de gimnaziu, se numea “scoala latineasca”, în concordanta cu întreaga pedagogie a Europei aflate înca în imperiul limbii latine, pentru noi limba stramosilor. Cu toate acestea, elevii gimnaziului erau obligati sa urmeze si cursurile “scolii romanesti” sau primare, pana la însusirea optima a limbii romane literare din vremea aceea. A treia treapta a fost deschisa ca liceu teologic superior, din care în deceniile urmatoare se va dezvolta, treptat, facultatea teologica de la Blaj. Nu este greu de vazut în aceasta structurare o constructie pedagogica aproape perfecta, care asigura succesiunea promotiilor de învatacei în flux constant, spre treapta
superioara de studiu a vremii.
Evolutia în timp a acestei structuri de început s-a datorat urcarii în scaunul vladicesc de la Blaj a episcopului Grigorie Maior care a
reorganizat învatamantul teologic la nivel superior, apoi lui Ioan Lemeni care a ridicat studiile de teologie si filosofie la rang universitar, mai apoi sub Alexandru Sterca Sulutiu scoala secundara s-a transformat înliceu cu 8 clase pentru ca sub Vasile Suciu, Blajul sa devina un adevarat oras al scolarilor.
Este impresionant sa urmaresti itinerariile copiilor de tarani veniti din toate colturile tarii sa ia lumina de la Blaj, în vremuri cand un drum din Chioar, Maramures sau Salaj dura zile obositoare în sir. S-au creat si s-au batatorit astfel drumuri cu un dublu sens, spre si dinspre Blaj, pe sleaul carora veneau taranusi încaltati în opinci si se întorceau, dupa ani de studii, carturari iubitori de limba, de cultura si de neam.
In Scolile Blajului si prin ele s-au ridicat si afirmat marii creatori ai Scolii Ardelene, un Samuil Micu, cel care a dat tuturor romanilor Biblia de la 1795, un scriitor de „cronici” si „aspru muncitor fanatic” (N. Iorga) precum Gheorghe Sincai sau un genial propagator de idei nationale ca Petru Maior. Un flux al pioseniei si dragostei de neam a facut ca o generatie dupa alta de absolventi ai marilor universitati europene, Roma, Viena, Paris sa revina la modestele catedre din Blaj, încarcati cu cunostinte cum nu se mai cunoscusera la romani. „Faclia aprinsa la Blaj, …, nu se va stinge vreodata. Episcopul Inochentie Micu n-a trecut-o numai în mainile vrednicului sau urmas, Petru Pavel Aron; el a încredintat-o sutelor si miilor de tineri ardeleni care au învatat de-atunci în Scoalele Blajului” spune Mircea Eliade.
Faclia aprinsa la Blaj a fost purtata de un Gheorghe Lazar la Bucuresti unde a deschis prima scoala romaneasca; de un Ion Maiorescu care a plecat la Craiova sa raspandeasca lumina primita în Blajul greco-catolic; primul sentiment de traire national romaneasca la Cernauti l-a implementat Aron Pumnul, dascalul de romana al lui Eminescu, plecat tot de pe bancile Scolilor din Blajul. „Limba, literatura si cultura romaneasca moderna poarta pecetea faurita la Blaj – cu cate lacrimi, cu cat sange si cu cat geniu o stie numai istoricul care si-a închinat viata cercetand aceasta epoca eroica” conchide Mircea Eliade.
Prin Scolile deschise de Biserica Unita la Blaj, prin aceste „fantani ale darurilor, … a tuturor de toata varsta”, cum le chema Petru PavelAron, romanii au pus un picior în Europa luminilor care putem spune a prefigurat Europa popoarelor unite de astazi.
Sincopa de aproape 50 de ani prin care a trecut Blajul nu a reusit sa nimiceasca marile idealuri, în ciuda atator forte potrivnice, iar
speranta în adevarul si dreptatea cauzei se confirma „într-o noua primavara” cum spune Sfantul Parinte Papa Ioan Paul al II-lea, chiar daca aceasta primavara este înca destul de capricioasa, spunem noi. Primavara Bisericii Greco-Catolice si a Scolilor Blajului tine de speranta în lucrarea proniei lui Dumnezeu care este si primul si ultimul care ocroteste si iubeste cu adevarat Blajul.
Multumesc Academiei Romane, presedintelui ei, Domnului Profesor Eugen Simion ca a promovat aceasta Sesiune Solemna pentru a aniversa cei 250 de ani de la Deschiderea primelor Scoli sistematice la Blaj.
21.IX.2004 Virgil Bercea
De la Vasile Bouleanu .
Desteapta-te romane ! Esti singur pe lume.
A fost BEZNA. Noroc cu 'lumina' lu' 544
Azi, intr-o bezna totala (motivata)
cu ocazia ZILEI INTERNATIONALE DE A STI,BEZMETICII DE LA
Asociatia pentru Apararea Drepturilor Omului din Romania (APADOR - CH)
Asociatia Pro Democratia (APD)
Agentia de Monitorizare a Presei (AMP)
Asociatia pentru Promovarea si Protejarea Libertatii de Exprimare
(APPLE)
Centrul pentru Jurnalism Independent (CJI)
Centrul de Resurse Juridice (CRJ)
Institutul de Politici Publice (IPP)
Societatea Academica din Romania (SAR)
Transparency International Romania (TI-R)
au acordat premiile pentru transparenta urmatorilor (institutii publice/ reprezentanti de institutie publica):
Din seria 'stele galbene europene' (adica e de BINE!!!)
Categoria 'ASA DA!'
se acorda premiul 'Site-ul spune tot!'
Primariei Municipiului Bucuresti
pentru ca toate dedesubturile sunt la vedere, pe site!
Pe langa lege si modelul de cerere de informatii, site-ul PMB contine si o bza de date cu cererile de informatii solicitate de la PMB pana in prezent si raspunsurile, intarzierile, non-raspunsurile sau refuzurile la acestea!
categoria 'ASA DA!'
se acorda premiul ' Ne priveste!'
Agentiei Nationale a Functionarilor Publici
pentru ca a inteles ca functionarii publici lucreaza, de fapt, pentru cetateni si nu se da in laturi de la consultarea cu societatea civila cand elaboreaza proiecte se acte normative.
Categoria 'ASA DA!'
se acorda premiul '100%'
Inspectoratului Scolar Constanta si Consiliului Local Caracal
pentru ca sunt singurele institutii care au trecut testul de
disponibilitate si capacitate in transparenta si au furnizat 100% informatii complete in baza Legii 544. Celelalte 124 de insititutiii monitorizate de APD sa ia exemplu!
Din seria 'stele rosii (adica e de NASPA!!!)
Categoria DOCUMENTELE CARE NU ESTE
se acorda premiul 'Copia e sfanta'
Primariei Sectorului 5, Bucuresti pentru refuzul de a arata executia bugetara pt aniii 2002, 2003 si bugetul aprobat pt anul 2004 pe motiv ca toate documentele financiare se aflau exclusive la PNA, primarul Vanghelie aflandu-se in cercetarea Parchetului. Motivul nu a tinut si in fata judecatorilor.
Categoria LEGEA BATRANA FACE GAINARIA BUNA
se acorda premiul 'Nostalgia'
Agentiei Nationale pentru Resurse Minerale pentru ca, batrana fiind, si-a amintit ca in vremurile bune (1973) era o lege care nu permitea oricarui cetatean sa-si bage nasul in treburile tarii. De aceea, ANRM a si patit un proces cu Centrul de Resurse Juridice.
Categoria JURNAL DE BOR
se acorda premiul 'Incurcate sunt Institutiile Domnului de Legile
Omului!'
Bisericii Ortodoxe Romane
pentru cel mai original raspuns la o cerere de informatii in baza Legii 544.
BOR a motivat raspunsul negativ la o cerere de informatii, prin faptul ca o institutie publica nu trebuie sa dea socoteala unei 'organizatiii particulare'.
Pentru acest pacat, pedeapsa fireasca a fost procesul.
Categoria PLATA LA URMA
se acorda premiul 'Planul cincinal de afaceri'
Ministerul Justitiei dublu medaliat pentru ca nu respecta deciziile instantei, fiind hotarat sa ceara bani cetatenilor contra informatii, chiar si dupa ce a fost obligat prin hotarire judecatoreasca sa respecte Legea Accesului la Informatii.
Se acorda si pentru piedica pusa ziaristilor de investigat afaceri necurate, prin dublarea costurilor de accesare a Registrului Comertului dupa trecerea de la Camera de Comert si Industrie la Ministerul justitiei.
Categoria AVEM O LEGE, DE CE S-O FOLOSIM
se acorda premiul 'Secretul General al Guvernului'
Secretariatului General al Guvernului
pentru ca s-a incapatanat sa nu foloseasca legea 544 si a raspuns unei cereri de informatii cu un comunicat de presa, alegandu-se cu un proces pe cinstea lor si pe banii nostrii.
Categoria SENATUL SI CAMERA SECRETELOR
se acorda premiul 'Banu' vostru e al nostru'
domnilor Nicolae Vacaroiu si Valer Dorneanu
pentru activitatea intensa a Senatului si a Camerei Deputatilor de a
secretiza informatiile legate de bani cheltuiti de parlamentari. Celor doi presedinti le-o fi teama sa nu afle sotiile ce bani cheltuie cu baietii la serviciu.
PREMIUL CEL MARE
Categoria 'NU VA PRIVESTE!'
se acorda premiul 'Nu va priveste'
NU va priveste CUI
pentru NU va priveste CE.
Sa ne traiasca!
Ps. Evident NU va priveste in ce consta premiul.
cu ocazia ZILEI INTERNATIONALE DE A STI,BEZMETICII DE LA
Asociatia pentru Apararea Drepturilor Omului din Romania (APADOR - CH)
Asociatia Pro Democratia (APD)
Agentia de Monitorizare a Presei (AMP)
Asociatia pentru Promovarea si Protejarea Libertatii de Exprimare
(APPLE)
Centrul pentru Jurnalism Independent (CJI)
Centrul de Resurse Juridice (CRJ)
Institutul de Politici Publice (IPP)
Societatea Academica din Romania (SAR)
Transparency International Romania (TI-R)
au acordat premiile pentru transparenta urmatorilor (institutii publice/ reprezentanti de institutie publica):
Din seria 'stele galbene europene' (adica e de BINE!!!)
Categoria 'ASA DA!'
se acorda premiul 'Site-ul spune tot!'
Primariei Municipiului Bucuresti
pentru ca toate dedesubturile sunt la vedere, pe site!
Pe langa lege si modelul de cerere de informatii, site-ul PMB contine si o bza de date cu cererile de informatii solicitate de la PMB pana in prezent si raspunsurile, intarzierile, non-raspunsurile sau refuzurile la acestea!
categoria 'ASA DA!'
se acorda premiul ' Ne priveste!'
Agentiei Nationale a Functionarilor Publici
pentru ca a inteles ca functionarii publici lucreaza, de fapt, pentru cetateni si nu se da in laturi de la consultarea cu societatea civila cand elaboreaza proiecte se acte normative.
Categoria 'ASA DA!'
se acorda premiul '100%'
Inspectoratului Scolar Constanta si Consiliului Local Caracal
pentru ca sunt singurele institutii care au trecut testul de
disponibilitate si capacitate in transparenta si au furnizat 100% informatii complete in baza Legii 544. Celelalte 124 de insititutiii monitorizate de APD sa ia exemplu!
Din seria 'stele rosii (adica e de NASPA!!!)
Categoria DOCUMENTELE CARE NU ESTE
se acorda premiul 'Copia e sfanta'
Primariei Sectorului 5, Bucuresti pentru refuzul de a arata executia bugetara pt aniii 2002, 2003 si bugetul aprobat pt anul 2004 pe motiv ca toate documentele financiare se aflau exclusive la PNA, primarul Vanghelie aflandu-se in cercetarea Parchetului. Motivul nu a tinut si in fata judecatorilor.
Categoria LEGEA BATRANA FACE GAINARIA BUNA
se acorda premiul 'Nostalgia'
Agentiei Nationale pentru Resurse Minerale pentru ca, batrana fiind, si-a amintit ca in vremurile bune (1973) era o lege care nu permitea oricarui cetatean sa-si bage nasul in treburile tarii. De aceea, ANRM a si patit un proces cu Centrul de Resurse Juridice.
Categoria JURNAL DE BOR
se acorda premiul 'Incurcate sunt Institutiile Domnului de Legile
Omului!'
Bisericii Ortodoxe Romane
pentru cel mai original raspuns la o cerere de informatii in baza Legii 544.
BOR a motivat raspunsul negativ la o cerere de informatii, prin faptul ca o institutie publica nu trebuie sa dea socoteala unei 'organizatiii particulare'.
Pentru acest pacat, pedeapsa fireasca a fost procesul.
Categoria PLATA LA URMA
se acorda premiul 'Planul cincinal de afaceri'
Ministerul Justitiei dublu medaliat pentru ca nu respecta deciziile instantei, fiind hotarat sa ceara bani cetatenilor contra informatii, chiar si dupa ce a fost obligat prin hotarire judecatoreasca sa respecte Legea Accesului la Informatii.
Se acorda si pentru piedica pusa ziaristilor de investigat afaceri necurate, prin dublarea costurilor de accesare a Registrului Comertului dupa trecerea de la Camera de Comert si Industrie la Ministerul justitiei.
Categoria AVEM O LEGE, DE CE S-O FOLOSIM
se acorda premiul 'Secretul General al Guvernului'
Secretariatului General al Guvernului
pentru ca s-a incapatanat sa nu foloseasca legea 544 si a raspuns unei cereri de informatii cu un comunicat de presa, alegandu-se cu un proces pe cinstea lor si pe banii nostrii.
Categoria SENATUL SI CAMERA SECRETELOR
se acorda premiul 'Banu' vostru e al nostru'
domnilor Nicolae Vacaroiu si Valer Dorneanu
pentru activitatea intensa a Senatului si a Camerei Deputatilor de a
secretiza informatiile legate de bani cheltuiti de parlamentari. Celor doi presedinti le-o fi teama sa nu afle sotiile ce bani cheltuie cu baietii la serviciu.
PREMIUL CEL MARE
Categoria 'NU VA PRIVESTE!'
se acorda premiul 'Nu va priveste'
NU va priveste CUI
pentru NU va priveste CE.
Sa ne traiasca!
Ps. Evident NU va priveste in ce consta premiul.
A fost BEZNA. Noroc cu 'lumina' lu' 544
Azi, intr-o bezna totala (motivata)
cu ocazia ZILEI INTERNATIONALE DE A STI,BEZMETICII DE LA
Asociatia pentru Apararea Drepturilor Omului din Romania (APADOR - CH)
Asociatia Pro Democratia (APD)
Agentia de Monitorizare a Presei (AMP)
Asociatia pentru Promovarea si Protejarea Libertatii de Exprimare
(APPLE)
Centrul pentru Jurnalism Independent (CJI)
Centrul de Resurse Juridice (CRJ)
Institutul de Politici Publice (IPP)
Societatea Academica din Romania (SAR)
Transparency International Romania (TI-R)
au acordat premiile pentru transparenta urmatorilor (institutii publice/ reprezentanti de institutie publica):
Din seria 'stele galbene europene' (adica e de BINE!!!)
Categoria 'ASA DA!'
se acorda premiul 'Site-ul spune tot!'
Primariei Municipiului Bucuresti
pentru ca toate dedesubturile sunt la vedere, pe site!
Pe langa lege si modelul de cerere de informatii, site-ul PMB contine si o bza de date cu cererile de informatii solicitate de la PMB pana in prezent si raspunsurile, intarzierile, non-raspunsurile sau refuzurile la acestea!
categoria 'ASA DA!'
se acorda premiul ' Ne priveste!'
Agentiei Nationale a Functionarilor Publici
pentru ca a inteles ca functionarii publici lucreaza, de fapt, pentru cetateni si nu se da in laturi de la consultarea cu societatea civila cand elaboreaza proiecte se acte normative.
Categoria 'ASA DA!'
se acorda premiul '100%'
Inspectoratului Scolar Constanta si Consiliului Local Caracal
pentru ca sunt singurele institutii care au trecut testul de
disponibilitate si capacitate in transparenta si au furnizat 100% informatii complete in baza Legii 544. Celelalte 124 de insititutiii monitorizate de APD sa ia exemplu!
Din seria 'stele rosii (adica e de NASPA!!!)
Categoria DOCUMENTELE CARE NU ESTE
se acorda premiul 'Copia e sfanta'
Primariei Sectorului 5, Bucuresti pentru refuzul de a arata executia bugetara pt aniii 2002, 2003 si bugetul aprobat pt anul 2004 pe motiv ca toate documentele financiare se aflau exclusive la PNA, primarul Vanghelie aflandu-se in cercetarea Parchetului. Motivul nu a tinut si in fata judecatorilor.
Categoria LEGEA BATRANA FACE GAINARIA BUNA
se acorda premiul 'Nostalgia'
Agentiei Nationale pentru Resurse Minerale pentru ca, batrana fiind, si-a amintit ca in vremurile bune (1973) era o lege care nu permitea oricarui cetatean sa-si bage nasul in treburile tarii. De aceea, ANRM a si patit un proces cu Centrul de Resurse Juridice.
Categoria JURNAL DE BOR
se acorda premiul 'Incurcate sunt Institutiile Domnului de Legile
Omului!'
Bisericii Ortodoxe Romane
pentru cel mai original raspuns la o cerere de informatii in baza Legii 544.
BOR a motivat raspunsul negativ la o cerere de informatii, prin faptul ca o institutie publica nu trebuie sa dea socoteala unei 'organizatiii particulare'.
Pentru acest pacat, pedeapsa fireasca a fost procesul.
Categoria PLATA LA URMA
se acorda premiul 'Planul cincinal de afaceri'
Ministerul Justitiei dublu medaliat pentru ca nu respecta deciziile instantei, fiind hotarat sa ceara bani cetatenilor contra informatii, chiar si dupa ce a fost obligat prin hotarire judecatoreasca sa respecte Legea Accesului la Informatii.
Se acorda si pentru piedica pusa ziaristilor de investigat afaceri necurate, prin dublarea costurilor de accesare a Registrului Comertului dupa trecerea de la Camera de Comert si Industrie la Ministerul justitiei.
Categoria AVEM O LEGE, DE CE S-O FOLOSIM
se acorda premiul 'Secretul General al Guvernului'
Secretariatului General al Guvernului
pentru ca s-a incapatanat sa nu foloseasca legea 544 si a raspuns unei cereri de informatii cu un comunicat de presa, alegandu-se cu un proces pe cinstea lor si pe banii nostrii.
Categoria SENATUL SI CAMERA SECRETELOR
se acorda premiul 'Banu' vostru e al nostru'
domnilor Nicolae Vacaroiu si Valer Dorneanu
pentru activitatea intensa a Senatului si a Camerei Deputatilor de a
secretiza informatiile legate de bani cheltuiti de parlamentari. Celor doi presedinti le-o fi teama sa nu afle sotiile ce bani cheltuie cu baietii la serviciu.
PREMIUL CEL MARE
Categoria 'NU VA PRIVESTE!'
se acorda premiul 'Nu va priveste'
NU va priveste CUI
pentru NU va priveste CE.
Sa ne traiasca!
Ps. Evident NU va priveste in ce consta premiul.
cu ocazia ZILEI INTERNATIONALE DE A STI,BEZMETICII DE LA
Asociatia pentru Apararea Drepturilor Omului din Romania (APADOR - CH)
Asociatia Pro Democratia (APD)
Agentia de Monitorizare a Presei (AMP)
Asociatia pentru Promovarea si Protejarea Libertatii de Exprimare
(APPLE)
Centrul pentru Jurnalism Independent (CJI)
Centrul de Resurse Juridice (CRJ)
Institutul de Politici Publice (IPP)
Societatea Academica din Romania (SAR)
Transparency International Romania (TI-R)
au acordat premiile pentru transparenta urmatorilor (institutii publice/ reprezentanti de institutie publica):
Din seria 'stele galbene europene' (adica e de BINE!!!)
Categoria 'ASA DA!'
se acorda premiul 'Site-ul spune tot!'
Primariei Municipiului Bucuresti
pentru ca toate dedesubturile sunt la vedere, pe site!
Pe langa lege si modelul de cerere de informatii, site-ul PMB contine si o bza de date cu cererile de informatii solicitate de la PMB pana in prezent si raspunsurile, intarzierile, non-raspunsurile sau refuzurile la acestea!
categoria 'ASA DA!'
se acorda premiul ' Ne priveste!'
Agentiei Nationale a Functionarilor Publici
pentru ca a inteles ca functionarii publici lucreaza, de fapt, pentru cetateni si nu se da in laturi de la consultarea cu societatea civila cand elaboreaza proiecte se acte normative.
Categoria 'ASA DA!'
se acorda premiul '100%'
Inspectoratului Scolar Constanta si Consiliului Local Caracal
pentru ca sunt singurele institutii care au trecut testul de
disponibilitate si capacitate in transparenta si au furnizat 100% informatii complete in baza Legii 544. Celelalte 124 de insititutiii monitorizate de APD sa ia exemplu!
Din seria 'stele rosii (adica e de NASPA!!!)
Categoria DOCUMENTELE CARE NU ESTE
se acorda premiul 'Copia e sfanta'
Primariei Sectorului 5, Bucuresti pentru refuzul de a arata executia bugetara pt aniii 2002, 2003 si bugetul aprobat pt anul 2004 pe motiv ca toate documentele financiare se aflau exclusive la PNA, primarul Vanghelie aflandu-se in cercetarea Parchetului. Motivul nu a tinut si in fata judecatorilor.
Categoria LEGEA BATRANA FACE GAINARIA BUNA
se acorda premiul 'Nostalgia'
Agentiei Nationale pentru Resurse Minerale pentru ca, batrana fiind, si-a amintit ca in vremurile bune (1973) era o lege care nu permitea oricarui cetatean sa-si bage nasul in treburile tarii. De aceea, ANRM a si patit un proces cu Centrul de Resurse Juridice.
Categoria JURNAL DE BOR
se acorda premiul 'Incurcate sunt Institutiile Domnului de Legile
Omului!'
Bisericii Ortodoxe Romane
pentru cel mai original raspuns la o cerere de informatii in baza Legii 544.
BOR a motivat raspunsul negativ la o cerere de informatii, prin faptul ca o institutie publica nu trebuie sa dea socoteala unei 'organizatiii particulare'.
Pentru acest pacat, pedeapsa fireasca a fost procesul.
Categoria PLATA LA URMA
se acorda premiul 'Planul cincinal de afaceri'
Ministerul Justitiei dublu medaliat pentru ca nu respecta deciziile instantei, fiind hotarat sa ceara bani cetatenilor contra informatii, chiar si dupa ce a fost obligat prin hotarire judecatoreasca sa respecte Legea Accesului la Informatii.
Se acorda si pentru piedica pusa ziaristilor de investigat afaceri necurate, prin dublarea costurilor de accesare a Registrului Comertului dupa trecerea de la Camera de Comert si Industrie la Ministerul justitiei.
Categoria AVEM O LEGE, DE CE S-O FOLOSIM
se acorda premiul 'Secretul General al Guvernului'
Secretariatului General al Guvernului
pentru ca s-a incapatanat sa nu foloseasca legea 544 si a raspuns unei cereri de informatii cu un comunicat de presa, alegandu-se cu un proces pe cinstea lor si pe banii nostrii.
Categoria SENATUL SI CAMERA SECRETELOR
se acorda premiul 'Banu' vostru e al nostru'
domnilor Nicolae Vacaroiu si Valer Dorneanu
pentru activitatea intensa a Senatului si a Camerei Deputatilor de a
secretiza informatiile legate de bani cheltuiti de parlamentari. Celor doi presedinti le-o fi teama sa nu afle sotiile ce bani cheltuie cu baietii la serviciu.
PREMIUL CEL MARE
Categoria 'NU VA PRIVESTE!'
se acorda premiul 'Nu va priveste'
NU va priveste CUI
pentru NU va priveste CE.
Sa ne traiasca!
Ps. Evident NU va priveste in ce consta premiul.
la prostituta e stefano il grande
Cose che se succedono ora in Italia,non di piu non di meno...
In schiavitù, le ‘rubano’ il figlio
Romene liberate dalla polizia a Trescore, in cella l’aguzzina
http://www.laprovinciadicremona.it/index.asp?id=8879&sezione=CREMA&edizione=20040928
MOSTRE: AI MUSEI VATICANI OPERE DEL REGNO DI STEFANO IL GRANDE
Esposte in occasione dei cinquecento anni dalla morte
http://www.adnkronos.com/Cultura/2004/Settimana40da27-09a03-10/20040928Stefanogrande.html
In schiavitù, le ‘rubano’ il figlio
Romene liberate dalla polizia a Trescore, in cella l’aguzzina
http://www.laprovinciadicremona.it/index.asp?id=8879&sezione=CREMA&edizione=20040928
MOSTRE: AI MUSEI VATICANI OPERE DEL REGNO DI STEFANO IL GRANDE
Esposte in occasione dei cinquecento anni dalla morte
http://www.adnkronos.com/Cultura/2004/Settimana40da27-09a03-10/20040928Stefanogrande.html
TEORIA CONSPIRATIEI
http://www.google.ro/search?hl=ro&inlang=pl&ie=ISO-8859-2&q=TEORIA+CONSPIRATIEI&btnG=Caut%E3&meta=lr%3Dlang_ro
+Marea conspiratie mondiala
EVZ
Duminica, 19 Septembrie 2004
La adapostul societatilor secrete, puternicii lumii hotarasc evolutia omenirii fara a da socoteala opiniei publice
Cine conduce lumea? Unde se iau deciziile care guverneaza vietile a miliarde de oameni? La prima vedere, raspunsul este simplu: sefii de stat si de guvern, care se intilnesc frecvent in reuniuni tinute sub egida unor institutii internationale: ONU, NATO, UE, OSCE etc. Foarte putina lume stie insa ca multi dintre inaltii demnitari ai planetei sint membri ai unor societati nu neaparat secrete, dar foarte secretoase, din care fac parte si reprezentanti ai elitei economico-financiare, bancheri sau patroni ai unor corporatii transnationale. Aici se iau in discutie noi masuri sau orientari politice cu mult inainte ca ele sa ajunga la cunostinta opiniei publice, direct interesate. Scopul tuturor acestor societati, prea multe pentru a fi analizate toate in detaliu, ar fi unul singur - instaurarea unei noi ordini mondiale, in care toata puterea se va concentra in miinile unui grup restrins, un guvern planetar.
Oricite dovezi s-ar aduce despre existenta unor grupari oculte, oricite acuzatii s-ar lansa, ramine totusi intrebarea fundamentala - la ce serveste toata aceasta conspiratie, ce urmaresc cu adevarat acesti oameni? “Inteleg cum, dar nu inteleg de ce”, spune tragicul erou orwellian din “1984”, referindu-se la incrincenarea Partidului de a-i supune pe toti. “Partidul doreste puterea doar de dragul ei. Nu sintem interesati de binele altora, ne intereseaza doar puterea. Nu bogatia sau luxul, viata lunga sau fericirea, doar puterea, puterea pura”.
Multi oameni au tendinta sa dea neincrezatori din umeri atunci cind aud de societati secrete sau de noua ordine mondiala, considerind ca sint bazaconii scornite de indivizi dispusi sa vada peste tot conspiratii malefice. Probabil ca majoritatea acestor teorii sint chiar basme, insa aceasta eticheta nu poate fi aplicata atunci cind vine vorba de putin cunoscutul Grup Bilderberg, care reuneste multi dintre cei mai influenti oameni ai lumii, care recunosc ca au participat si participa la reuniuni “informale”, despre care refuza sa dea amanunte. Cel mai bun argument pentru a demonstra importanta pe care o are acest grup este o trecere, selectiva, in revista a personalitatilor care au participat la una sau mai multe reuniuni Bilderberg: presedintele bancii Chase-Manhattan, David Rockefeller, fostul director CIA, John Deutch, fostul secretar de stat Henry Kissinger, fostii secretari generali ai NATO, Javier Solana si George Robertson, presedintele Bancii Mondiale, James Wolfensohn, directorul FMI, Stanley Fischer, Bill Clinton (in 1991, cu putin inainte de a se lansa in cursa pentru Casa Alba), raposatul patron de la FIAT, Gianni Agnelli, presedintele Ford, Alexander Trotman, si lista ar putea continua. Chiar daca e vorba de “reuniuni informale”, este clar ca atunci cind se aduna la un loc atitea personaje de mare calibru nu o fac pentru a discuta despre vreme.
50 de ani de secrete
Grupul Bilderberg a sarbatorit anul acesta 50 de ani de existenta printr-o reuniune organizata in orasul italian Stresa. Ideea infiintarii unei astfel de societati oculte i-a apartinut lui Joseph Retingerii (1888-1960), un exilat polonez care, fara a detine vreodata o functie oficiala, si-a petrecut intreaga viata in preajma mai-marilor lumii, fiind printre promotorii constituirii unei Piete Comune europene. Oficial insa, Bilderberg s-a format la initiativa unuia dintre cei mai influenti discipoli ai sai, printul Bernhard al Olandei. Prima intrunire, avind scopul declarat de a discuta problemele comunitatii transatlantice in contextul razboiului rece, a avut loc la hotelul Bilderberg, din orasul olandez Oosterbeek, in perioada 29-31 mai 1954. De atunci incoace, toate aceste reuniuni de taina s-au numit “intilniri Bilderberg”.
Demnitari “privati”
Fondatorul societatii, printul Bernhard al Olandei, care i-a fost presedinte timp de 22 de ani, spunea ca orice participant “este eliberat ca prin magie de functiile oficiale” cind vine la intilnire, devenind, pe toata durata conferintei, “un simplu cetatean al tarii sale”. Desigur ca astfel de asigurari sint imposibil de crezut, iar faptul ca discutiile sint secrete nu poate decit sa alimenteze speculatiile ca acolo se iau decizii importante de care opinia publica nu are habar. In 1998, pe cind era inca ministru britanic al apararii, fostul secretar general al NATO, George Robertson, a fost interpelat in Camera Comunelor asupra deplasarii sale la reuniunea Bilderberg de la Turnberry (Scotia). Cum folosise un avion oficial, in care fusese insotit de secretarul de atunci al NATO, Javier Solana, Robertson a trebuit sa precizeze exact durata si costul deplasarii. Demnitarul a declarat ca trebuia sa participe la “o discutie relevanta pentru calitatea sa ministeriala”, afirmatie ce contravine teoriei ca participantii merg la reuniuni in calitate privata. Cu toate acestea, cind a fost rugat sa prezinte o informare privind cele discutate, Robertson a declarat ca aceasta “nu intra in atributiile sale ministeriale.” La fiecare reuniune, participa aproximativ 120 de personalitati, doua treimi europeni si restul americani. Invitatiile se fac de catre presedintele grupului, iar lista participantilor variaza de la an la an. In ultimii ani se remarca o largire a ariei geografice, astfel ca in 2004 au fost invitati si fosti outsideri - un politician polonez, unul rus, precum si un bancher chinez. Pentru a-si asigura confidentialitatea, reuniunile Bilderberg se desfasoara in locatii cit mai izolate, participantii rezervind un hotel intreg, care este protejat de un dispozitiv de securitate impresionant. Ziaristii care incearca sa patrunda in “zona interzisa” sint respinsi fara menajamente. De altfel, putini jurnalisti incearca sa se apropie de sediile acestor reuniuni pentru ca oricum articole despre Bilderberg apar foarte rar in presa internationala. Explicatia e simpla - printre membrii grupului figureaza si mari patroni din mass-media, care au grija ca astfel de subiecte sa nu apara.
Discutii deschise cu usile inchise
Idealurile care au stat la baza crearii acestui grup sint dintre cele mai nobile, judecind dupa cum sint descrise in documentele oficiale. “Prima intilnire a avut loc pe fondul ingrijorarii exprimate de multi cetateni de frunte de pe ambele maluri ale Atlanticului ca Europa Occidentala si America de Nord nu coopereaza pe cit de strins ar trebui in probleme de importanta cruciala. S-a ajuns la concluzia ca reuniuni regulate, cu caracter informal, ar putea ajuta la o mai buna intelegere a fortelor complexe si a curentelor importante ce afecteaza natiunile vestice in dificila perioada postbelica”, se explica intr-un document datat 1989. Astfel de intruniri in spatele usilor inchise sint considerate foarte utile de membrii grupului Bilderberg pentru ca, odata asigurata cea mai mare discretie, fiecare participant isi poate exprima foarte sincer parerile, iar dezbaterea in acest cadru a problemelor arzatoare ale comunitatii internationale nu poate fi decit benefica.
Oamenii trebuie sa renunte la identitatea nationala
Din aceasta secretomanie s-a nascut temerea ca Bilderberg se ocupa cu lucruri dubioase si, implicit, periculoase. Cei care denunta activitatile acestui grup spun ca societatea Bilderberg se considera o organizatie supraguvernamentala, idee de altfel mentionata de printul Bernhard: “E greu sa reeduci oameni crescuti in spiritul valorilor nationale, astfel incit ei sa accepte ideea cedarii suveranitatii, fie si partial, unui organism supranational”. Aceasta problema, enuntata acum citiva de ani de fondatorul grupului este si astazi de actualitate, ca dovada puternica opozitie manifestata in unele tari fata de aderarea la UE. Interesant de mentionat este ca, la reuniunea de la Stresa, Marea Britanie a fost criticata pentru incapatinarea de a ramine in afara UE. Se poate argumenta ca unitatea serveste pacificarii framintatului continent european, insa la fel de bine se poate spune ca delegarea competentelor nationale unui organism suprastatal duce la concentrarea puterii in miinile unui grup restrins de oameni despre care nu se stie prea bine ce politica fac. Este oare intimplator faptul ca la reuniunea Bilderberg de anul acesta au participat patru inalti demnitari de la Bruxelles?
Moneda universala
In al doilea rind, grupul Bilderberg este acuzat de manipularea finantelor mondiale, prin stabilirea unor norme si rate de schimb rigide, care afecteaza intreaga lume. Un astfel de argument e greu de contrazis tinind cont ca la Stresa au fost prezenti 15 mari bancheri, inclusiv cei de la Banca Mondiala si Banca Centrala Europeana. Este firesc ca aceste personalitati sa se intilneasca periodic, dar de ce in secret? Adeptii teoriilor conspirationiste spun ca pe agenda Bilderberg se afla eliminarea monedelor nationale din toata lumea, pe modelul euro. Urmatorul pas ar fi instaurarea dolarului ca moneda de schimb pe teritoriul celor doua Americi, iar apoi crearea unei devize unitare pentru zona asiatica. Aceasta ar permite un mai bun control asupra fluxurilor monetare internationale si, implicit, a guvernelor. “Dati-mi controlul asupra finantelor unei natiuni si nu-mi pasa cine face legile”, spunea cu multa vreme in urma Mayer Rothschild, intemeietorul uneia dintre cele mai puternice dinastii financiare.
Nu in ultimul rind, Bilderberg este acuzata ca isi promoveaza interesele prin manevrarea itelor politice, asigurind alegerea celor pe care ii doreste in functii de conducere si indepartarea de la putere a celor incomozi. Si din nou se pune intrebarea daca este intimplatoare prezenta la reuniunea de anul acesta a candidatului democrat la functia de vicepresedinte al SUA, senatorul John Edwards. Raspunsul se va afla, probabil, la alegerile din noiembrie.
Banii si puterea se aduna in umbra
Multi dintre participantii la reuniunile Bilderberg se regasesc si in componenta altor grupuri, dintre care unele opereaza la vedere, despre care se crede ca ar sluji acelorasi interese oculte de stabilire a unei noi ordini mondiale, in care omenirea sa fie condusa de un guvern unic. Printre acestea, multe suspiciuni trezeste Consiliul pentru Relatii Externe (Council on Foreign Relations) din SUA, infiintat in 1921, care are corespondente cu nume similare si in multe tari europene. Spre deosebire de misteriosul grup Bilderberg, CRE are o bogata activitate publica, editind reviste si organizind seminarii. Adversarii spun insa ca rolul sau este acela de a manipula opinia publica, pentru a netezi calea in vederea acceptarii ideilor celor care se afla in culise. Reteta e simpla si eficienta. Se constituie un grup, care este foarte activ, isi cistiga notorietate, membrii sai capata renume de experti, iar in timp parerile lor ajung sa aiba mare greutate. Printre cei care au acuzat CRE de urmarirea unor interese oculte figureaza si un fost membru al Consiliului, amiralul Chester Ward. Potrivit acestuia, in interiorul organizatiei exista “un grup mult mai mic, dar mai puternic, alcatuit din bancheri de pe Wall Street si principalii lor agenti. Scopul lor principal este acela de a obtine un monopol bancar mondial de la indiferent ce putere va ajunge sa controleze guvernul global. Aceasta factiune este condusa de fratii Rockefeller”. Din rindurile CRE provin numerosi demnitari din ultimele administratii americane si un fost presedinte, George Bush, tatal actualului lider de la Casa Alba. O organizatie similara este Comisia Trilaterala, care se deosebeste de cele prezentate mai sus prin aceea ca are si o importanta componenta asiatica.
Illuminati americani
Multe dintre numele mentionate anterior sint deseori amintite si in legatura cu asa-numitii Illuminati, un grup extrem de obscur, despre care se afirma ca isi are radacinile intr-un ordin vechi de sute de ani, cu vagi legaturi masonice. Miscarea secreta a fost creata in 1776 de un fost iezuit, Adam Weishaupt, profesor de drept canonic, in Bavaria. Acea grupare de republicani liber-cugetatori nu a avut o existenta prea lunga, guvernul bavarez interzicind societatile secrete in 1784. In ciuda existentei efemere, grupul Illuminati a cistigat faima, gratie, mai ales, numerosilor detractori. Illuminati au fost acuzati ca ar fi conspirat in vederea inlocuirii tuturor religiilor cu umanismul si unirea tuturor tarilor sub un guvern planetar. Unii spun ca Illuminati si-a continuat existenta in diferite tari, sub alte nume, printre care si societatea secreta Skull and Bones (Craniul si oasele), de la Universitatea Yale, din care au facut parte atit George W. Bush, cit si contracandidatul sau actual, democratul John Kerry.
+Marea conspiratie mondiala
EVZ
Duminica, 19 Septembrie 2004
La adapostul societatilor secrete, puternicii lumii hotarasc evolutia omenirii fara a da socoteala opiniei publice
Cine conduce lumea? Unde se iau deciziile care guverneaza vietile a miliarde de oameni? La prima vedere, raspunsul este simplu: sefii de stat si de guvern, care se intilnesc frecvent in reuniuni tinute sub egida unor institutii internationale: ONU, NATO, UE, OSCE etc. Foarte putina lume stie insa ca multi dintre inaltii demnitari ai planetei sint membri ai unor societati nu neaparat secrete, dar foarte secretoase, din care fac parte si reprezentanti ai elitei economico-financiare, bancheri sau patroni ai unor corporatii transnationale. Aici se iau in discutie noi masuri sau orientari politice cu mult inainte ca ele sa ajunga la cunostinta opiniei publice, direct interesate. Scopul tuturor acestor societati, prea multe pentru a fi analizate toate in detaliu, ar fi unul singur - instaurarea unei noi ordini mondiale, in care toata puterea se va concentra in miinile unui grup restrins, un guvern planetar.
Oricite dovezi s-ar aduce despre existenta unor grupari oculte, oricite acuzatii s-ar lansa, ramine totusi intrebarea fundamentala - la ce serveste toata aceasta conspiratie, ce urmaresc cu adevarat acesti oameni? “Inteleg cum, dar nu inteleg de ce”, spune tragicul erou orwellian din “1984”, referindu-se la incrincenarea Partidului de a-i supune pe toti. “Partidul doreste puterea doar de dragul ei. Nu sintem interesati de binele altora, ne intereseaza doar puterea. Nu bogatia sau luxul, viata lunga sau fericirea, doar puterea, puterea pura”.
Multi oameni au tendinta sa dea neincrezatori din umeri atunci cind aud de societati secrete sau de noua ordine mondiala, considerind ca sint bazaconii scornite de indivizi dispusi sa vada peste tot conspiratii malefice. Probabil ca majoritatea acestor teorii sint chiar basme, insa aceasta eticheta nu poate fi aplicata atunci cind vine vorba de putin cunoscutul Grup Bilderberg, care reuneste multi dintre cei mai influenti oameni ai lumii, care recunosc ca au participat si participa la reuniuni “informale”, despre care refuza sa dea amanunte. Cel mai bun argument pentru a demonstra importanta pe care o are acest grup este o trecere, selectiva, in revista a personalitatilor care au participat la una sau mai multe reuniuni Bilderberg: presedintele bancii Chase-Manhattan, David Rockefeller, fostul director CIA, John Deutch, fostul secretar de stat Henry Kissinger, fostii secretari generali ai NATO, Javier Solana si George Robertson, presedintele Bancii Mondiale, James Wolfensohn, directorul FMI, Stanley Fischer, Bill Clinton (in 1991, cu putin inainte de a se lansa in cursa pentru Casa Alba), raposatul patron de la FIAT, Gianni Agnelli, presedintele Ford, Alexander Trotman, si lista ar putea continua. Chiar daca e vorba de “reuniuni informale”, este clar ca atunci cind se aduna la un loc atitea personaje de mare calibru nu o fac pentru a discuta despre vreme.
50 de ani de secrete
Grupul Bilderberg a sarbatorit anul acesta 50 de ani de existenta printr-o reuniune organizata in orasul italian Stresa. Ideea infiintarii unei astfel de societati oculte i-a apartinut lui Joseph Retingerii (1888-1960), un exilat polonez care, fara a detine vreodata o functie oficiala, si-a petrecut intreaga viata in preajma mai-marilor lumii, fiind printre promotorii constituirii unei Piete Comune europene. Oficial insa, Bilderberg s-a format la initiativa unuia dintre cei mai influenti discipoli ai sai, printul Bernhard al Olandei. Prima intrunire, avind scopul declarat de a discuta problemele comunitatii transatlantice in contextul razboiului rece, a avut loc la hotelul Bilderberg, din orasul olandez Oosterbeek, in perioada 29-31 mai 1954. De atunci incoace, toate aceste reuniuni de taina s-au numit “intilniri Bilderberg”.
Demnitari “privati”
Fondatorul societatii, printul Bernhard al Olandei, care i-a fost presedinte timp de 22 de ani, spunea ca orice participant “este eliberat ca prin magie de functiile oficiale” cind vine la intilnire, devenind, pe toata durata conferintei, “un simplu cetatean al tarii sale”. Desigur ca astfel de asigurari sint imposibil de crezut, iar faptul ca discutiile sint secrete nu poate decit sa alimenteze speculatiile ca acolo se iau decizii importante de care opinia publica nu are habar. In 1998, pe cind era inca ministru britanic al apararii, fostul secretar general al NATO, George Robertson, a fost interpelat in Camera Comunelor asupra deplasarii sale la reuniunea Bilderberg de la Turnberry (Scotia). Cum folosise un avion oficial, in care fusese insotit de secretarul de atunci al NATO, Javier Solana, Robertson a trebuit sa precizeze exact durata si costul deplasarii. Demnitarul a declarat ca trebuia sa participe la “o discutie relevanta pentru calitatea sa ministeriala”, afirmatie ce contravine teoriei ca participantii merg la reuniuni in calitate privata. Cu toate acestea, cind a fost rugat sa prezinte o informare privind cele discutate, Robertson a declarat ca aceasta “nu intra in atributiile sale ministeriale.” La fiecare reuniune, participa aproximativ 120 de personalitati, doua treimi europeni si restul americani. Invitatiile se fac de catre presedintele grupului, iar lista participantilor variaza de la an la an. In ultimii ani se remarca o largire a ariei geografice, astfel ca in 2004 au fost invitati si fosti outsideri - un politician polonez, unul rus, precum si un bancher chinez. Pentru a-si asigura confidentialitatea, reuniunile Bilderberg se desfasoara in locatii cit mai izolate, participantii rezervind un hotel intreg, care este protejat de un dispozitiv de securitate impresionant. Ziaristii care incearca sa patrunda in “zona interzisa” sint respinsi fara menajamente. De altfel, putini jurnalisti incearca sa se apropie de sediile acestor reuniuni pentru ca oricum articole despre Bilderberg apar foarte rar in presa internationala. Explicatia e simpla - printre membrii grupului figureaza si mari patroni din mass-media, care au grija ca astfel de subiecte sa nu apara.
Discutii deschise cu usile inchise
Idealurile care au stat la baza crearii acestui grup sint dintre cele mai nobile, judecind dupa cum sint descrise in documentele oficiale. “Prima intilnire a avut loc pe fondul ingrijorarii exprimate de multi cetateni de frunte de pe ambele maluri ale Atlanticului ca Europa Occidentala si America de Nord nu coopereaza pe cit de strins ar trebui in probleme de importanta cruciala. S-a ajuns la concluzia ca reuniuni regulate, cu caracter informal, ar putea ajuta la o mai buna intelegere a fortelor complexe si a curentelor importante ce afecteaza natiunile vestice in dificila perioada postbelica”, se explica intr-un document datat 1989. Astfel de intruniri in spatele usilor inchise sint considerate foarte utile de membrii grupului Bilderberg pentru ca, odata asigurata cea mai mare discretie, fiecare participant isi poate exprima foarte sincer parerile, iar dezbaterea in acest cadru a problemelor arzatoare ale comunitatii internationale nu poate fi decit benefica.
Oamenii trebuie sa renunte la identitatea nationala
Din aceasta secretomanie s-a nascut temerea ca Bilderberg se ocupa cu lucruri dubioase si, implicit, periculoase. Cei care denunta activitatile acestui grup spun ca societatea Bilderberg se considera o organizatie supraguvernamentala, idee de altfel mentionata de printul Bernhard: “E greu sa reeduci oameni crescuti in spiritul valorilor nationale, astfel incit ei sa accepte ideea cedarii suveranitatii, fie si partial, unui organism supranational”. Aceasta problema, enuntata acum citiva de ani de fondatorul grupului este si astazi de actualitate, ca dovada puternica opozitie manifestata in unele tari fata de aderarea la UE. Interesant de mentionat este ca, la reuniunea de la Stresa, Marea Britanie a fost criticata pentru incapatinarea de a ramine in afara UE. Se poate argumenta ca unitatea serveste pacificarii framintatului continent european, insa la fel de bine se poate spune ca delegarea competentelor nationale unui organism suprastatal duce la concentrarea puterii in miinile unui grup restrins de oameni despre care nu se stie prea bine ce politica fac. Este oare intimplator faptul ca la reuniunea Bilderberg de anul acesta au participat patru inalti demnitari de la Bruxelles?
Moneda universala
In al doilea rind, grupul Bilderberg este acuzat de manipularea finantelor mondiale, prin stabilirea unor norme si rate de schimb rigide, care afecteaza intreaga lume. Un astfel de argument e greu de contrazis tinind cont ca la Stresa au fost prezenti 15 mari bancheri, inclusiv cei de la Banca Mondiala si Banca Centrala Europeana. Este firesc ca aceste personalitati sa se intilneasca periodic, dar de ce in secret? Adeptii teoriilor conspirationiste spun ca pe agenda Bilderberg se afla eliminarea monedelor nationale din toata lumea, pe modelul euro. Urmatorul pas ar fi instaurarea dolarului ca moneda de schimb pe teritoriul celor doua Americi, iar apoi crearea unei devize unitare pentru zona asiatica. Aceasta ar permite un mai bun control asupra fluxurilor monetare internationale si, implicit, a guvernelor. “Dati-mi controlul asupra finantelor unei natiuni si nu-mi pasa cine face legile”, spunea cu multa vreme in urma Mayer Rothschild, intemeietorul uneia dintre cele mai puternice dinastii financiare.
Nu in ultimul rind, Bilderberg este acuzata ca isi promoveaza interesele prin manevrarea itelor politice, asigurind alegerea celor pe care ii doreste in functii de conducere si indepartarea de la putere a celor incomozi. Si din nou se pune intrebarea daca este intimplatoare prezenta la reuniunea de anul acesta a candidatului democrat la functia de vicepresedinte al SUA, senatorul John Edwards. Raspunsul se va afla, probabil, la alegerile din noiembrie.
Banii si puterea se aduna in umbra
Multi dintre participantii la reuniunile Bilderberg se regasesc si in componenta altor grupuri, dintre care unele opereaza la vedere, despre care se crede ca ar sluji acelorasi interese oculte de stabilire a unei noi ordini mondiale, in care omenirea sa fie condusa de un guvern unic. Printre acestea, multe suspiciuni trezeste Consiliul pentru Relatii Externe (Council on Foreign Relations) din SUA, infiintat in 1921, care are corespondente cu nume similare si in multe tari europene. Spre deosebire de misteriosul grup Bilderberg, CRE are o bogata activitate publica, editind reviste si organizind seminarii. Adversarii spun insa ca rolul sau este acela de a manipula opinia publica, pentru a netezi calea in vederea acceptarii ideilor celor care se afla in culise. Reteta e simpla si eficienta. Se constituie un grup, care este foarte activ, isi cistiga notorietate, membrii sai capata renume de experti, iar in timp parerile lor ajung sa aiba mare greutate. Printre cei care au acuzat CRE de urmarirea unor interese oculte figureaza si un fost membru al Consiliului, amiralul Chester Ward. Potrivit acestuia, in interiorul organizatiei exista “un grup mult mai mic, dar mai puternic, alcatuit din bancheri de pe Wall Street si principalii lor agenti. Scopul lor principal este acela de a obtine un monopol bancar mondial de la indiferent ce putere va ajunge sa controleze guvernul global. Aceasta factiune este condusa de fratii Rockefeller”. Din rindurile CRE provin numerosi demnitari din ultimele administratii americane si un fost presedinte, George Bush, tatal actualului lider de la Casa Alba. O organizatie similara este Comisia Trilaterala, care se deosebeste de cele prezentate mai sus prin aceea ca are si o importanta componenta asiatica.
Illuminati americani
Multe dintre numele mentionate anterior sint deseori amintite si in legatura cu asa-numitii Illuminati, un grup extrem de obscur, despre care se afirma ca isi are radacinile intr-un ordin vechi de sute de ani, cu vagi legaturi masonice. Miscarea secreta a fost creata in 1776 de un fost iezuit, Adam Weishaupt, profesor de drept canonic, in Bavaria. Acea grupare de republicani liber-cugetatori nu a avut o existenta prea lunga, guvernul bavarez interzicind societatile secrete in 1784. In ciuda existentei efemere, grupul Illuminati a cistigat faima, gratie, mai ales, numerosilor detractori. Illuminati au fost acuzati ca ar fi conspirat in vederea inlocuirii tuturor religiilor cu umanismul si unirea tuturor tarilor sub un guvern planetar. Unii spun ca Illuminati si-a continuat existenta in diferite tari, sub alte nume, printre care si societatea secreta Skull and Bones (Craniul si oasele), de la Universitatea Yale, din care au facut parte atit George W. Bush, cit si contracandidatul sau actual, democratul John Kerry.
TEORIA CONSPIRATIEI
http://www.google.ro/search?hl=ro&inlang=pl&ie=ISO-8859-2&q=TEORIA+CONSPIRATIEI&btnG=Caut%E3&meta=lr%3Dlang_ro
+Marea conspiratie mondiala
EVZ
Duminica, 19 Septembrie 2004
La adapostul societatilor secrete, puternicii lumii hotarasc evolutia omenirii fara a da socoteala opiniei publice
Cine conduce lumea? Unde se iau deciziile care guverneaza vietile a miliarde de oameni? La prima vedere, raspunsul este simplu: sefii de stat si de guvern, care se intilnesc frecvent in reuniuni tinute sub egida unor institutii internationale: ONU, NATO, UE, OSCE etc. Foarte putina lume stie insa ca multi dintre inaltii demnitari ai planetei sint membri ai unor societati nu neaparat secrete, dar foarte secretoase, din care fac parte si reprezentanti ai elitei economico-financiare, bancheri sau patroni ai unor corporatii transnationale. Aici se iau in discutie noi masuri sau orientari politice cu mult inainte ca ele sa ajunga la cunostinta opiniei publice, direct interesate. Scopul tuturor acestor societati, prea multe pentru a fi analizate toate in detaliu, ar fi unul singur - instaurarea unei noi ordini mondiale, in care toata puterea se va concentra in miinile unui grup restrins, un guvern planetar.
Oricite dovezi s-ar aduce despre existenta unor grupari oculte, oricite acuzatii s-ar lansa, ramine totusi intrebarea fundamentala - la ce serveste toata aceasta conspiratie, ce urmaresc cu adevarat acesti oameni? “Inteleg cum, dar nu inteleg de ce”, spune tragicul erou orwellian din “1984”, referindu-se la incrincenarea Partidului de a-i supune pe toti. “Partidul doreste puterea doar de dragul ei. Nu sintem interesati de binele altora, ne intereseaza doar puterea. Nu bogatia sau luxul, viata lunga sau fericirea, doar puterea, puterea pura”.
Multi oameni au tendinta sa dea neincrezatori din umeri atunci cind aud de societati secrete sau de noua ordine mondiala, considerind ca sint bazaconii scornite de indivizi dispusi sa vada peste tot conspiratii malefice. Probabil ca majoritatea acestor teorii sint chiar basme, insa aceasta eticheta nu poate fi aplicata atunci cind vine vorba de putin cunoscutul Grup Bilderberg, care reuneste multi dintre cei mai influenti oameni ai lumii, care recunosc ca au participat si participa la reuniuni “informale”, despre care refuza sa dea amanunte. Cel mai bun argument pentru a demonstra importanta pe care o are acest grup este o trecere, selectiva, in revista a personalitatilor care au participat la una sau mai multe reuniuni Bilderberg: presedintele bancii Chase-Manhattan, David Rockefeller, fostul director CIA, John Deutch, fostul secretar de stat Henry Kissinger, fostii secretari generali ai NATO, Javier Solana si George Robertson, presedintele Bancii Mondiale, James Wolfensohn, directorul FMI, Stanley Fischer, Bill Clinton (in 1991, cu putin inainte de a se lansa in cursa pentru Casa Alba), raposatul patron de la FIAT, Gianni Agnelli, presedintele Ford, Alexander Trotman, si lista ar putea continua. Chiar daca e vorba de “reuniuni informale”, este clar ca atunci cind se aduna la un loc atitea personaje de mare calibru nu o fac pentru a discuta despre vreme.
50 de ani de secrete
Grupul Bilderberg a sarbatorit anul acesta 50 de ani de existenta printr-o reuniune organizata in orasul italian Stresa. Ideea infiintarii unei astfel de societati oculte i-a apartinut lui Joseph Retingerii (1888-1960), un exilat polonez care, fara a detine vreodata o functie oficiala, si-a petrecut intreaga viata in preajma mai-marilor lumii, fiind printre promotorii constituirii unei Piete Comune europene. Oficial insa, Bilderberg s-a format la initiativa unuia dintre cei mai influenti discipoli ai sai, printul Bernhard al Olandei. Prima intrunire, avind scopul declarat de a discuta problemele comunitatii transatlantice in contextul razboiului rece, a avut loc la hotelul Bilderberg, din orasul olandez Oosterbeek, in perioada 29-31 mai 1954. De atunci incoace, toate aceste reuniuni de taina s-au numit “intilniri Bilderberg”.
Demnitari “privati”
Fondatorul societatii, printul Bernhard al Olandei, care i-a fost presedinte timp de 22 de ani, spunea ca orice participant “este eliberat ca prin magie de functiile oficiale” cind vine la intilnire, devenind, pe toata durata conferintei, “un simplu cetatean al tarii sale”. Desigur ca astfel de asigurari sint imposibil de crezut, iar faptul ca discutiile sint secrete nu poate decit sa alimenteze speculatiile ca acolo se iau decizii importante de care opinia publica nu are habar. In 1998, pe cind era inca ministru britanic al apararii, fostul secretar general al NATO, George Robertson, a fost interpelat in Camera Comunelor asupra deplasarii sale la reuniunea Bilderberg de la Turnberry (Scotia). Cum folosise un avion oficial, in care fusese insotit de secretarul de atunci al NATO, Javier Solana, Robertson a trebuit sa precizeze exact durata si costul deplasarii. Demnitarul a declarat ca trebuia sa participe la “o discutie relevanta pentru calitatea sa ministeriala”, afirmatie ce contravine teoriei ca participantii merg la reuniuni in calitate privata. Cu toate acestea, cind a fost rugat sa prezinte o informare privind cele discutate, Robertson a declarat ca aceasta “nu intra in atributiile sale ministeriale.” La fiecare reuniune, participa aproximativ 120 de personalitati, doua treimi europeni si restul americani. Invitatiile se fac de catre presedintele grupului, iar lista participantilor variaza de la an la an. In ultimii ani se remarca o largire a ariei geografice, astfel ca in 2004 au fost invitati si fosti outsideri - un politician polonez, unul rus, precum si un bancher chinez. Pentru a-si asigura confidentialitatea, reuniunile Bilderberg se desfasoara in locatii cit mai izolate, participantii rezervind un hotel intreg, care este protejat de un dispozitiv de securitate impresionant. Ziaristii care incearca sa patrunda in “zona interzisa” sint respinsi fara menajamente. De altfel, putini jurnalisti incearca sa se apropie de sediile acestor reuniuni pentru ca oricum articole despre Bilderberg apar foarte rar in presa internationala. Explicatia e simpla - printre membrii grupului figureaza si mari patroni din mass-media, care au grija ca astfel de subiecte sa nu apara.
Discutii deschise cu usile inchise
Idealurile care au stat la baza crearii acestui grup sint dintre cele mai nobile, judecind dupa cum sint descrise in documentele oficiale. “Prima intilnire a avut loc pe fondul ingrijorarii exprimate de multi cetateni de frunte de pe ambele maluri ale Atlanticului ca Europa Occidentala si America de Nord nu coopereaza pe cit de strins ar trebui in probleme de importanta cruciala. S-a ajuns la concluzia ca reuniuni regulate, cu caracter informal, ar putea ajuta la o mai buna intelegere a fortelor complexe si a curentelor importante ce afecteaza natiunile vestice in dificila perioada postbelica”, se explica intr-un document datat 1989. Astfel de intruniri in spatele usilor inchise sint considerate foarte utile de membrii grupului Bilderberg pentru ca, odata asigurata cea mai mare discretie, fiecare participant isi poate exprima foarte sincer parerile, iar dezbaterea in acest cadru a problemelor arzatoare ale comunitatii internationale nu poate fi decit benefica.
Oamenii trebuie sa renunte la identitatea nationala
Din aceasta secretomanie s-a nascut temerea ca Bilderberg se ocupa cu lucruri dubioase si, implicit, periculoase. Cei care denunta activitatile acestui grup spun ca societatea Bilderberg se considera o organizatie supraguvernamentala, idee de altfel mentionata de printul Bernhard: “E greu sa reeduci oameni crescuti in spiritul valorilor nationale, astfel incit ei sa accepte ideea cedarii suveranitatii, fie si partial, unui organism supranational”. Aceasta problema, enuntata acum citiva de ani de fondatorul grupului este si astazi de actualitate, ca dovada puternica opozitie manifestata in unele tari fata de aderarea la UE. Interesant de mentionat este ca, la reuniunea de la Stresa, Marea Britanie a fost criticata pentru incapatinarea de a ramine in afara UE. Se poate argumenta ca unitatea serveste pacificarii framintatului continent european, insa la fel de bine se poate spune ca delegarea competentelor nationale unui organism suprastatal duce la concentrarea puterii in miinile unui grup restrins de oameni despre care nu se stie prea bine ce politica fac. Este oare intimplator faptul ca la reuniunea Bilderberg de anul acesta au participat patru inalti demnitari de la Bruxelles?
Moneda universala
In al doilea rind, grupul Bilderberg este acuzat de manipularea finantelor mondiale, prin stabilirea unor norme si rate de schimb rigide, care afecteaza intreaga lume. Un astfel de argument e greu de contrazis tinind cont ca la Stresa au fost prezenti 15 mari bancheri, inclusiv cei de la Banca Mondiala si Banca Centrala Europeana. Este firesc ca aceste personalitati sa se intilneasca periodic, dar de ce in secret? Adeptii teoriilor conspirationiste spun ca pe agenda Bilderberg se afla eliminarea monedelor nationale din toata lumea, pe modelul euro. Urmatorul pas ar fi instaurarea dolarului ca moneda de schimb pe teritoriul celor doua Americi, iar apoi crearea unei devize unitare pentru zona asiatica. Aceasta ar permite un mai bun control asupra fluxurilor monetare internationale si, implicit, a guvernelor. “Dati-mi controlul asupra finantelor unei natiuni si nu-mi pasa cine face legile”, spunea cu multa vreme in urma Mayer Rothschild, intemeietorul uneia dintre cele mai puternice dinastii financiare.
Nu in ultimul rind, Bilderberg este acuzata ca isi promoveaza interesele prin manevrarea itelor politice, asigurind alegerea celor pe care ii doreste in functii de conducere si indepartarea de la putere a celor incomozi. Si din nou se pune intrebarea daca este intimplatoare prezenta la reuniunea de anul acesta a candidatului democrat la functia de vicepresedinte al SUA, senatorul John Edwards. Raspunsul se va afla, probabil, la alegerile din noiembrie.
Banii si puterea se aduna in umbra
Multi dintre participantii la reuniunile Bilderberg se regasesc si in componenta altor grupuri, dintre care unele opereaza la vedere, despre care se crede ca ar sluji acelorasi interese oculte de stabilire a unei noi ordini mondiale, in care omenirea sa fie condusa de un guvern unic. Printre acestea, multe suspiciuni trezeste Consiliul pentru Relatii Externe (Council on Foreign Relations) din SUA, infiintat in 1921, care are corespondente cu nume similare si in multe tari europene. Spre deosebire de misteriosul grup Bilderberg, CRE are o bogata activitate publica, editind reviste si organizind seminarii. Adversarii spun insa ca rolul sau este acela de a manipula opinia publica, pentru a netezi calea in vederea acceptarii ideilor celor care se afla in culise. Reteta e simpla si eficienta. Se constituie un grup, care este foarte activ, isi cistiga notorietate, membrii sai capata renume de experti, iar in timp parerile lor ajung sa aiba mare greutate. Printre cei care au acuzat CRE de urmarirea unor interese oculte figureaza si un fost membru al Consiliului, amiralul Chester Ward. Potrivit acestuia, in interiorul organizatiei exista “un grup mult mai mic, dar mai puternic, alcatuit din bancheri de pe Wall Street si principalii lor agenti. Scopul lor principal este acela de a obtine un monopol bancar mondial de la indiferent ce putere va ajunge sa controleze guvernul global. Aceasta factiune este condusa de fratii Rockefeller”. Din rindurile CRE provin numerosi demnitari din ultimele administratii americane si un fost presedinte, George Bush, tatal actualului lider de la Casa Alba. O organizatie similara este Comisia Trilaterala, care se deosebeste de cele prezentate mai sus prin aceea ca are si o importanta componenta asiatica.
Illuminati americani
Multe dintre numele mentionate anterior sint deseori amintite si in legatura cu asa-numitii Illuminati, un grup extrem de obscur, despre care se afirma ca isi are radacinile intr-un ordin vechi de sute de ani, cu vagi legaturi masonice. Miscarea secreta a fost creata in 1776 de un fost iezuit, Adam Weishaupt, profesor de drept canonic, in Bavaria. Acea grupare de republicani liber-cugetatori nu a avut o existenta prea lunga, guvernul bavarez interzicind societatile secrete in 1784. In ciuda existentei efemere, grupul Illuminati a cistigat faima, gratie, mai ales, numerosilor detractori. Illuminati au fost acuzati ca ar fi conspirat in vederea inlocuirii tuturor religiilor cu umanismul si unirea tuturor tarilor sub un guvern planetar. Unii spun ca Illuminati si-a continuat existenta in diferite tari, sub alte nume, printre care si societatea secreta Skull and Bones (Craniul si oasele), de la Universitatea Yale, din care au facut parte atit George W. Bush, cit si contracandidatul sau actual, democratul John Kerry.
+Marea conspiratie mondiala
EVZ
Duminica, 19 Septembrie 2004
La adapostul societatilor secrete, puternicii lumii hotarasc evolutia omenirii fara a da socoteala opiniei publice
Cine conduce lumea? Unde se iau deciziile care guverneaza vietile a miliarde de oameni? La prima vedere, raspunsul este simplu: sefii de stat si de guvern, care se intilnesc frecvent in reuniuni tinute sub egida unor institutii internationale: ONU, NATO, UE, OSCE etc. Foarte putina lume stie insa ca multi dintre inaltii demnitari ai planetei sint membri ai unor societati nu neaparat secrete, dar foarte secretoase, din care fac parte si reprezentanti ai elitei economico-financiare, bancheri sau patroni ai unor corporatii transnationale. Aici se iau in discutie noi masuri sau orientari politice cu mult inainte ca ele sa ajunga la cunostinta opiniei publice, direct interesate. Scopul tuturor acestor societati, prea multe pentru a fi analizate toate in detaliu, ar fi unul singur - instaurarea unei noi ordini mondiale, in care toata puterea se va concentra in miinile unui grup restrins, un guvern planetar.
Oricite dovezi s-ar aduce despre existenta unor grupari oculte, oricite acuzatii s-ar lansa, ramine totusi intrebarea fundamentala - la ce serveste toata aceasta conspiratie, ce urmaresc cu adevarat acesti oameni? “Inteleg cum, dar nu inteleg de ce”, spune tragicul erou orwellian din “1984”, referindu-se la incrincenarea Partidului de a-i supune pe toti. “Partidul doreste puterea doar de dragul ei. Nu sintem interesati de binele altora, ne intereseaza doar puterea. Nu bogatia sau luxul, viata lunga sau fericirea, doar puterea, puterea pura”.
Multi oameni au tendinta sa dea neincrezatori din umeri atunci cind aud de societati secrete sau de noua ordine mondiala, considerind ca sint bazaconii scornite de indivizi dispusi sa vada peste tot conspiratii malefice. Probabil ca majoritatea acestor teorii sint chiar basme, insa aceasta eticheta nu poate fi aplicata atunci cind vine vorba de putin cunoscutul Grup Bilderberg, care reuneste multi dintre cei mai influenti oameni ai lumii, care recunosc ca au participat si participa la reuniuni “informale”, despre care refuza sa dea amanunte. Cel mai bun argument pentru a demonstra importanta pe care o are acest grup este o trecere, selectiva, in revista a personalitatilor care au participat la una sau mai multe reuniuni Bilderberg: presedintele bancii Chase-Manhattan, David Rockefeller, fostul director CIA, John Deutch, fostul secretar de stat Henry Kissinger, fostii secretari generali ai NATO, Javier Solana si George Robertson, presedintele Bancii Mondiale, James Wolfensohn, directorul FMI, Stanley Fischer, Bill Clinton (in 1991, cu putin inainte de a se lansa in cursa pentru Casa Alba), raposatul patron de la FIAT, Gianni Agnelli, presedintele Ford, Alexander Trotman, si lista ar putea continua. Chiar daca e vorba de “reuniuni informale”, este clar ca atunci cind se aduna la un loc atitea personaje de mare calibru nu o fac pentru a discuta despre vreme.
50 de ani de secrete
Grupul Bilderberg a sarbatorit anul acesta 50 de ani de existenta printr-o reuniune organizata in orasul italian Stresa. Ideea infiintarii unei astfel de societati oculte i-a apartinut lui Joseph Retingerii (1888-1960), un exilat polonez care, fara a detine vreodata o functie oficiala, si-a petrecut intreaga viata in preajma mai-marilor lumii, fiind printre promotorii constituirii unei Piete Comune europene. Oficial insa, Bilderberg s-a format la initiativa unuia dintre cei mai influenti discipoli ai sai, printul Bernhard al Olandei. Prima intrunire, avind scopul declarat de a discuta problemele comunitatii transatlantice in contextul razboiului rece, a avut loc la hotelul Bilderberg, din orasul olandez Oosterbeek, in perioada 29-31 mai 1954. De atunci incoace, toate aceste reuniuni de taina s-au numit “intilniri Bilderberg”.
Demnitari “privati”
Fondatorul societatii, printul Bernhard al Olandei, care i-a fost presedinte timp de 22 de ani, spunea ca orice participant “este eliberat ca prin magie de functiile oficiale” cind vine la intilnire, devenind, pe toata durata conferintei, “un simplu cetatean al tarii sale”. Desigur ca astfel de asigurari sint imposibil de crezut, iar faptul ca discutiile sint secrete nu poate decit sa alimenteze speculatiile ca acolo se iau decizii importante de care opinia publica nu are habar. In 1998, pe cind era inca ministru britanic al apararii, fostul secretar general al NATO, George Robertson, a fost interpelat in Camera Comunelor asupra deplasarii sale la reuniunea Bilderberg de la Turnberry (Scotia). Cum folosise un avion oficial, in care fusese insotit de secretarul de atunci al NATO, Javier Solana, Robertson a trebuit sa precizeze exact durata si costul deplasarii. Demnitarul a declarat ca trebuia sa participe la “o discutie relevanta pentru calitatea sa ministeriala”, afirmatie ce contravine teoriei ca participantii merg la reuniuni in calitate privata. Cu toate acestea, cind a fost rugat sa prezinte o informare privind cele discutate, Robertson a declarat ca aceasta “nu intra in atributiile sale ministeriale.” La fiecare reuniune, participa aproximativ 120 de personalitati, doua treimi europeni si restul americani. Invitatiile se fac de catre presedintele grupului, iar lista participantilor variaza de la an la an. In ultimii ani se remarca o largire a ariei geografice, astfel ca in 2004 au fost invitati si fosti outsideri - un politician polonez, unul rus, precum si un bancher chinez. Pentru a-si asigura confidentialitatea, reuniunile Bilderberg se desfasoara in locatii cit mai izolate, participantii rezervind un hotel intreg, care este protejat de un dispozitiv de securitate impresionant. Ziaristii care incearca sa patrunda in “zona interzisa” sint respinsi fara menajamente. De altfel, putini jurnalisti incearca sa se apropie de sediile acestor reuniuni pentru ca oricum articole despre Bilderberg apar foarte rar in presa internationala. Explicatia e simpla - printre membrii grupului figureaza si mari patroni din mass-media, care au grija ca astfel de subiecte sa nu apara.
Discutii deschise cu usile inchise
Idealurile care au stat la baza crearii acestui grup sint dintre cele mai nobile, judecind dupa cum sint descrise in documentele oficiale. “Prima intilnire a avut loc pe fondul ingrijorarii exprimate de multi cetateni de frunte de pe ambele maluri ale Atlanticului ca Europa Occidentala si America de Nord nu coopereaza pe cit de strins ar trebui in probleme de importanta cruciala. S-a ajuns la concluzia ca reuniuni regulate, cu caracter informal, ar putea ajuta la o mai buna intelegere a fortelor complexe si a curentelor importante ce afecteaza natiunile vestice in dificila perioada postbelica”, se explica intr-un document datat 1989. Astfel de intruniri in spatele usilor inchise sint considerate foarte utile de membrii grupului Bilderberg pentru ca, odata asigurata cea mai mare discretie, fiecare participant isi poate exprima foarte sincer parerile, iar dezbaterea in acest cadru a problemelor arzatoare ale comunitatii internationale nu poate fi decit benefica.
Oamenii trebuie sa renunte la identitatea nationala
Din aceasta secretomanie s-a nascut temerea ca Bilderberg se ocupa cu lucruri dubioase si, implicit, periculoase. Cei care denunta activitatile acestui grup spun ca societatea Bilderberg se considera o organizatie supraguvernamentala, idee de altfel mentionata de printul Bernhard: “E greu sa reeduci oameni crescuti in spiritul valorilor nationale, astfel incit ei sa accepte ideea cedarii suveranitatii, fie si partial, unui organism supranational”. Aceasta problema, enuntata acum citiva de ani de fondatorul grupului este si astazi de actualitate, ca dovada puternica opozitie manifestata in unele tari fata de aderarea la UE. Interesant de mentionat este ca, la reuniunea de la Stresa, Marea Britanie a fost criticata pentru incapatinarea de a ramine in afara UE. Se poate argumenta ca unitatea serveste pacificarii framintatului continent european, insa la fel de bine se poate spune ca delegarea competentelor nationale unui organism suprastatal duce la concentrarea puterii in miinile unui grup restrins de oameni despre care nu se stie prea bine ce politica fac. Este oare intimplator faptul ca la reuniunea Bilderberg de anul acesta au participat patru inalti demnitari de la Bruxelles?
Moneda universala
In al doilea rind, grupul Bilderberg este acuzat de manipularea finantelor mondiale, prin stabilirea unor norme si rate de schimb rigide, care afecteaza intreaga lume. Un astfel de argument e greu de contrazis tinind cont ca la Stresa au fost prezenti 15 mari bancheri, inclusiv cei de la Banca Mondiala si Banca Centrala Europeana. Este firesc ca aceste personalitati sa se intilneasca periodic, dar de ce in secret? Adeptii teoriilor conspirationiste spun ca pe agenda Bilderberg se afla eliminarea monedelor nationale din toata lumea, pe modelul euro. Urmatorul pas ar fi instaurarea dolarului ca moneda de schimb pe teritoriul celor doua Americi, iar apoi crearea unei devize unitare pentru zona asiatica. Aceasta ar permite un mai bun control asupra fluxurilor monetare internationale si, implicit, a guvernelor. “Dati-mi controlul asupra finantelor unei natiuni si nu-mi pasa cine face legile”, spunea cu multa vreme in urma Mayer Rothschild, intemeietorul uneia dintre cele mai puternice dinastii financiare.
Nu in ultimul rind, Bilderberg este acuzata ca isi promoveaza interesele prin manevrarea itelor politice, asigurind alegerea celor pe care ii doreste in functii de conducere si indepartarea de la putere a celor incomozi. Si din nou se pune intrebarea daca este intimplatoare prezenta la reuniunea de anul acesta a candidatului democrat la functia de vicepresedinte al SUA, senatorul John Edwards. Raspunsul se va afla, probabil, la alegerile din noiembrie.
Banii si puterea se aduna in umbra
Multi dintre participantii la reuniunile Bilderberg se regasesc si in componenta altor grupuri, dintre care unele opereaza la vedere, despre care se crede ca ar sluji acelorasi interese oculte de stabilire a unei noi ordini mondiale, in care omenirea sa fie condusa de un guvern unic. Printre acestea, multe suspiciuni trezeste Consiliul pentru Relatii Externe (Council on Foreign Relations) din SUA, infiintat in 1921, care are corespondente cu nume similare si in multe tari europene. Spre deosebire de misteriosul grup Bilderberg, CRE are o bogata activitate publica, editind reviste si organizind seminarii. Adversarii spun insa ca rolul sau este acela de a manipula opinia publica, pentru a netezi calea in vederea acceptarii ideilor celor care se afla in culise. Reteta e simpla si eficienta. Se constituie un grup, care este foarte activ, isi cistiga notorietate, membrii sai capata renume de experti, iar in timp parerile lor ajung sa aiba mare greutate. Printre cei care au acuzat CRE de urmarirea unor interese oculte figureaza si un fost membru al Consiliului, amiralul Chester Ward. Potrivit acestuia, in interiorul organizatiei exista “un grup mult mai mic, dar mai puternic, alcatuit din bancheri de pe Wall Street si principalii lor agenti. Scopul lor principal este acela de a obtine un monopol bancar mondial de la indiferent ce putere va ajunge sa controleze guvernul global. Aceasta factiune este condusa de fratii Rockefeller”. Din rindurile CRE provin numerosi demnitari din ultimele administratii americane si un fost presedinte, George Bush, tatal actualului lider de la Casa Alba. O organizatie similara este Comisia Trilaterala, care se deosebeste de cele prezentate mai sus prin aceea ca are si o importanta componenta asiatica.
Illuminati americani
Multe dintre numele mentionate anterior sint deseori amintite si in legatura cu asa-numitii Illuminati, un grup extrem de obscur, despre care se afirma ca isi are radacinile intr-un ordin vechi de sute de ani, cu vagi legaturi masonice. Miscarea secreta a fost creata in 1776 de un fost iezuit, Adam Weishaupt, profesor de drept canonic, in Bavaria. Acea grupare de republicani liber-cugetatori nu a avut o existenta prea lunga, guvernul bavarez interzicind societatile secrete in 1784. In ciuda existentei efemere, grupul Illuminati a cistigat faima, gratie, mai ales, numerosilor detractori. Illuminati au fost acuzati ca ar fi conspirat in vederea inlocuirii tuturor religiilor cu umanismul si unirea tuturor tarilor sub un guvern planetar. Unii spun ca Illuminati si-a continuat existenta in diferite tari, sub alte nume, printre care si societatea secreta Skull and Bones (Craniul si oasele), de la Universitatea Yale, din care au facut parte atit George W. Bush, cit si contracandidatul sau actual, democratul John Kerry.
marți, septembrie 28, 2004
Dela prieteni adunate...
Este dovedit statistic faptul ca 100% din divorturi au la baza
casatorii.
Viata e asa de tragica : azi esti aici, miine iarasi.
Poate ca banii vorbesc, dar cu auzul nu stau prea bine, pentru ca niciodata nu vin, cind ii chem.
Daca Dumnezeu ar fi vrut sa fim specialisti informaticieni, ne-ar fi
creatcu 16 degete la miini.
Traieste fiecare zi, ca si cum ar fi ultima. Apoi intr-o zi asa se va si intimpla.
Viata mea e ca un film care nu are distributia prea reusita. Si nu ii intelg nici actiunea.
Femeile sunt ca medaliile olimpice : trebuie sa lupti pentru ele, apoi iti atirna de git o viata intreaga.
Timpul vindeca orice, insa nu e un bun chirurg plastician.
Dupa ce te casatoresti, vei afla ce e fericirea. Numai ca va fi prea
tirziu.
Un semn sigur ca ai imbatrinit este ca luminarile de pe tort costa mai mult decit tortul.
Poti invata o pisica sa faca orice vrea ea.
Foarte multi oameni isi petrec viata culcindu-se cind nu le e somn si
trezindu-se cind inca le este.
Mult mai multi barbati si-ar parasi nevestele, daca ar sti sa isi faca bagajele.
Nu e destul sa fii tu norocos, trebuie ca ceilalti sa nu fie.
Nu conteaza daca esti sarac sau bogat. Conteaza sa ai bani!
Daca ti-e foame - maninca sare : o sa iti fie sete!
Stresul inseamna sa te trezesti urlind, apoi iti dai seama ca nu
dormeai.
Nu ma duce pe mine in ispita, gasesc drumul singur.
Daca ajuti pe cineva, ai sa vezi ca isi va aminti de tine si data
viitoare cind are nevoie de ajutor.
Dumnezeu a creat lumea din nimic. Nimicul se mai vede pe ici-colo.
Vacanta de vara este perioada cind parintii isi dau seama ca profesorii nu sunt platiti suficient de bine.
casatorii.
Viata e asa de tragica : azi esti aici, miine iarasi.
Poate ca banii vorbesc, dar cu auzul nu stau prea bine, pentru ca niciodata nu vin, cind ii chem.
Daca Dumnezeu ar fi vrut sa fim specialisti informaticieni, ne-ar fi
creatcu 16 degete la miini.
Traieste fiecare zi, ca si cum ar fi ultima. Apoi intr-o zi asa se va si intimpla.
Viata mea e ca un film care nu are distributia prea reusita. Si nu ii intelg nici actiunea.
Femeile sunt ca medaliile olimpice : trebuie sa lupti pentru ele, apoi iti atirna de git o viata intreaga.
Timpul vindeca orice, insa nu e un bun chirurg plastician.
Dupa ce te casatoresti, vei afla ce e fericirea. Numai ca va fi prea
tirziu.
Un semn sigur ca ai imbatrinit este ca luminarile de pe tort costa mai mult decit tortul.
Poti invata o pisica sa faca orice vrea ea.
Foarte multi oameni isi petrec viata culcindu-se cind nu le e somn si
trezindu-se cind inca le este.
Mult mai multi barbati si-ar parasi nevestele, daca ar sti sa isi faca bagajele.
Nu e destul sa fii tu norocos, trebuie ca ceilalti sa nu fie.
Nu conteaza daca esti sarac sau bogat. Conteaza sa ai bani!
Daca ti-e foame - maninca sare : o sa iti fie sete!
Stresul inseamna sa te trezesti urlind, apoi iti dai seama ca nu
dormeai.
Nu ma duce pe mine in ispita, gasesc drumul singur.
Daca ajuti pe cineva, ai sa vezi ca isi va aminti de tine si data
viitoare cind are nevoie de ajutor.
Dumnezeu a creat lumea din nimic. Nimicul se mai vede pe ici-colo.
Vacanta de vara este perioada cind parintii isi dau seama ca profesorii nu sunt platiti suficient de bine.
Dela prieteni adunate...
Este dovedit statistic faptul ca 100% din divorturi au la baza
casatorii.
Viata e asa de tragica : azi esti aici, miine iarasi.
Poate ca banii vorbesc, dar cu auzul nu stau prea bine, pentru ca niciodata nu vin, cind ii chem.
Daca Dumnezeu ar fi vrut sa fim specialisti informaticieni, ne-ar fi
creatcu 16 degete la miini.
Traieste fiecare zi, ca si cum ar fi ultima. Apoi intr-o zi asa se va si intimpla.
Viata mea e ca un film care nu are distributia prea reusita. Si nu ii intelg nici actiunea.
Femeile sunt ca medaliile olimpice : trebuie sa lupti pentru ele, apoi iti atirna de git o viata intreaga.
Timpul vindeca orice, insa nu e un bun chirurg plastician.
Dupa ce te casatoresti, vei afla ce e fericirea. Numai ca va fi prea
tirziu.
Un semn sigur ca ai imbatrinit este ca luminarile de pe tort costa mai mult decit tortul.
Poti invata o pisica sa faca orice vrea ea.
Foarte multi oameni isi petrec viata culcindu-se cind nu le e somn si
trezindu-se cind inca le este.
Mult mai multi barbati si-ar parasi nevestele, daca ar sti sa isi faca bagajele.
Nu e destul sa fii tu norocos, trebuie ca ceilalti sa nu fie.
Nu conteaza daca esti sarac sau bogat. Conteaza sa ai bani!
Daca ti-e foame - maninca sare : o sa iti fie sete!
Stresul inseamna sa te trezesti urlind, apoi iti dai seama ca nu
dormeai.
Nu ma duce pe mine in ispita, gasesc drumul singur.
Daca ajuti pe cineva, ai sa vezi ca isi va aminti de tine si data
viitoare cind are nevoie de ajutor.
Dumnezeu a creat lumea din nimic. Nimicul se mai vede pe ici-colo.
Vacanta de vara este perioada cind parintii isi dau seama ca profesorii nu sunt platiti suficient de bine.
casatorii.
Viata e asa de tragica : azi esti aici, miine iarasi.
Poate ca banii vorbesc, dar cu auzul nu stau prea bine, pentru ca niciodata nu vin, cind ii chem.
Daca Dumnezeu ar fi vrut sa fim specialisti informaticieni, ne-ar fi
creatcu 16 degete la miini.
Traieste fiecare zi, ca si cum ar fi ultima. Apoi intr-o zi asa se va si intimpla.
Viata mea e ca un film care nu are distributia prea reusita. Si nu ii intelg nici actiunea.
Femeile sunt ca medaliile olimpice : trebuie sa lupti pentru ele, apoi iti atirna de git o viata intreaga.
Timpul vindeca orice, insa nu e un bun chirurg plastician.
Dupa ce te casatoresti, vei afla ce e fericirea. Numai ca va fi prea
tirziu.
Un semn sigur ca ai imbatrinit este ca luminarile de pe tort costa mai mult decit tortul.
Poti invata o pisica sa faca orice vrea ea.
Foarte multi oameni isi petrec viata culcindu-se cind nu le e somn si
trezindu-se cind inca le este.
Mult mai multi barbati si-ar parasi nevestele, daca ar sti sa isi faca bagajele.
Nu e destul sa fii tu norocos, trebuie ca ceilalti sa nu fie.
Nu conteaza daca esti sarac sau bogat. Conteaza sa ai bani!
Daca ti-e foame - maninca sare : o sa iti fie sete!
Stresul inseamna sa te trezesti urlind, apoi iti dai seama ca nu
dormeai.
Nu ma duce pe mine in ispita, gasesc drumul singur.
Daca ajuti pe cineva, ai sa vezi ca isi va aminti de tine si data
viitoare cind are nevoie de ajutor.
Dumnezeu a creat lumea din nimic. Nimicul se mai vede pe ici-colo.
Vacanta de vara este perioada cind parintii isi dau seama ca profesorii nu sunt platiti suficient de bine.
Adevarul, scris tare si apasat
Un editorial bine scris in Adevarul de marti, 28.09.2004. Atata doar ca, pe editia on-line a ziarului ,concluzia autorului, de altfel pertinenta si la obiect, a scapat de sub controlul corecturii.
O concluzie apasata
28 sep 2004 De aceea, primarul general va trebui sa faca caiete de sarcini si sa cheltuiasca miliardele de euro in mod cat mai transparent, responsabilitatea sa fiind enorma. Mai ales ca din angrenajul creat de Basescu pentru cheltuirea carutei de bani lipseste pinionul liberal. Altfel, ce le-ar mai ramane bucurestenilor? PULA. Cel mai important centru economic din Croatia, plasat la tarmul Adriaticii. Desi are putin peste 60.000 de locuitori, proiectele sale de investitii pentru infrastructura ajung, in ultimii trei ani, la aproape 5 miliarde euro, triplu decat are la indemana Bucurestiul. Intamplator sau nu, dupa vizita presedintelui Iliescu in acest oras, am auzit tot mai multi romani care ii trimit aici, nominal, cu voce tare, pe politicienii pusi pe capatuiala. Faptul ar trebui considerat de responsabilii cetatii cel putin un semn de trezie din mahmureala politica, daca nu de maturizare.
Titus Liviu VULPE
O concluzie apasata
28 sep 2004 De aceea, primarul general va trebui sa faca caiete de sarcini si sa cheltuiasca miliardele de euro in mod cat mai transparent, responsabilitatea sa fiind enorma. Mai ales ca din angrenajul creat de Basescu pentru cheltuirea carutei de bani lipseste pinionul liberal. Altfel, ce le-ar mai ramane bucurestenilor? PULA. Cel mai important centru economic din Croatia, plasat la tarmul Adriaticii. Desi are putin peste 60.000 de locuitori, proiectele sale de investitii pentru infrastructura ajung, in ultimii trei ani, la aproape 5 miliarde euro, triplu decat are la indemana Bucurestiul. Intamplator sau nu, dupa vizita presedintelui Iliescu in acest oras, am auzit tot mai multi romani care ii trimit aici, nominal, cu voce tare, pe politicienii pusi pe capatuiala. Faptul ar trebui considerat de responsabilii cetatii cel putin un semn de trezie din mahmureala politica, daca nu de maturizare.
Titus Liviu VULPE
Adevarul, scris tare si apasat
Un editorial bine scris in Adevarul de marti, 28.09.2004. Atata doar ca, pe editia on-line a ziarului ,concluzia autorului, de altfel pertinenta si la obiect, a scapat de sub controlul corecturii.
O concluzie apasata
28 sep 2004 De aceea, primarul general va trebui sa faca caiete de sarcini si sa cheltuiasca miliardele de euro in mod cat mai transparent, responsabilitatea sa fiind enorma. Mai ales ca din angrenajul creat de Basescu pentru cheltuirea carutei de bani lipseste pinionul liberal. Altfel, ce le-ar mai ramane bucurestenilor? PULA. Cel mai important centru economic din Croatia, plasat la tarmul Adriaticii. Desi are putin peste 60.000 de locuitori, proiectele sale de investitii pentru infrastructura ajung, in ultimii trei ani, la aproape 5 miliarde euro, triplu decat are la indemana Bucurestiul. Intamplator sau nu, dupa vizita presedintelui Iliescu in acest oras, am auzit tot mai multi romani care ii trimit aici, nominal, cu voce tare, pe politicienii pusi pe capatuiala. Faptul ar trebui considerat de responsabilii cetatii cel putin un semn de trezie din mahmureala politica, daca nu de maturizare.
Titus Liviu VULPE
O concluzie apasata
28 sep 2004 De aceea, primarul general va trebui sa faca caiete de sarcini si sa cheltuiasca miliardele de euro in mod cat mai transparent, responsabilitatea sa fiind enorma. Mai ales ca din angrenajul creat de Basescu pentru cheltuirea carutei de bani lipseste pinionul liberal. Altfel, ce le-ar mai ramane bucurestenilor? PULA. Cel mai important centru economic din Croatia, plasat la tarmul Adriaticii. Desi are putin peste 60.000 de locuitori, proiectele sale de investitii pentru infrastructura ajung, in ultimii trei ani, la aproape 5 miliarde euro, triplu decat are la indemana Bucurestiul. Intamplator sau nu, dupa vizita presedintelui Iliescu in acest oras, am auzit tot mai multi romani care ii trimit aici, nominal, cu voce tare, pe politicienii pusi pe capatuiala. Faptul ar trebui considerat de responsabilii cetatii cel putin un semn de trezie din mahmureala politica, daca nu de maturizare.
Titus Liviu VULPE
luni, septembrie 27, 2004
TEORIA CONSPIRATIEI
http://www.google.ro/search?hl=ro&inlang=pl&ie=ISO-8859-2&q=TEORIA+CONSPIRATIEI&btnG=Caut%E3&meta=lr%3Dlang_ro
+Marea conspiratie mondiala
Versiune pentru tiparire
Care este parerea ta?
Stiri externe
Teroarea decapitarii, respinsa de Occident
Scandal pe axa Roma-Berlin
Premierul ucrainean, doborit de un ou
Jeanne, cel mai tare uragan
Trupe romanesti pentru misiunea ONU in Irak
Din loc in loc
Scurt circuit
Scrisori din Rai
EVZ
Duminica, 19 Septembrie 2004
La adapostul societatilor secrete, puternicii lumii hotarasc evolutia omenirii fara a da socoteala opiniei publice
Cine conduce lumea? Unde se iau deciziile care guverneaza vietile a miliarde de oameni? La prima vedere, raspunsul este simplu: sefii de stat si de guvern, care se intilnesc frecvent in reuniuni tinute sub egida unor institutii internationale: ONU, NATO, UE, OSCE etc. Foarte putina lume stie insa ca multi dintre inaltii demnitari ai planetei sint membri ai unor societati nu neaparat secrete, dar foarte secretoase, din care fac parte si reprezentanti ai elitei economico-financiare, bancheri sau patroni ai unor corporatii transnationale. Aici se iau in discutie noi masuri sau orientari politice cu mult inainte ca ele sa ajunga la cunostinta opiniei publice, direct interesate. Scopul tuturor acestor societati, prea multe pentru a fi analizate toate in detaliu, ar fi unul singur - instaurarea unei noi ordini mondiale, in care toata puterea se va concentra in miinile unui grup restrins, un guvern planetar.
Oricite dovezi s-ar aduce despre existenta unor grupari oculte, oricite acuzatii s-ar lansa, ramine totusi intrebarea fundamentala - la ce serveste toata aceasta conspiratie, ce urmaresc cu adevarat acesti oameni? “Inteleg cum, dar nu inteleg de ce”, spune tragicul erou orwellian din “1984”, referindu-se la incrincenarea Partidului de a-i supune pe toti. “Partidul doreste puterea doar de dragul ei. Nu sintem interesati de binele altora, ne intereseaza doar puterea. Nu bogatia sau luxul, viata lunga sau fericirea, doar puterea, puterea pura”.
Multi oameni au tendinta sa dea neincrezatori din umeri atunci cind aud de societati secrete sau de noua ordine mondiala, considerind ca sint bazaconii scornite de indivizi dispusi sa vada peste tot conspiratii malefice. Probabil ca majoritatea acestor teorii sint chiar basme, insa aceasta eticheta nu poate fi aplicata atunci cind vine vorba de putin cunoscutul Grup Bilderberg, care reuneste multi dintre cei mai influenti oameni ai lumii, care recunosc ca au participat si participa la reuniuni “informale”, despre care refuza sa dea amanunte. Cel mai bun argument pentru a demonstra importanta pe care o are acest grup este o trecere, selectiva, in revista a personalitatilor care au participat la una sau mai multe reuniuni Bilderberg: presedintele bancii Chase-Manhattan, David Rockefeller, fostul director CIA, John Deutch, fostul secretar de stat Henry Kissinger, fostii secretari generali ai NATO, Javier Solana si George Robertson, presedintele Bancii Mondiale, James Wolfensohn, directorul FMI, Stanley Fischer, Bill Clinton (in 1991, cu putin inainte de a se lansa in cursa pentru Casa Alba), raposatul patron de la FIAT, Gianni Agnelli, presedintele Ford, Alexander Trotman, si lista ar putea continua. Chiar daca e vorba de “reuniuni informale”, este clar ca atunci cind se aduna la un loc atitea personaje de mare calibru nu o fac pentru a discuta despre vreme.
50 de ani de secrete
Grupul Bilderberg a sarbatorit anul acesta 50 de ani de existenta printr-o reuniune organizata in orasul italian Stresa. Ideea infiintarii unei astfel de societati oculte i-a apartinut lui Joseph Retingerii (1888-1960), un exilat polonez care, fara a detine vreodata o functie oficiala, si-a petrecut intreaga viata in preajma mai-marilor lumii, fiind printre promotorii constituirii unei Piete Comune europene. Oficial insa, Bilderberg s-a format la initiativa unuia dintre cei mai influenti discipoli ai sai, printul Bernhard al Olandei. Prima intrunire, avind scopul declarat de a discuta problemele comunitatii transatlantice in contextul razboiului rece, a avut loc la hotelul Bilderberg, din orasul olandez Oosterbeek, in perioada 29-31 mai 1954. De atunci incoace, toate aceste reuniuni de taina s-au numit “intilniri Bilderberg”.
Demnitari “privati”
Fondatorul societatii, printul Bernhard al Olandei, care i-a fost presedinte timp de 22 de ani, spunea ca orice participant “este eliberat ca prin magie de functiile oficiale” cind vine la intilnire, devenind, pe toata durata conferintei, “un simplu cetatean al tarii sale”. Desigur ca astfel de asigurari sint imposibil de crezut, iar faptul ca discutiile sint secrete nu poate decit sa alimenteze speculatiile ca acolo se iau decizii importante de care opinia publica nu are habar. In 1998, pe cind era inca ministru britanic al apararii, fostul secretar general al NATO, George Robertson, a fost interpelat in Camera Comunelor asupra deplasarii sale la reuniunea Bilderberg de la Turnberry (Scotia). Cum folosise un avion oficial, in care fusese insotit de secretarul de atunci al NATO, Javier Solana, Robertson a trebuit sa precizeze exact durata si costul deplasarii. Demnitarul a declarat ca trebuia sa participe la “o discutie relevanta pentru calitatea sa ministeriala”, afirmatie ce contravine teoriei ca participantii merg la reuniuni in calitate privata. Cu toate acestea, cind a fost rugat sa prezinte o informare privind cele discutate, Robertson a declarat ca aceasta “nu intra in atributiile sale ministeriale.” La fiecare reuniune, participa aproximativ 120 de personalitati, doua treimi europeni si restul americani. Invitatiile se fac de catre presedintele grupului, iar lista participantilor variaza de la an la an. In ultimii ani se remarca o largire a ariei geografice, astfel ca in 2004 au fost invitati si fosti outsideri - un politician polonez, unul rus, precum si un bancher chinez. Pentru a-si asigura confidentialitatea, reuniunile Bilderberg se desfasoara in locatii cit mai izolate, participantii rezervind un hotel intreg, care este protejat de un dispozitiv de securitate impresionant. Ziaristii care incearca sa patrunda in “zona interzisa” sint respinsi fara menajamente. De altfel, putini jurnalisti incearca sa se apropie de sediile acestor reuniuni pentru ca oricum articole despre Bilderberg apar foarte rar in presa internationala. Explicatia e simpla - printre membrii grupului figureaza si mari patroni din mass-media, care au grija ca astfel de subiecte sa nu apara.
Discutii deschise cu usile inchise
Idealurile care au stat la baza crearii acestui grup sint dintre cele mai nobile, judecind dupa cum sint descrise in documentele oficiale. “Prima intilnire a avut loc pe fondul ingrijorarii exprimate de multi cetateni de frunte de pe ambele maluri ale Atlanticului ca Europa Occidentala si America de Nord nu coopereaza pe cit de strins ar trebui in probleme de importanta cruciala. S-a ajuns la concluzia ca reuniuni regulate, cu caracter informal, ar putea ajuta la o mai buna intelegere a fortelor complexe si a curentelor importante ce afecteaza natiunile vestice in dificila perioada postbelica”, se explica intr-un document datat 1989. Astfel de intruniri in spatele usilor inchise sint considerate foarte utile de membrii grupului Bilderberg pentru ca, odata asigurata cea mai mare discretie, fiecare participant isi poate exprima foarte sincer parerile, iar dezbaterea in acest cadru a problemelor arzatoare ale comunitatii internationale nu poate fi decit benefica.
Oamenii trebuie sa renunte la identitatea nationala
Din aceasta secretomanie s-a nascut temerea ca Bilderberg se ocupa cu lucruri dubioase si, implicit, periculoase. Cei care denunta activitatile acestui grup spun ca societatea Bilderberg se considera o organizatie supraguvernamentala, idee de altfel mentionata de printul Bernhard: “E greu sa reeduci oameni crescuti in spiritul valorilor nationale, astfel incit ei sa accepte ideea cedarii suveranitatii, fie si partial, unui organism supranational”. Aceasta problema, enuntata acum citiva de ani de fondatorul grupului este si astazi de actualitate, ca dovada puternica opozitie manifestata in unele tari fata de aderarea la UE. Interesant de mentionat este ca, la reuniunea de la Stresa, Marea Britanie a fost criticata pentru incapatinarea de a ramine in afara UE. Se poate argumenta ca unitatea serveste pacificarii framintatului continent european, insa la fel de bine se poate spune ca delegarea competentelor nationale unui organism suprastatal duce la concentrarea puterii in miinile unui grup restrins de oameni despre care nu se stie prea bine ce politica fac. Este oare intimplator faptul ca la reuniunea Bilderberg de anul acesta au participat patru inalti demnitari de la Bruxelles?
Moneda universala
In al doilea rind, grupul Bilderberg este acuzat de manipularea finantelor mondiale, prin stabilirea unor norme si rate de schimb rigide, care afecteaza intreaga lume. Un astfel de argument e greu de contrazis tinind cont ca la Stresa au fost prezenti 15 mari bancheri, inclusiv cei de la Banca Mondiala si Banca Centrala Europeana. Este firesc ca aceste personalitati sa se intilneasca periodic, dar de ce in secret? Adeptii teoriilor conspirationiste spun ca pe agenda Bilderberg se afla eliminarea monedelor nationale din toata lumea, pe modelul euro. Urmatorul pas ar fi instaurarea dolarului ca moneda de schimb pe teritoriul celor doua Americi, iar apoi crearea unei devize unitare pentru zona asiatica. Aceasta ar permite un mai bun control asupra fluxurilor monetare internationale si, implicit, a guvernelor. “Dati-mi controlul asupra finantelor unei natiuni si nu-mi pasa cine face legile”, spunea cu multa vreme in urma Mayer Rothschild, intemeietorul uneia dintre cele mai puternice dinastii financiare.
Nu in ultimul rind, Bilderberg este acuzata ca isi promoveaza interesele prin manevrarea itelor politice, asigurind alegerea celor pe care ii doreste in functii de conducere si indepartarea de la putere a celor incomozi. Si din nou se pune intrebarea daca este intimplatoare prezenta la reuniunea de anul acesta a candidatului democrat la functia de vicepresedinte al SUA, senatorul John Edwards. Raspunsul se va afla, probabil, la alegerile din noiembrie.
Banii si puterea se aduna in umbra
Multi dintre participantii la reuniunile Bilderberg se regasesc si in componenta altor grupuri, dintre care unele opereaza la vedere, despre care se crede ca ar sluji acelorasi interese oculte de stabilire a unei noi ordini mondiale, in care omenirea sa fie condusa de un guvern unic. Printre acestea, multe suspiciuni trezeste Consiliul pentru Relatii Externe (Council on Foreign Relations) din SUA, infiintat in 1921, care are corespondente cu nume similare si in multe tari europene. Spre deosebire de misteriosul grup Bilderberg, CRE are o bogata activitate publica, editind reviste si organizind seminarii. Adversarii spun insa ca rolul sau este acela de a manipula opinia publica, pentru a netezi calea in vederea acceptarii ideilor celor care se afla in culise. Reteta e simpla si eficienta. Se constituie un grup, care este foarte activ, isi cistiga notorietate, membrii sai capata renume de experti, iar in timp parerile lor ajung sa aiba mare greutate. Printre cei care au acuzat CRE de urmarirea unor interese oculte figureaza si un fost membru al Consiliului, amiralul Chester Ward. Potrivit acestuia, in interiorul organizatiei exista “un grup mult mai mic, dar mai puternic, alcatuit din bancheri de pe Wall Street si principalii lor agenti. Scopul lor principal este acela de a obtine un monopol bancar mondial de la indiferent ce putere va ajunge sa controleze guvernul global. Aceasta factiune este condusa de fratii Rockefeller”. Din rindurile CRE provin numerosi demnitari din ultimele administratii americane si un fost presedinte, George Bush, tatal actualului lider de la Casa Alba. O organizatie similara este Comisia Trilaterala, care se deosebeste de cele prezentate mai sus prin aceea ca are si o importanta componenta asiatica.
Illuminati americani
Multe dintre numele mentionate anterior sint deseori amintite si in legatura cu asa-numitii Illuminati, un grup extrem de obscur, despre care se afirma ca isi are radacinile intr-un ordin vechi de sute de ani, cu vagi legaturi masonice. Miscarea secreta a fost creata in 1776 de un fost iezuit, Adam Weishaupt, profesor de drept canonic, in Bavaria. Acea grupare de republicani liber-cugetatori nu a avut o existenta prea lunga, guvernul bavarez interzicind societatile secrete in 1784. In ciuda existentei efemere, grupul Illuminati a cistigat faima, gratie, mai ales, numerosilor detractori. Illuminati au fost acuzati ca ar fi conspirat in vederea inlocuirii tuturor religiilor cu umanismul si unirea tuturor tarilor sub un guvern planetar. Unii spun ca Illuminati si-a continuat existenta in diferite tari, sub alte nume, printre care si societatea secreta Skull and Bones (Craniul si oasele), de la Universitatea Yale, din care au facut parte atit George W. Bush, cit si contracandidatul sau actual, democratul John Kerry.
Ce cred cititorii nostri? Aici iti poti exprima opinia.
Ce se fumeaza la redactie? (1217 vizitatori)
CINE CONDUCE LUMEA! (282 vizitatori)
RE: Ce se fumeaza la redactie? (296 vizitatori)
Si concluzia este... (177 vizitatori)
RE: Ce se fumeaza la redactie? (212 vizitatori)
RE: Ce se fumeaza la redactie? (197 vizitatori)
RE: Ce se fumeaza la redactie? (179 vizitatori)
RE: Ce se fumeaza la redactie? (164 vizitatori)
Comentarii ciudate pe forum (182 vizitatori)
Francmasoneria! (193 vizitatori)
lol (108 vizitatori)
RE: Ce se fumeaza la redactie? (147 vizitatori)
Conspiratia mondiala (124 vizitatori)
Si daca e chiar asa? (111 vizitatori)
RE: Ce se fumeaza la redactie? (136 vizitatori)
RE: Ce se fumeaza la redactie? (126 vizitatori)
Incredibil (140 vizitatori)
Sefu e papa! (159 vizitatori)
Alo!!! (119 vizitatori)
Daca vreti sa aflati mai multe... (172 vizitatori)
+Marea conspiratie mondiala
Versiune pentru tiparire
Care este parerea ta?
Stiri externe
Teroarea decapitarii, respinsa de Occident
Scandal pe axa Roma-Berlin
Premierul ucrainean, doborit de un ou
Jeanne, cel mai tare uragan
Trupe romanesti pentru misiunea ONU in Irak
Din loc in loc
Scurt circuit
Scrisori din Rai
EVZ
Duminica, 19 Septembrie 2004
La adapostul societatilor secrete, puternicii lumii hotarasc evolutia omenirii fara a da socoteala opiniei publice
Cine conduce lumea? Unde se iau deciziile care guverneaza vietile a miliarde de oameni? La prima vedere, raspunsul este simplu: sefii de stat si de guvern, care se intilnesc frecvent in reuniuni tinute sub egida unor institutii internationale: ONU, NATO, UE, OSCE etc. Foarte putina lume stie insa ca multi dintre inaltii demnitari ai planetei sint membri ai unor societati nu neaparat secrete, dar foarte secretoase, din care fac parte si reprezentanti ai elitei economico-financiare, bancheri sau patroni ai unor corporatii transnationale. Aici se iau in discutie noi masuri sau orientari politice cu mult inainte ca ele sa ajunga la cunostinta opiniei publice, direct interesate. Scopul tuturor acestor societati, prea multe pentru a fi analizate toate in detaliu, ar fi unul singur - instaurarea unei noi ordini mondiale, in care toata puterea se va concentra in miinile unui grup restrins, un guvern planetar.
Oricite dovezi s-ar aduce despre existenta unor grupari oculte, oricite acuzatii s-ar lansa, ramine totusi intrebarea fundamentala - la ce serveste toata aceasta conspiratie, ce urmaresc cu adevarat acesti oameni? “Inteleg cum, dar nu inteleg de ce”, spune tragicul erou orwellian din “1984”, referindu-se la incrincenarea Partidului de a-i supune pe toti. “Partidul doreste puterea doar de dragul ei. Nu sintem interesati de binele altora, ne intereseaza doar puterea. Nu bogatia sau luxul, viata lunga sau fericirea, doar puterea, puterea pura”.
Multi oameni au tendinta sa dea neincrezatori din umeri atunci cind aud de societati secrete sau de noua ordine mondiala, considerind ca sint bazaconii scornite de indivizi dispusi sa vada peste tot conspiratii malefice. Probabil ca majoritatea acestor teorii sint chiar basme, insa aceasta eticheta nu poate fi aplicata atunci cind vine vorba de putin cunoscutul Grup Bilderberg, care reuneste multi dintre cei mai influenti oameni ai lumii, care recunosc ca au participat si participa la reuniuni “informale”, despre care refuza sa dea amanunte. Cel mai bun argument pentru a demonstra importanta pe care o are acest grup este o trecere, selectiva, in revista a personalitatilor care au participat la una sau mai multe reuniuni Bilderberg: presedintele bancii Chase-Manhattan, David Rockefeller, fostul director CIA, John Deutch, fostul secretar de stat Henry Kissinger, fostii secretari generali ai NATO, Javier Solana si George Robertson, presedintele Bancii Mondiale, James Wolfensohn, directorul FMI, Stanley Fischer, Bill Clinton (in 1991, cu putin inainte de a se lansa in cursa pentru Casa Alba), raposatul patron de la FIAT, Gianni Agnelli, presedintele Ford, Alexander Trotman, si lista ar putea continua. Chiar daca e vorba de “reuniuni informale”, este clar ca atunci cind se aduna la un loc atitea personaje de mare calibru nu o fac pentru a discuta despre vreme.
50 de ani de secrete
Grupul Bilderberg a sarbatorit anul acesta 50 de ani de existenta printr-o reuniune organizata in orasul italian Stresa. Ideea infiintarii unei astfel de societati oculte i-a apartinut lui Joseph Retingerii (1888-1960), un exilat polonez care, fara a detine vreodata o functie oficiala, si-a petrecut intreaga viata in preajma mai-marilor lumii, fiind printre promotorii constituirii unei Piete Comune europene. Oficial insa, Bilderberg s-a format la initiativa unuia dintre cei mai influenti discipoli ai sai, printul Bernhard al Olandei. Prima intrunire, avind scopul declarat de a discuta problemele comunitatii transatlantice in contextul razboiului rece, a avut loc la hotelul Bilderberg, din orasul olandez Oosterbeek, in perioada 29-31 mai 1954. De atunci incoace, toate aceste reuniuni de taina s-au numit “intilniri Bilderberg”.
Demnitari “privati”
Fondatorul societatii, printul Bernhard al Olandei, care i-a fost presedinte timp de 22 de ani, spunea ca orice participant “este eliberat ca prin magie de functiile oficiale” cind vine la intilnire, devenind, pe toata durata conferintei, “un simplu cetatean al tarii sale”. Desigur ca astfel de asigurari sint imposibil de crezut, iar faptul ca discutiile sint secrete nu poate decit sa alimenteze speculatiile ca acolo se iau decizii importante de care opinia publica nu are habar. In 1998, pe cind era inca ministru britanic al apararii, fostul secretar general al NATO, George Robertson, a fost interpelat in Camera Comunelor asupra deplasarii sale la reuniunea Bilderberg de la Turnberry (Scotia). Cum folosise un avion oficial, in care fusese insotit de secretarul de atunci al NATO, Javier Solana, Robertson a trebuit sa precizeze exact durata si costul deplasarii. Demnitarul a declarat ca trebuia sa participe la “o discutie relevanta pentru calitatea sa ministeriala”, afirmatie ce contravine teoriei ca participantii merg la reuniuni in calitate privata. Cu toate acestea, cind a fost rugat sa prezinte o informare privind cele discutate, Robertson a declarat ca aceasta “nu intra in atributiile sale ministeriale.” La fiecare reuniune, participa aproximativ 120 de personalitati, doua treimi europeni si restul americani. Invitatiile se fac de catre presedintele grupului, iar lista participantilor variaza de la an la an. In ultimii ani se remarca o largire a ariei geografice, astfel ca in 2004 au fost invitati si fosti outsideri - un politician polonez, unul rus, precum si un bancher chinez. Pentru a-si asigura confidentialitatea, reuniunile Bilderberg se desfasoara in locatii cit mai izolate, participantii rezervind un hotel intreg, care este protejat de un dispozitiv de securitate impresionant. Ziaristii care incearca sa patrunda in “zona interzisa” sint respinsi fara menajamente. De altfel, putini jurnalisti incearca sa se apropie de sediile acestor reuniuni pentru ca oricum articole despre Bilderberg apar foarte rar in presa internationala. Explicatia e simpla - printre membrii grupului figureaza si mari patroni din mass-media, care au grija ca astfel de subiecte sa nu apara.
Discutii deschise cu usile inchise
Idealurile care au stat la baza crearii acestui grup sint dintre cele mai nobile, judecind dupa cum sint descrise in documentele oficiale. “Prima intilnire a avut loc pe fondul ingrijorarii exprimate de multi cetateni de frunte de pe ambele maluri ale Atlanticului ca Europa Occidentala si America de Nord nu coopereaza pe cit de strins ar trebui in probleme de importanta cruciala. S-a ajuns la concluzia ca reuniuni regulate, cu caracter informal, ar putea ajuta la o mai buna intelegere a fortelor complexe si a curentelor importante ce afecteaza natiunile vestice in dificila perioada postbelica”, se explica intr-un document datat 1989. Astfel de intruniri in spatele usilor inchise sint considerate foarte utile de membrii grupului Bilderberg pentru ca, odata asigurata cea mai mare discretie, fiecare participant isi poate exprima foarte sincer parerile, iar dezbaterea in acest cadru a problemelor arzatoare ale comunitatii internationale nu poate fi decit benefica.
Oamenii trebuie sa renunte la identitatea nationala
Din aceasta secretomanie s-a nascut temerea ca Bilderberg se ocupa cu lucruri dubioase si, implicit, periculoase. Cei care denunta activitatile acestui grup spun ca societatea Bilderberg se considera o organizatie supraguvernamentala, idee de altfel mentionata de printul Bernhard: “E greu sa reeduci oameni crescuti in spiritul valorilor nationale, astfel incit ei sa accepte ideea cedarii suveranitatii, fie si partial, unui organism supranational”. Aceasta problema, enuntata acum citiva de ani de fondatorul grupului este si astazi de actualitate, ca dovada puternica opozitie manifestata in unele tari fata de aderarea la UE. Interesant de mentionat este ca, la reuniunea de la Stresa, Marea Britanie a fost criticata pentru incapatinarea de a ramine in afara UE. Se poate argumenta ca unitatea serveste pacificarii framintatului continent european, insa la fel de bine se poate spune ca delegarea competentelor nationale unui organism suprastatal duce la concentrarea puterii in miinile unui grup restrins de oameni despre care nu se stie prea bine ce politica fac. Este oare intimplator faptul ca la reuniunea Bilderberg de anul acesta au participat patru inalti demnitari de la Bruxelles?
Moneda universala
In al doilea rind, grupul Bilderberg este acuzat de manipularea finantelor mondiale, prin stabilirea unor norme si rate de schimb rigide, care afecteaza intreaga lume. Un astfel de argument e greu de contrazis tinind cont ca la Stresa au fost prezenti 15 mari bancheri, inclusiv cei de la Banca Mondiala si Banca Centrala Europeana. Este firesc ca aceste personalitati sa se intilneasca periodic, dar de ce in secret? Adeptii teoriilor conspirationiste spun ca pe agenda Bilderberg se afla eliminarea monedelor nationale din toata lumea, pe modelul euro. Urmatorul pas ar fi instaurarea dolarului ca moneda de schimb pe teritoriul celor doua Americi, iar apoi crearea unei devize unitare pentru zona asiatica. Aceasta ar permite un mai bun control asupra fluxurilor monetare internationale si, implicit, a guvernelor. “Dati-mi controlul asupra finantelor unei natiuni si nu-mi pasa cine face legile”, spunea cu multa vreme in urma Mayer Rothschild, intemeietorul uneia dintre cele mai puternice dinastii financiare.
Nu in ultimul rind, Bilderberg este acuzata ca isi promoveaza interesele prin manevrarea itelor politice, asigurind alegerea celor pe care ii doreste in functii de conducere si indepartarea de la putere a celor incomozi. Si din nou se pune intrebarea daca este intimplatoare prezenta la reuniunea de anul acesta a candidatului democrat la functia de vicepresedinte al SUA, senatorul John Edwards. Raspunsul se va afla, probabil, la alegerile din noiembrie.
Banii si puterea se aduna in umbra
Multi dintre participantii la reuniunile Bilderberg se regasesc si in componenta altor grupuri, dintre care unele opereaza la vedere, despre care se crede ca ar sluji acelorasi interese oculte de stabilire a unei noi ordini mondiale, in care omenirea sa fie condusa de un guvern unic. Printre acestea, multe suspiciuni trezeste Consiliul pentru Relatii Externe (Council on Foreign Relations) din SUA, infiintat in 1921, care are corespondente cu nume similare si in multe tari europene. Spre deosebire de misteriosul grup Bilderberg, CRE are o bogata activitate publica, editind reviste si organizind seminarii. Adversarii spun insa ca rolul sau este acela de a manipula opinia publica, pentru a netezi calea in vederea acceptarii ideilor celor care se afla in culise. Reteta e simpla si eficienta. Se constituie un grup, care este foarte activ, isi cistiga notorietate, membrii sai capata renume de experti, iar in timp parerile lor ajung sa aiba mare greutate. Printre cei care au acuzat CRE de urmarirea unor interese oculte figureaza si un fost membru al Consiliului, amiralul Chester Ward. Potrivit acestuia, in interiorul organizatiei exista “un grup mult mai mic, dar mai puternic, alcatuit din bancheri de pe Wall Street si principalii lor agenti. Scopul lor principal este acela de a obtine un monopol bancar mondial de la indiferent ce putere va ajunge sa controleze guvernul global. Aceasta factiune este condusa de fratii Rockefeller”. Din rindurile CRE provin numerosi demnitari din ultimele administratii americane si un fost presedinte, George Bush, tatal actualului lider de la Casa Alba. O organizatie similara este Comisia Trilaterala, care se deosebeste de cele prezentate mai sus prin aceea ca are si o importanta componenta asiatica.
Illuminati americani
Multe dintre numele mentionate anterior sint deseori amintite si in legatura cu asa-numitii Illuminati, un grup extrem de obscur, despre care se afirma ca isi are radacinile intr-un ordin vechi de sute de ani, cu vagi legaturi masonice. Miscarea secreta a fost creata in 1776 de un fost iezuit, Adam Weishaupt, profesor de drept canonic, in Bavaria. Acea grupare de republicani liber-cugetatori nu a avut o existenta prea lunga, guvernul bavarez interzicind societatile secrete in 1784. In ciuda existentei efemere, grupul Illuminati a cistigat faima, gratie, mai ales, numerosilor detractori. Illuminati au fost acuzati ca ar fi conspirat in vederea inlocuirii tuturor religiilor cu umanismul si unirea tuturor tarilor sub un guvern planetar. Unii spun ca Illuminati si-a continuat existenta in diferite tari, sub alte nume, printre care si societatea secreta Skull and Bones (Craniul si oasele), de la Universitatea Yale, din care au facut parte atit George W. Bush, cit si contracandidatul sau actual, democratul John Kerry.
Ce cred cititorii nostri? Aici iti poti exprima opinia.
Ce se fumeaza la redactie? (1217 vizitatori)
CINE CONDUCE LUMEA! (282 vizitatori)
RE: Ce se fumeaza la redactie? (296 vizitatori)
Si concluzia este... (177 vizitatori)
RE: Ce se fumeaza la redactie? (212 vizitatori)
RE: Ce se fumeaza la redactie? (197 vizitatori)
RE: Ce se fumeaza la redactie? (179 vizitatori)
RE: Ce se fumeaza la redactie? (164 vizitatori)
Comentarii ciudate pe forum (182 vizitatori)
Francmasoneria! (193 vizitatori)
lol (108 vizitatori)
RE: Ce se fumeaza la redactie? (147 vizitatori)
Conspiratia mondiala (124 vizitatori)
Si daca e chiar asa? (111 vizitatori)
RE: Ce se fumeaza la redactie? (136 vizitatori)
RE: Ce se fumeaza la redactie? (126 vizitatori)
Incredibil (140 vizitatori)
Sefu e papa! (159 vizitatori)
Alo!!! (119 vizitatori)
Daca vreti sa aflati mai multe... (172 vizitatori)
DIT MOI TOUT,VOULES VOUS?
mag.Escale à Iasi pour Bernard Pivot
"la plus francophonedes villes roumaines"magazine Double je :Spéciale Roumanie jeudi 30 septembre à 23.00
Après le Portugal en juin dernier, Bernard Pivot consacre l’intégralité de son émission à la Roumanie. Difficile pour lui de partir à la découverte des pays francophiles de l’Europe de l’Est sans débuter par la Roumanie.Une émission risquée
"Il est plus aisé de réaliser un Double je depuis Venise, Berlin ou
Alexandrie que d’emmener les téléspectateurs de France 2 et TV5
dans une ville située au nord-est de la Roumanie. Mais une émission
comme la mienne doit prendre ce risque en sortant de temps à autre
des sentiers battus…
Et contrairement au Portugal, où de moins en
moins de jeunes optent pour le français, l’enseignement de notre
langue s’est maintenu en Roumanie. Si dans ce pays francophile, la
tradition, la langue et la culture françaises sont célébrées et étudiées, ilexiste aussi un contexte historique qui a permis d’en préserver L’apprentissage. En effet, les Ceausescu, pour se singulariser et montrer leur indépendance à l’égard de Moscou, préconisaient le français comme première langue au détriment du russe.
Aujourd’hui,les jeunes apprennent l’anglais pour les affaires et notre langue pour la culture."
Iasi
"Bien que cela puisse sembler bizarre, nous n’avons pas enregistré
l’émission à Bucarest. C’est à la limite de la Moldavie et de l’Ukraine,dans une ville universitaire nommée Iasi que nous avons réalisé Doubleje. De tradition, c’est la plus francophone des grandes villes roumaines.
Parmi mes rencontres, je retiens celle d’une professeur enseignant le
français à l’usage des Roumains désirant émigrer au Québec. Et celle
d’une autre professeur amoureuse de notre pays. Du temps des
Ceausescu, et bien que donnant des cours de français, il lui était
interdit de quitter le pays, aussi avait-elle demandé à ses enfants de disperser, à sa mort, ses cendres au dessus de Paris. Avec la fin du communisme, elle a enfin pu découvrir notre capitale."
Emerveillés
"La première fois que je me suis rendu en Roumanie, c’était deux ou
trois ans après la chute du mur de Berlin. Les enseignants roumains
dispensaient leurs cours de français dans un tel dénuement que j’avais fait appel à la générosité des téléspectateurs de Bouillon de culture.
Avec l’argent récolté, j’ai pu acheter puis distribuer dans plusieurs
écoles, collèges et lycées, des Petit Robert, des Petit Larousse, des
livres de grammaire et des Bescherelle. Je garde un souvenir
inoubliable de ces hommes tenant ces livres neufs avec tant de fierté,de plaisir et d’émerveillement.Qu’ils sont forts, ces Roumains !
"Au lendemain de la finale du Mondial 98, j’ai organisé à la Sorbonne
une dictée à l’attention de toutes les délégations étrangères de jeunes venues assister aux matches. Les Roumains sont arrivés premiers.
A l’annonce des résultats, l’euphorie qui a gagné leurs rangs équivalait à celles des Français lors du but final. Ils étaient si fiers d’avoir remporté cette dictée. Une fierté que j’ai retrouvée chez les personnes rencontrées à Iasi. Il aurait été impensable d’imaginer un jour clore Double je sans passer par la Roumanie."
"la plus francophonedes villes roumaines"magazine Double je :Spéciale Roumanie jeudi 30 septembre à 23.00
Après le Portugal en juin dernier, Bernard Pivot consacre l’intégralité de son émission à la Roumanie. Difficile pour lui de partir à la découverte des pays francophiles de l’Europe de l’Est sans débuter par la Roumanie.Une émission risquée
"Il est plus aisé de réaliser un Double je depuis Venise, Berlin ou
Alexandrie que d’emmener les téléspectateurs de France 2 et TV5
dans une ville située au nord-est de la Roumanie. Mais une émission
comme la mienne doit prendre ce risque en sortant de temps à autre
des sentiers battus…
Et contrairement au Portugal, où de moins en
moins de jeunes optent pour le français, l’enseignement de notre
langue s’est maintenu en Roumanie. Si dans ce pays francophile, la
tradition, la langue et la culture françaises sont célébrées et étudiées, ilexiste aussi un contexte historique qui a permis d’en préserver L’apprentissage. En effet, les Ceausescu, pour se singulariser et montrer leur indépendance à l’égard de Moscou, préconisaient le français comme première langue au détriment du russe.
Aujourd’hui,les jeunes apprennent l’anglais pour les affaires et notre langue pour la culture."
Iasi
"Bien que cela puisse sembler bizarre, nous n’avons pas enregistré
l’émission à Bucarest. C’est à la limite de la Moldavie et de l’Ukraine,dans une ville universitaire nommée Iasi que nous avons réalisé Doubleje. De tradition, c’est la plus francophone des grandes villes roumaines.
Parmi mes rencontres, je retiens celle d’une professeur enseignant le
français à l’usage des Roumains désirant émigrer au Québec. Et celle
d’une autre professeur amoureuse de notre pays. Du temps des
Ceausescu, et bien que donnant des cours de français, il lui était
interdit de quitter le pays, aussi avait-elle demandé à ses enfants de disperser, à sa mort, ses cendres au dessus de Paris. Avec la fin du communisme, elle a enfin pu découvrir notre capitale."
Emerveillés
"La première fois que je me suis rendu en Roumanie, c’était deux ou
trois ans après la chute du mur de Berlin. Les enseignants roumains
dispensaient leurs cours de français dans un tel dénuement que j’avais fait appel à la générosité des téléspectateurs de Bouillon de culture.
Avec l’argent récolté, j’ai pu acheter puis distribuer dans plusieurs
écoles, collèges et lycées, des Petit Robert, des Petit Larousse, des
livres de grammaire et des Bescherelle. Je garde un souvenir
inoubliable de ces hommes tenant ces livres neufs avec tant de fierté,de plaisir et d’émerveillement.Qu’ils sont forts, ces Roumains !
"Au lendemain de la finale du Mondial 98, j’ai organisé à la Sorbonne
une dictée à l’attention de toutes les délégations étrangères de jeunes venues assister aux matches. Les Roumains sont arrivés premiers.
A l’annonce des résultats, l’euphorie qui a gagné leurs rangs équivalait à celles des Français lors du but final. Ils étaient si fiers d’avoir remporté cette dictée. Une fierté que j’ai retrouvée chez les personnes rencontrées à Iasi. Il aurait été impensable d’imaginer un jour clore Double je sans passer par la Roumanie."
starea de fapt
Vei spune ca asta e viata si eu voi spune ca asta nu e viata/si mai apoi cat echilibru pe o sarma-n singuratate.../Pentru ca nu poate fi vorba despre iertarea crimelor/ci numai despre macul ingropat care se catara si plange...Virgil Mazilescu
Vine o vreme cand trebuie spus lucrurilor pe nume. Cand cei care, acum-aici, asteptand acel maine, trebuie sa gandeasca indelung la scenariile care pot fi impuse poporului roman pe linia dreapta a aderarii la Uniunea Europeana. Cu ce plecam la drum? Cu o industrie ramasa la nivelul anilor 70. Sunt altii care produc mai ieftin si mai bun. Dupa 90 am exportat petrol, aluminiu, lemn - mai avem ceva? In acesti ultimi cincisprezece ani am epuizat toate rezervele. S-a dus pana si fierul vechi. Unii s-au pus sa demonteze sinele de cale ferata. In locul unui Vasinski occidental am avut parte de dirijori -alesi de noi, vezi Doamne! - care au contribuit profesionist la atingerea acestui moment al dezastrului. A cui a fost aceasta idee de aducere in sapa de lemn pentru a ne vinde pe nimic? Inca mult mai rau: pentru a ruga sa fim cumparati! Cei ce ne-au bagat in cusca ne-au folosit si nu putem fi - inca - eutanasiati. De unde a venit „numirea“ paznicilor nostri? De la acele Inalte Porti care acum ne arata cu degetul: sunteti infirmi, nu aveti fata comerciala pentru UE. Reprosul major pe care il fac multi gardienilor-liderilor „capitalisti“ este renuntarea la orice proiect national. Am fi putut sa ne imprumutam si sa facem noi autostrazi? Ce am fi transportat pentru a face rentabile respectivele autostrazi? Am fi primit un loc de munca stand cu mana intinsa pentru a fi globalizati? Ce am fi produs pentru a intra pe piata? Si cu cine? Cu fostii „dictatori proletari“, cu fostii „stapani ai mijloacelor de productie“ - vai de ei si de noi! - care veneau la serviciu doar ca sa se odihneasca si, desigur, sa fure ceva? Am putea sta de vorba despre acest popor cu frica lui Dumnezeu, popor azvarlit intr-o tragica experienta istorica, alungat din datina sa spre a intra in fabricile hiperpoluante, importate din Occident. Unde e granarul Europei, unde petrolul romanesc? Parca nici pamantul pe care-l calcam nu ne mai rabda. Avem aproape doua milioane de romani plecati sa slugareasca Occidentul; dar au plecat destui sa faca rele, sa ne faca de ras. Au si ramas destui care taie frunza la caini sau sunt subiecte pentru prima pagina a ziarelor. Fabrici din paleolitic, muncitori in asteptarea salariilor compensatorii, un aparat administrativ, corpul medical, cei din justitie si invatamant - prost platiti, deci coruptibili, subsolul gol pana la zece mii de metri, padurile-cioturi. Societatea romaneasca a inceput perioada postrevolutionara ca americanii dupa anii 20. Prohibitia (respectiv perioada postdecembrista) a permis aparitia marilor gangsteri, a marilor averi. Atunci-acum banii trebuie sa produca alti bani. Si in conditii de maxima siguranta. Atunci-acum gangsterii doresc statul de drept, cu institutii care sa le asigure o viata burgheza tihnita. Nomenclatura de rezerva s-a constituit intr-o echipa ce se vrea reprezentativa: o va lua Occidentul in brate? Si daca nu, pe cine? Puneti mana si cautati o recunoastere europeana, stimati sau nestimati burghezi! Noi am vrut schimbarea si libertatea. Nu stiam - la inceput - de ce o vreti si voi. Ati mediatizat destule exemplare scolite in Occident, dar marionetele nu stiu decat sa ia pozitia de drepti in fata celor care le-au propulsat in icoane de „salvatori ai neamului“, in „stindarde ale democratiei de tip occidental“. In acest an, cel al alegerilor, unii vor trage spre Est, altii spre Vest, dupa cum au foaia de drum si ordinul pe unitate. Doar acestia conteaza; ceilalti, cei multi, asista la spectacole pe care Nenea Iancu nici nu le-a visat. Productia de paiate, diversiuni, manipulari, inscenari, partide de buzunar, ziare personale, politicieni de cumetrie creste ca Fat Frumos. Oamenii necesari si devotati ca sa numere voturile nu pot fi decat cei cu dosarul plin cu „fapte frumoase“. Daca uita sa numere „conform“ li se arata pisica si sunt scosi si de pe listele celor care decid impartirea fondurilor comunitare. Vor veni multi bani de la Unitatea Europeana si cei care ii trimit au obligatia sa urmareasca modul in care sunt cheltuiti. Spectrul politic european actual evolueaza evident spre centru-dreapta. Poate este o incercare de raspuns la forta americana, la petrolul rusesc. Ce politicieni gasesc europenii pe pamantul nostru parjolit? Vom completa parlamentul european cu parlamentari social-democrati? Vor dori occidentalii sa colaboreze cu cei corupti? Si daca ar fi incoruptibili pe aici - cam cati sunt? Chiar are nevoie Occidentul de maini curate, sau dirijam atentia opiniei publice spre tot felul de camatari, hoti de buzunare? Se vor gasi mereu facatori de noi dosare, noi armaghedoane care sa indrepte consilierii UE spre oamenii devotati cauzei. Din fericire - pentru cei hotarati, din nefericire - pentru nehotarati, avem doar trei optiuni. Stindardele se vor diferite si nu prea sunt. Doar pe ici, pe colo sunt alti oameni. Va castiga cel ce va spune: ma lepad de Satana. Unii spun ca stim ce ne asteapta. Pentru ca stim cine numara voturile. Viitorilor - ca si actualilor- Mari Maestri nu le pasa. Un Nicola di Bari autohton (cu care ne-am petrecut copilaria, adolescenta) se intreba, in preziua plecarii sale pentru totdeauna, daca vor veni oameni la inmormantarea sa. Marii nostri politicieni - credinciosi, atei, liber-cugetatori - se gandesc la acea clipa? La inexistenta fantana din marginea satului, in calea calatorului obosit? Prin anii 70, aflandu-ma la specializare intr-un spital bucurestean, am asistat la o scena terifianta. Un batran cu baston, abia tarandu-se, ajunge la lift. Usa se deschide si este scoasa o targa pe care se afla - banuit prin cearceaf- un cadavru. Batranul se da inapoi, speriat. Scosul targii da cearceaful la o parte. Si atunci batranul cade in genunchi si, cu mainile impreunate, parca rugandu-se, baiguie printre lacrimi: asta e securistul care m-a schilodit, asta e neomul care mi-a distrus viata; exista un Dumnezeu! Un singur Dumnezeu!
Echipele reprezentative, folosind aceleasi lozinci cu bune intentii, au pornit impreuna, continua impreuna. Chiar daca ajung in iad.
Alexandru Ciocalteu
Vine o vreme cand trebuie spus lucrurilor pe nume. Cand cei care, acum-aici, asteptand acel maine, trebuie sa gandeasca indelung la scenariile care pot fi impuse poporului roman pe linia dreapta a aderarii la Uniunea Europeana. Cu ce plecam la drum? Cu o industrie ramasa la nivelul anilor 70. Sunt altii care produc mai ieftin si mai bun. Dupa 90 am exportat petrol, aluminiu, lemn - mai avem ceva? In acesti ultimi cincisprezece ani am epuizat toate rezervele. S-a dus pana si fierul vechi. Unii s-au pus sa demonteze sinele de cale ferata. In locul unui Vasinski occidental am avut parte de dirijori -alesi de noi, vezi Doamne! - care au contribuit profesionist la atingerea acestui moment al dezastrului. A cui a fost aceasta idee de aducere in sapa de lemn pentru a ne vinde pe nimic? Inca mult mai rau: pentru a ruga sa fim cumparati! Cei ce ne-au bagat in cusca ne-au folosit si nu putem fi - inca - eutanasiati. De unde a venit „numirea“ paznicilor nostri? De la acele Inalte Porti care acum ne arata cu degetul: sunteti infirmi, nu aveti fata comerciala pentru UE. Reprosul major pe care il fac multi gardienilor-liderilor „capitalisti“ este renuntarea la orice proiect national. Am fi putut sa ne imprumutam si sa facem noi autostrazi? Ce am fi transportat pentru a face rentabile respectivele autostrazi? Am fi primit un loc de munca stand cu mana intinsa pentru a fi globalizati? Ce am fi produs pentru a intra pe piata? Si cu cine? Cu fostii „dictatori proletari“, cu fostii „stapani ai mijloacelor de productie“ - vai de ei si de noi! - care veneau la serviciu doar ca sa se odihneasca si, desigur, sa fure ceva? Am putea sta de vorba despre acest popor cu frica lui Dumnezeu, popor azvarlit intr-o tragica experienta istorica, alungat din datina sa spre a intra in fabricile hiperpoluante, importate din Occident. Unde e granarul Europei, unde petrolul romanesc? Parca nici pamantul pe care-l calcam nu ne mai rabda. Avem aproape doua milioane de romani plecati sa slugareasca Occidentul; dar au plecat destui sa faca rele, sa ne faca de ras. Au si ramas destui care taie frunza la caini sau sunt subiecte pentru prima pagina a ziarelor. Fabrici din paleolitic, muncitori in asteptarea salariilor compensatorii, un aparat administrativ, corpul medical, cei din justitie si invatamant - prost platiti, deci coruptibili, subsolul gol pana la zece mii de metri, padurile-cioturi. Societatea romaneasca a inceput perioada postrevolutionara ca americanii dupa anii 20. Prohibitia (respectiv perioada postdecembrista) a permis aparitia marilor gangsteri, a marilor averi. Atunci-acum banii trebuie sa produca alti bani. Si in conditii de maxima siguranta. Atunci-acum gangsterii doresc statul de drept, cu institutii care sa le asigure o viata burgheza tihnita. Nomenclatura de rezerva s-a constituit intr-o echipa ce se vrea reprezentativa: o va lua Occidentul in brate? Si daca nu, pe cine? Puneti mana si cautati o recunoastere europeana, stimati sau nestimati burghezi! Noi am vrut schimbarea si libertatea. Nu stiam - la inceput - de ce o vreti si voi. Ati mediatizat destule exemplare scolite in Occident, dar marionetele nu stiu decat sa ia pozitia de drepti in fata celor care le-au propulsat in icoane de „salvatori ai neamului“, in „stindarde ale democratiei de tip occidental“. In acest an, cel al alegerilor, unii vor trage spre Est, altii spre Vest, dupa cum au foaia de drum si ordinul pe unitate. Doar acestia conteaza; ceilalti, cei multi, asista la spectacole pe care Nenea Iancu nici nu le-a visat. Productia de paiate, diversiuni, manipulari, inscenari, partide de buzunar, ziare personale, politicieni de cumetrie creste ca Fat Frumos. Oamenii necesari si devotati ca sa numere voturile nu pot fi decat cei cu dosarul plin cu „fapte frumoase“. Daca uita sa numere „conform“ li se arata pisica si sunt scosi si de pe listele celor care decid impartirea fondurilor comunitare. Vor veni multi bani de la Unitatea Europeana si cei care ii trimit au obligatia sa urmareasca modul in care sunt cheltuiti. Spectrul politic european actual evolueaza evident spre centru-dreapta. Poate este o incercare de raspuns la forta americana, la petrolul rusesc. Ce politicieni gasesc europenii pe pamantul nostru parjolit? Vom completa parlamentul european cu parlamentari social-democrati? Vor dori occidentalii sa colaboreze cu cei corupti? Si daca ar fi incoruptibili pe aici - cam cati sunt? Chiar are nevoie Occidentul de maini curate, sau dirijam atentia opiniei publice spre tot felul de camatari, hoti de buzunare? Se vor gasi mereu facatori de noi dosare, noi armaghedoane care sa indrepte consilierii UE spre oamenii devotati cauzei. Din fericire - pentru cei hotarati, din nefericire - pentru nehotarati, avem doar trei optiuni. Stindardele se vor diferite si nu prea sunt. Doar pe ici, pe colo sunt alti oameni. Va castiga cel ce va spune: ma lepad de Satana. Unii spun ca stim ce ne asteapta. Pentru ca stim cine numara voturile. Viitorilor - ca si actualilor- Mari Maestri nu le pasa. Un Nicola di Bari autohton (cu care ne-am petrecut copilaria, adolescenta) se intreba, in preziua plecarii sale pentru totdeauna, daca vor veni oameni la inmormantarea sa. Marii nostri politicieni - credinciosi, atei, liber-cugetatori - se gandesc la acea clipa? La inexistenta fantana din marginea satului, in calea calatorului obosit? Prin anii 70, aflandu-ma la specializare intr-un spital bucurestean, am asistat la o scena terifianta. Un batran cu baston, abia tarandu-se, ajunge la lift. Usa se deschide si este scoasa o targa pe care se afla - banuit prin cearceaf- un cadavru. Batranul se da inapoi, speriat. Scosul targii da cearceaful la o parte. Si atunci batranul cade in genunchi si, cu mainile impreunate, parca rugandu-se, baiguie printre lacrimi: asta e securistul care m-a schilodit, asta e neomul care mi-a distrus viata; exista un Dumnezeu! Un singur Dumnezeu!
Echipele reprezentative, folosind aceleasi lozinci cu bune intentii, au pornit impreuna, continua impreuna. Chiar daca ajung in iad.
Alexandru Ciocalteu
starea de fapt
Vei spune ca asta e viata si eu voi spune ca asta nu e viata/si mai apoi cat echilibru pe o sarma-n singuratate.../Pentru ca nu poate fi vorba despre iertarea crimelor/ci numai despre macul ingropat care se catara si plange...Virgil Mazilescu
Vine o vreme cand trebuie spus lucrurilor pe nume. Cand cei care, acum-aici, asteptand acel maine, trebuie sa gandeasca indelung la scenariile care pot fi impuse poporului roman pe linia dreapta a aderarii la Uniunea Europeana. Cu ce plecam la drum? Cu o industrie ramasa la nivelul anilor 70. Sunt altii care produc mai ieftin si mai bun. Dupa 90 am exportat petrol, aluminiu, lemn - mai avem ceva? In acesti ultimi cincisprezece ani am epuizat toate rezervele. S-a dus pana si fierul vechi. Unii s-au pus sa demonteze sinele de cale ferata. In locul unui Vasinski occidental am avut parte de dirijori -alesi de noi, vezi Doamne! - care au contribuit profesionist la atingerea acestui moment al dezastrului. A cui a fost aceasta idee de aducere in sapa de lemn pentru a ne vinde pe nimic? Inca mult mai rau: pentru a ruga sa fim cumparati! Cei ce ne-au bagat in cusca ne-au folosit si nu putem fi - inca - eutanasiati. De unde a venit „numirea“ paznicilor nostri? De la acele Inalte Porti care acum ne arata cu degetul: sunteti infirmi, nu aveti fata comerciala pentru UE. Reprosul major pe care il fac multi gardienilor-liderilor „capitalisti“ este renuntarea la orice proiect national. Am fi putut sa ne imprumutam si sa facem noi autostrazi? Ce am fi transportat pentru a face rentabile respectivele autostrazi? Am fi primit un loc de munca stand cu mana intinsa pentru a fi globalizati? Ce am fi produs pentru a intra pe piata? Si cu cine? Cu fostii „dictatori proletari“, cu fostii „stapani ai mijloacelor de productie“ - vai de ei si de noi! - care veneau la serviciu doar ca sa se odihneasca si, desigur, sa fure ceva? Am putea sta de vorba despre acest popor cu frica lui Dumnezeu, popor azvarlit intr-o tragica experienta istorica, alungat din datina sa spre a intra in fabricile hiperpoluante, importate din Occident. Unde e granarul Europei, unde petrolul romanesc? Parca nici pamantul pe care-l calcam nu ne mai rabda. Avem aproape doua milioane de romani plecati sa slugareasca Occidentul; dar au plecat destui sa faca rele, sa ne faca de ras. Au si ramas destui care taie frunza la caini sau sunt subiecte pentru prima pagina a ziarelor. Fabrici din paleolitic, muncitori in asteptarea salariilor compensatorii, un aparat administrativ, corpul medical, cei din justitie si invatamant - prost platiti, deci coruptibili, subsolul gol pana la zece mii de metri, padurile-cioturi. Societatea romaneasca a inceput perioada postrevolutionara ca americanii dupa anii 20. Prohibitia (respectiv perioada postdecembrista) a permis aparitia marilor gangsteri, a marilor averi. Atunci-acum banii trebuie sa produca alti bani. Si in conditii de maxima siguranta. Atunci-acum gangsterii doresc statul de drept, cu institutii care sa le asigure o viata burgheza tihnita. Nomenclatura de rezerva s-a constituit intr-o echipa ce se vrea reprezentativa: o va lua Occidentul in brate? Si daca nu, pe cine? Puneti mana si cautati o recunoastere europeana, stimati sau nestimati burghezi! Noi am vrut schimbarea si libertatea. Nu stiam - la inceput - de ce o vreti si voi. Ati mediatizat destule exemplare scolite in Occident, dar marionetele nu stiu decat sa ia pozitia de drepti in fata celor care le-au propulsat in icoane de „salvatori ai neamului“, in „stindarde ale democratiei de tip occidental“. In acest an, cel al alegerilor, unii vor trage spre Est, altii spre Vest, dupa cum au foaia de drum si ordinul pe unitate. Doar acestia conteaza; ceilalti, cei multi, asista la spectacole pe care Nenea Iancu nici nu le-a visat. Productia de paiate, diversiuni, manipulari, inscenari, partide de buzunar, ziare personale, politicieni de cumetrie creste ca Fat Frumos. Oamenii necesari si devotati ca sa numere voturile nu pot fi decat cei cu dosarul plin cu „fapte frumoase“. Daca uita sa numere „conform“ li se arata pisica si sunt scosi si de pe listele celor care decid impartirea fondurilor comunitare. Vor veni multi bani de la Unitatea Europeana si cei care ii trimit au obligatia sa urmareasca modul in care sunt cheltuiti. Spectrul politic european actual evolueaza evident spre centru-dreapta. Poate este o incercare de raspuns la forta americana, la petrolul rusesc. Ce politicieni gasesc europenii pe pamantul nostru parjolit? Vom completa parlamentul european cu parlamentari social-democrati? Vor dori occidentalii sa colaboreze cu cei corupti? Si daca ar fi incoruptibili pe aici - cam cati sunt? Chiar are nevoie Occidentul de maini curate, sau dirijam atentia opiniei publice spre tot felul de camatari, hoti de buzunare? Se vor gasi mereu facatori de noi dosare, noi armaghedoane care sa indrepte consilierii UE spre oamenii devotati cauzei. Din fericire - pentru cei hotarati, din nefericire - pentru nehotarati, avem doar trei optiuni. Stindardele se vor diferite si nu prea sunt. Doar pe ici, pe colo sunt alti oameni. Va castiga cel ce va spune: ma lepad de Satana. Unii spun ca stim ce ne asteapta. Pentru ca stim cine numara voturile. Viitorilor - ca si actualilor- Mari Maestri nu le pasa. Un Nicola di Bari autohton (cu care ne-am petrecut copilaria, adolescenta) se intreba, in preziua plecarii sale pentru totdeauna, daca vor veni oameni la inmormantarea sa. Marii nostri politicieni - credinciosi, atei, liber-cugetatori - se gandesc la acea clipa? La inexistenta fantana din marginea satului, in calea calatorului obosit? Prin anii 70, aflandu-ma la specializare intr-un spital bucurestean, am asistat la o scena terifianta. Un batran cu baston, abia tarandu-se, ajunge la lift. Usa se deschide si este scoasa o targa pe care se afla - banuit prin cearceaf- un cadavru. Batranul se da inapoi, speriat. Scosul targii da cearceaful la o parte. Si atunci batranul cade in genunchi si, cu mainile impreunate, parca rugandu-se, baiguie printre lacrimi: asta e securistul care m-a schilodit, asta e neomul care mi-a distrus viata; exista un Dumnezeu! Un singur Dumnezeu!
Echipele reprezentative, folosind aceleasi lozinci cu bune intentii, au pornit impreuna, continua impreuna. Chiar daca ajung in iad.
Alexandru Ciocalteu
Vine o vreme cand trebuie spus lucrurilor pe nume. Cand cei care, acum-aici, asteptand acel maine, trebuie sa gandeasca indelung la scenariile care pot fi impuse poporului roman pe linia dreapta a aderarii la Uniunea Europeana. Cu ce plecam la drum? Cu o industrie ramasa la nivelul anilor 70. Sunt altii care produc mai ieftin si mai bun. Dupa 90 am exportat petrol, aluminiu, lemn - mai avem ceva? In acesti ultimi cincisprezece ani am epuizat toate rezervele. S-a dus pana si fierul vechi. Unii s-au pus sa demonteze sinele de cale ferata. In locul unui Vasinski occidental am avut parte de dirijori -alesi de noi, vezi Doamne! - care au contribuit profesionist la atingerea acestui moment al dezastrului. A cui a fost aceasta idee de aducere in sapa de lemn pentru a ne vinde pe nimic? Inca mult mai rau: pentru a ruga sa fim cumparati! Cei ce ne-au bagat in cusca ne-au folosit si nu putem fi - inca - eutanasiati. De unde a venit „numirea“ paznicilor nostri? De la acele Inalte Porti care acum ne arata cu degetul: sunteti infirmi, nu aveti fata comerciala pentru UE. Reprosul major pe care il fac multi gardienilor-liderilor „capitalisti“ este renuntarea la orice proiect national. Am fi putut sa ne imprumutam si sa facem noi autostrazi? Ce am fi transportat pentru a face rentabile respectivele autostrazi? Am fi primit un loc de munca stand cu mana intinsa pentru a fi globalizati? Ce am fi produs pentru a intra pe piata? Si cu cine? Cu fostii „dictatori proletari“, cu fostii „stapani ai mijloacelor de productie“ - vai de ei si de noi! - care veneau la serviciu doar ca sa se odihneasca si, desigur, sa fure ceva? Am putea sta de vorba despre acest popor cu frica lui Dumnezeu, popor azvarlit intr-o tragica experienta istorica, alungat din datina sa spre a intra in fabricile hiperpoluante, importate din Occident. Unde e granarul Europei, unde petrolul romanesc? Parca nici pamantul pe care-l calcam nu ne mai rabda. Avem aproape doua milioane de romani plecati sa slugareasca Occidentul; dar au plecat destui sa faca rele, sa ne faca de ras. Au si ramas destui care taie frunza la caini sau sunt subiecte pentru prima pagina a ziarelor. Fabrici din paleolitic, muncitori in asteptarea salariilor compensatorii, un aparat administrativ, corpul medical, cei din justitie si invatamant - prost platiti, deci coruptibili, subsolul gol pana la zece mii de metri, padurile-cioturi. Societatea romaneasca a inceput perioada postrevolutionara ca americanii dupa anii 20. Prohibitia (respectiv perioada postdecembrista) a permis aparitia marilor gangsteri, a marilor averi. Atunci-acum banii trebuie sa produca alti bani. Si in conditii de maxima siguranta. Atunci-acum gangsterii doresc statul de drept, cu institutii care sa le asigure o viata burgheza tihnita. Nomenclatura de rezerva s-a constituit intr-o echipa ce se vrea reprezentativa: o va lua Occidentul in brate? Si daca nu, pe cine? Puneti mana si cautati o recunoastere europeana, stimati sau nestimati burghezi! Noi am vrut schimbarea si libertatea. Nu stiam - la inceput - de ce o vreti si voi. Ati mediatizat destule exemplare scolite in Occident, dar marionetele nu stiu decat sa ia pozitia de drepti in fata celor care le-au propulsat in icoane de „salvatori ai neamului“, in „stindarde ale democratiei de tip occidental“. In acest an, cel al alegerilor, unii vor trage spre Est, altii spre Vest, dupa cum au foaia de drum si ordinul pe unitate. Doar acestia conteaza; ceilalti, cei multi, asista la spectacole pe care Nenea Iancu nici nu le-a visat. Productia de paiate, diversiuni, manipulari, inscenari, partide de buzunar, ziare personale, politicieni de cumetrie creste ca Fat Frumos. Oamenii necesari si devotati ca sa numere voturile nu pot fi decat cei cu dosarul plin cu „fapte frumoase“. Daca uita sa numere „conform“ li se arata pisica si sunt scosi si de pe listele celor care decid impartirea fondurilor comunitare. Vor veni multi bani de la Unitatea Europeana si cei care ii trimit au obligatia sa urmareasca modul in care sunt cheltuiti. Spectrul politic european actual evolueaza evident spre centru-dreapta. Poate este o incercare de raspuns la forta americana, la petrolul rusesc. Ce politicieni gasesc europenii pe pamantul nostru parjolit? Vom completa parlamentul european cu parlamentari social-democrati? Vor dori occidentalii sa colaboreze cu cei corupti? Si daca ar fi incoruptibili pe aici - cam cati sunt? Chiar are nevoie Occidentul de maini curate, sau dirijam atentia opiniei publice spre tot felul de camatari, hoti de buzunare? Se vor gasi mereu facatori de noi dosare, noi armaghedoane care sa indrepte consilierii UE spre oamenii devotati cauzei. Din fericire - pentru cei hotarati, din nefericire - pentru nehotarati, avem doar trei optiuni. Stindardele se vor diferite si nu prea sunt. Doar pe ici, pe colo sunt alti oameni. Va castiga cel ce va spune: ma lepad de Satana. Unii spun ca stim ce ne asteapta. Pentru ca stim cine numara voturile. Viitorilor - ca si actualilor- Mari Maestri nu le pasa. Un Nicola di Bari autohton (cu care ne-am petrecut copilaria, adolescenta) se intreba, in preziua plecarii sale pentru totdeauna, daca vor veni oameni la inmormantarea sa. Marii nostri politicieni - credinciosi, atei, liber-cugetatori - se gandesc la acea clipa? La inexistenta fantana din marginea satului, in calea calatorului obosit? Prin anii 70, aflandu-ma la specializare intr-un spital bucurestean, am asistat la o scena terifianta. Un batran cu baston, abia tarandu-se, ajunge la lift. Usa se deschide si este scoasa o targa pe care se afla - banuit prin cearceaf- un cadavru. Batranul se da inapoi, speriat. Scosul targii da cearceaful la o parte. Si atunci batranul cade in genunchi si, cu mainile impreunate, parca rugandu-se, baiguie printre lacrimi: asta e securistul care m-a schilodit, asta e neomul care mi-a distrus viata; exista un Dumnezeu! Un singur Dumnezeu!
Echipele reprezentative, folosind aceleasi lozinci cu bune intentii, au pornit impreuna, continua impreuna. Chiar daca ajung in iad.
Alexandru Ciocalteu
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
