Autoritatile franceze au hotarat o pedeapsa de cinci ani de puscarie si amenda de sute de mii euro pentru cei care folosesc serviciul de e-mail “DidTheyReadIt?“.
Prin luna mai, compania americana Rampell Software isi lansa serviciul de e-mail “DidTheyReadIt?“. Despre ce este vorba? Utilizatorul acestui serviciu poate, in secret, sa isi urmaresca e-mail-urile pe care le trimite.
Mai mult, poti sa vezi daca destinatarul deschide mail-ul pe care i l-ai trimis, cat timp tine mesajul deschis, din ce zona (geografica) se citeste mail-ul, cui il trimite mai departe. Odata lansat acest serviciu, au aparut cateva reactii ale unor asociatii care lupta pentru protectia vietii private, dar compania si-a vazut linistita de treaba.
Cu cateva zile in urma insa, autoritatile franceze au hotarat ca acest serviciu incalca legislatia in domeniul vietii private. Astfel, Comisia Nationala a Informaticii si a Libertatilor a declarat ca ilegal acest serviciu, prevazand pedepse aspre pentru cei care il vor folosi: cinci ani de inchisoare si o amenda de 300.000 de euro.
SERVER BINOCLU. Cum functioneaza? Trebuie mai intai sa va incrieti in site-ul respectiv, apoi, de fiecare data cand trimiteti un mail pe care doriti “sa-l controlati“, adaugati “didtheyreadit.com“ la sfarsitul adresei vizate. Simplul fapt ca ati adaugat acea “valoare“ face ca mesajul care trece prin serverele Rampell sa activeze functia de urmarire.
Dupa cum se precizeaza pe site, acest program este compatibil cu orice furnizor de servicii e-mail. Inca un lucru: valoarea adaugata la sfarsitul adresei este invizibila pentru destinatarul mesajului.
INFORMATIA COSTA. Compania Rampell Software a creat www.didtheyreadit.com pentru cei interesati in urmarirea “destinului“ e-mail-urilor pe care le trimit. Cum se deruleaza programul? Daca vreti sa va inscrieti ca beneficiari ai acestui serviciu, prima luna este gratis, putand sa trimiteti 10 mesaje “de urmarire“.
Daca sunteti satisfacut de oferta si mai vreti, atunci trebuie sa umblati la portofel, avand la dispozitie mai multe variante de abonament. Astfel, optiunile merg de la un abonament pe trei luni, cu 500 de mesaje/luna si 24,99 de dolari, pana la abonament pe 18 luni, cu 2.000 de mesaje pe luna si care va costa 69,99 de dolari.
SPYWARE
Compania Rampell Software are o activitate bogata in ceea ce s-ar putea denumi “soft-uri spion“. Pe site-ul lor (http://www.rampellsoft.com) gasiti o gramada de oferte pentru programe gen “spyware“, compatibile cu Windows si Macintosh.
De exemplu, ViewRemote este un program care iti permite sa inregistrezi tot ceea ce intampla pe calculatorul tau si poti supraveghea PC-ul de la orice alt computer conectat la Internet. Costa 70 de dolari. Alti “spioni“ Rampell mai sunt “SureType“ sau “Spector“.
SI ALTII
Serviciul “DidTheyReadIt?“ nu este singurul de acest gen. Daca accesati www.readnotify.com o sa regasiti, in parte, oferta “de urmarire“ a celor de la Rampell.
Interesant este faptul ca in clipa in care a aparut “DidTheyReadIt?“, pe unele forumuri in care se discuta despre securitatea informatiei private, interveneau si cei care foloseau deja “readnotify“, spunand cat de satisfacuti sunt de acest gen de serviciu. Iar dupa ce a aparut decizia penala a francezilor, unii “forumisti“ considerau drept ridicole sanctiunile.
Jurnalul National, Alexandru Radescu, 07 iul 2004
miercuri, iulie 07, 2004
sanatate
Esential
"Lista de bucate" a navigatorilor
Un roman produce hrana pentru cosmonauti
V-ati intrebat vreodata ce mananca in spatiu cosmonautii sau cu ce se hranesc, in adancurile marilor si oceanelor, navigatorii de pe submarine? E clar ca ei nu pot intinde mese cu fripturi...
Dar oamenii de stiinta au cautat constant solutiile optime, de a concentra necesarul de substante nutritive in portii cat mai mici, iar ceea ce la un moment dat circula ca un banc - ca vom ajunge sa ne hranim cu pilule - pare sa fi devenit realitate.
Un chimist pe nume Stefan Manea, foarte pasionat de domeniu, a mers pana intr-acolo incat si-a deschis o fabricuta - S.C. HOFIGAL export-import S.A. - dotata cu o tehnologie de top, in care a investit enorm si unde prelucreaza plante medicinale si alge pe care le creste in fermele, laboratoarele si serele proprii, ce se intind pe 200 de hectare.
Din plante obtine extracte concentrate, folosind apa dezionizata, pe care le transforma apoi in produse finite. Nu foloseste nici un fel de insecticide sau ierbicide, ci doar sapa. Cu mari restrictii foloseste balegar, dar numai dupa ce a fost lasat la macerat 4 ani. "Suntem doua firme in toata Europa care facem asa ceva. Noi si o firma din Italia", ne dezvaluie, cu mandrie, Stefan Manea.
"Vedetele" intre cele 64 de plante si alge pe care le cultiva si prelucreaza sunt catina si spirulina, pe care Stefan Manea le considera "plante miraculoase". Din ele obtine extracte tipizate, apoi concentrate din care face tablete, capsule sau solutii.
Capsulele de catina si spirulina fabricate aici sunt ideale pentru cosmonauti si navigatorii de pe submarine, sustine Stefan Manea, pentru ca "sunt produse extrem de concentrate si sunt suficiente ca sa poti trai pe tot cursul unei zile, amestecul lor cantarind pana la 50 de grame, maximum.
Daca mananci 3 grame de spirulina dimineata si mai iei doua capsule de catina preparata de noi, ÇCatinofort�, nu mai ai nevoie de nimic, iar masa de pranz si de seara pot fi sarite, pentru ca ai tot ce-ti trebuie in organism. Catina si spirulina, preparate corect, ca la noi, sunt ideale pentru cei care presteaza o munca intelectuala si care trebuie sa munceasca 12-14 ore pe zi.
Nu te vei simti niciodata obosit dupa administrarea lor, explica Manea. De aceea, se folosesc si in procesele de slabire. In Japonia, peste 25% din populatie ia spirulina, fiind considerata ca un produs alimentar. Este recomandata si folosita in cantitati mari de cei care lucreaza in fata ecranelor, impotriva radiatiilor de toate tipurile.
Mai mult, in Japonia, unde a ajuns la un nivel foarte ridicat de prelucrare, este obligatorie pentru aviatori, care o primesc gratuit. Stefan Manea spune ca fabrica sa a fost "dezvoltata cu firme engleze si franceze". Concurenta din piata este mare si foarte dura in domeniu. Infiintata in anul 1990, firma "S.C. HOFIGAL export-import S.A.
" este prima intreprindere privata din Romania de produse obtinute din plante medicinale si exporta in tari precum Statele Unite, Cipru, Cehia, Rusia... Produsele sale vindeca bolile gastrointestinale, bolile de rinichi, osteoporoza, fiind administrate si in tratamente anticanceroase, cu rezultate foarte bune.
Sub forma de pastile, capsule, solutii sau creme, produsele obtinute din spirulina sau fructe de catina au inregistrat rezultate spectaculoase in tratarea problemelor de vedere - o latura foarte apreciata in special de soferi -, de asemenea in prevenirea imbatranirii, precum si pentru mentinerea in forma a capacitatilor inte-lectuale - un aspect foarte apreciat de elevi si de catre oamenii de
afaceri... Firma HOFIGAL va introduce, din luna septembrie curent, in premiera pe piata cosmeticelor, creme la monodoza, de unica folosinta, asa cum se intentioneaza, peste patru ani, in comunitatea europeana. Tot la monodoza vor fi comercializate si picaturile de pus in ochi.
"O data cu mine vor mai scoate nemtii", se lauda Manea cu realizarea sa, adaugand ca "acum, asa ceva au pe piata doar americanii si canadienii". Stefan Manea are o veste buna si in privinta substantelor injectabile, care vor fi comercializate sub forma de supozitoare, tot din luna septembrie.
In acest fel injectiile vor fi evitate, substantele respective vor fi introduse in corp fara a produce nici un fel de durere - o bucurie mai ales pentru copilasi - si, ceea ce este si cel mai important lucru, va disparea pericolul infestarii cu SIDA prin injectare. "Liniile acestea de fabricatie sunt facute cu englezii, iar tehnologia este romaneasca", spune Manea.
Marea sa mandrie este ca "din cele 70 de produse obtinute din plante medicinale, necomercializate inca pe piata, 30 sunt fabricate de HOFIGAL".
Marea sa mahnire este ca intreprinzatorii privati sunt sufocati in Romania de taxele catre stat, ei platind cu 50% mai mult investitiile pe care le fac pentru cumpararea utilajelor din import, comparativ cu facilitatile de care beneficiaza intreprinzatorii din strainatate la ei acasa.
Romania Libera, Rodica Daniciuc, 07 iul 2004
"Lista de bucate" a navigatorilor
Un roman produce hrana pentru cosmonauti
V-ati intrebat vreodata ce mananca in spatiu cosmonautii sau cu ce se hranesc, in adancurile marilor si oceanelor, navigatorii de pe submarine? E clar ca ei nu pot intinde mese cu fripturi...
Dar oamenii de stiinta au cautat constant solutiile optime, de a concentra necesarul de substante nutritive in portii cat mai mici, iar ceea ce la un moment dat circula ca un banc - ca vom ajunge sa ne hranim cu pilule - pare sa fi devenit realitate.
Un chimist pe nume Stefan Manea, foarte pasionat de domeniu, a mers pana intr-acolo incat si-a deschis o fabricuta - S.C. HOFIGAL export-import S.A. - dotata cu o tehnologie de top, in care a investit enorm si unde prelucreaza plante medicinale si alge pe care le creste in fermele, laboratoarele si serele proprii, ce se intind pe 200 de hectare.
Din plante obtine extracte concentrate, folosind apa dezionizata, pe care le transforma apoi in produse finite. Nu foloseste nici un fel de insecticide sau ierbicide, ci doar sapa. Cu mari restrictii foloseste balegar, dar numai dupa ce a fost lasat la macerat 4 ani. "Suntem doua firme in toata Europa care facem asa ceva. Noi si o firma din Italia", ne dezvaluie, cu mandrie, Stefan Manea.
"Vedetele" intre cele 64 de plante si alge pe care le cultiva si prelucreaza sunt catina si spirulina, pe care Stefan Manea le considera "plante miraculoase". Din ele obtine extracte tipizate, apoi concentrate din care face tablete, capsule sau solutii.
Capsulele de catina si spirulina fabricate aici sunt ideale pentru cosmonauti si navigatorii de pe submarine, sustine Stefan Manea, pentru ca "sunt produse extrem de concentrate si sunt suficiente ca sa poti trai pe tot cursul unei zile, amestecul lor cantarind pana la 50 de grame, maximum.
Daca mananci 3 grame de spirulina dimineata si mai iei doua capsule de catina preparata de noi, ÇCatinofort�, nu mai ai nevoie de nimic, iar masa de pranz si de seara pot fi sarite, pentru ca ai tot ce-ti trebuie in organism. Catina si spirulina, preparate corect, ca la noi, sunt ideale pentru cei care presteaza o munca intelectuala si care trebuie sa munceasca 12-14 ore pe zi.
Nu te vei simti niciodata obosit dupa administrarea lor, explica Manea. De aceea, se folosesc si in procesele de slabire. In Japonia, peste 25% din populatie ia spirulina, fiind considerata ca un produs alimentar. Este recomandata si folosita in cantitati mari de cei care lucreaza in fata ecranelor, impotriva radiatiilor de toate tipurile.
Mai mult, in Japonia, unde a ajuns la un nivel foarte ridicat de prelucrare, este obligatorie pentru aviatori, care o primesc gratuit. Stefan Manea spune ca fabrica sa a fost "dezvoltata cu firme engleze si franceze". Concurenta din piata este mare si foarte dura in domeniu. Infiintata in anul 1990, firma "S.C. HOFIGAL export-import S.A.
" este prima intreprindere privata din Romania de produse obtinute din plante medicinale si exporta in tari precum Statele Unite, Cipru, Cehia, Rusia... Produsele sale vindeca bolile gastrointestinale, bolile de rinichi, osteoporoza, fiind administrate si in tratamente anticanceroase, cu rezultate foarte bune.
Sub forma de pastile, capsule, solutii sau creme, produsele obtinute din spirulina sau fructe de catina au inregistrat rezultate spectaculoase in tratarea problemelor de vedere - o latura foarte apreciata in special de soferi -, de asemenea in prevenirea imbatranirii, precum si pentru mentinerea in forma a capacitatilor inte-lectuale - un aspect foarte apreciat de elevi si de catre oamenii de
afaceri... Firma HOFIGAL va introduce, din luna septembrie curent, in premiera pe piata cosmeticelor, creme la monodoza, de unica folosinta, asa cum se intentioneaza, peste patru ani, in comunitatea europeana. Tot la monodoza vor fi comercializate si picaturile de pus in ochi.
"O data cu mine vor mai scoate nemtii", se lauda Manea cu realizarea sa, adaugand ca "acum, asa ceva au pe piata doar americanii si canadienii". Stefan Manea are o veste buna si in privinta substantelor injectabile, care vor fi comercializate sub forma de supozitoare, tot din luna septembrie.
In acest fel injectiile vor fi evitate, substantele respective vor fi introduse in corp fara a produce nici un fel de durere - o bucurie mai ales pentru copilasi - si, ceea ce este si cel mai important lucru, va disparea pericolul infestarii cu SIDA prin injectare. "Liniile acestea de fabricatie sunt facute cu englezii, iar tehnologia este romaneasca", spune Manea.
Marea sa mandrie este ca "din cele 70 de produse obtinute din plante medicinale, necomercializate inca pe piata, 30 sunt fabricate de HOFIGAL".
Marea sa mahnire este ca intreprinzatorii privati sunt sufocati in Romania de taxele catre stat, ei platind cu 50% mai mult investitiile pe care le fac pentru cumpararea utilajelor din import, comparativ cu facilitatile de care beneficiaza intreprinzatorii din strainatate la ei acasa.
Romania Libera, Rodica Daniciuc, 07 iul 2004
sanatate
Esential
"Lista de bucate" a navigatorilor
Un roman produce hrana pentru cosmonauti
V-ati intrebat vreodata ce mananca in spatiu cosmonautii sau cu ce se hranesc, in adancurile marilor si oceanelor, navigatorii de pe submarine? E clar ca ei nu pot intinde mese cu fripturi...
Dar oamenii de stiinta au cautat constant solutiile optime, de a concentra necesarul de substante nutritive in portii cat mai mici, iar ceea ce la un moment dat circula ca un banc - ca vom ajunge sa ne hranim cu pilule - pare sa fi devenit realitate.
Un chimist pe nume Stefan Manea, foarte pasionat de domeniu, a mers pana intr-acolo incat si-a deschis o fabricuta - S.C. HOFIGAL export-import S.A. - dotata cu o tehnologie de top, in care a investit enorm si unde prelucreaza plante medicinale si alge pe care le creste in fermele, laboratoarele si serele proprii, ce se intind pe 200 de hectare.
Din plante obtine extracte concentrate, folosind apa dezionizata, pe care le transforma apoi in produse finite. Nu foloseste nici un fel de insecticide sau ierbicide, ci doar sapa. Cu mari restrictii foloseste balegar, dar numai dupa ce a fost lasat la macerat 4 ani. "Suntem doua firme in toata Europa care facem asa ceva. Noi si o firma din Italia", ne dezvaluie, cu mandrie, Stefan Manea.
"Vedetele" intre cele 64 de plante si alge pe care le cultiva si prelucreaza sunt catina si spirulina, pe care Stefan Manea le considera "plante miraculoase". Din ele obtine extracte tipizate, apoi concentrate din care face tablete, capsule sau solutii.
Capsulele de catina si spirulina fabricate aici sunt ideale pentru cosmonauti si navigatorii de pe submarine, sustine Stefan Manea, pentru ca "sunt produse extrem de concentrate si sunt suficiente ca sa poti trai pe tot cursul unei zile, amestecul lor cantarind pana la 50 de grame, maximum.
Daca mananci 3 grame de spirulina dimineata si mai iei doua capsule de catina preparata de noi, ÇCatinofort�, nu mai ai nevoie de nimic, iar masa de pranz si de seara pot fi sarite, pentru ca ai tot ce-ti trebuie in organism. Catina si spirulina, preparate corect, ca la noi, sunt ideale pentru cei care presteaza o munca intelectuala si care trebuie sa munceasca 12-14 ore pe zi.
Nu te vei simti niciodata obosit dupa administrarea lor, explica Manea. De aceea, se folosesc si in procesele de slabire. In Japonia, peste 25% din populatie ia spirulina, fiind considerata ca un produs alimentar. Este recomandata si folosita in cantitati mari de cei care lucreaza in fata ecranelor, impotriva radiatiilor de toate tipurile.
Mai mult, in Japonia, unde a ajuns la un nivel foarte ridicat de prelucrare, este obligatorie pentru aviatori, care o primesc gratuit. Stefan Manea spune ca fabrica sa a fost "dezvoltata cu firme engleze si franceze". Concurenta din piata este mare si foarte dura in domeniu. Infiintata in anul 1990, firma "S.C. HOFIGAL export-import S.A.
" este prima intreprindere privata din Romania de produse obtinute din plante medicinale si exporta in tari precum Statele Unite, Cipru, Cehia, Rusia... Produsele sale vindeca bolile gastrointestinale, bolile de rinichi, osteoporoza, fiind administrate si in tratamente anticanceroase, cu rezultate foarte bune.
Sub forma de pastile, capsule, solutii sau creme, produsele obtinute din spirulina sau fructe de catina au inregistrat rezultate spectaculoase in tratarea problemelor de vedere - o latura foarte apreciata in special de soferi -, de asemenea in prevenirea imbatranirii, precum si pentru mentinerea in forma a capacitatilor inte-lectuale - un aspect foarte apreciat de elevi si de catre oamenii de
afaceri... Firma HOFIGAL va introduce, din luna septembrie curent, in premiera pe piata cosmeticelor, creme la monodoza, de unica folosinta, asa cum se intentioneaza, peste patru ani, in comunitatea europeana. Tot la monodoza vor fi comercializate si picaturile de pus in ochi.
"O data cu mine vor mai scoate nemtii", se lauda Manea cu realizarea sa, adaugand ca "acum, asa ceva au pe piata doar americanii si canadienii". Stefan Manea are o veste buna si in privinta substantelor injectabile, care vor fi comercializate sub forma de supozitoare, tot din luna septembrie.
In acest fel injectiile vor fi evitate, substantele respective vor fi introduse in corp fara a produce nici un fel de durere - o bucurie mai ales pentru copilasi - si, ceea ce este si cel mai important lucru, va disparea pericolul infestarii cu SIDA prin injectare. "Liniile acestea de fabricatie sunt facute cu englezii, iar tehnologia este romaneasca", spune Manea.
Marea sa mandrie este ca "din cele 70 de produse obtinute din plante medicinale, necomercializate inca pe piata, 30 sunt fabricate de HOFIGAL".
Marea sa mahnire este ca intreprinzatorii privati sunt sufocati in Romania de taxele catre stat, ei platind cu 50% mai mult investitiile pe care le fac pentru cumpararea utilajelor din import, comparativ cu facilitatile de care beneficiaza intreprinzatorii din strainatate la ei acasa.
Romania Libera, Rodica Daniciuc, 07 iul 2004
"Lista de bucate" a navigatorilor
Un roman produce hrana pentru cosmonauti
V-ati intrebat vreodata ce mananca in spatiu cosmonautii sau cu ce se hranesc, in adancurile marilor si oceanelor, navigatorii de pe submarine? E clar ca ei nu pot intinde mese cu fripturi...
Dar oamenii de stiinta au cautat constant solutiile optime, de a concentra necesarul de substante nutritive in portii cat mai mici, iar ceea ce la un moment dat circula ca un banc - ca vom ajunge sa ne hranim cu pilule - pare sa fi devenit realitate.
Un chimist pe nume Stefan Manea, foarte pasionat de domeniu, a mers pana intr-acolo incat si-a deschis o fabricuta - S.C. HOFIGAL export-import S.A. - dotata cu o tehnologie de top, in care a investit enorm si unde prelucreaza plante medicinale si alge pe care le creste in fermele, laboratoarele si serele proprii, ce se intind pe 200 de hectare.
Din plante obtine extracte concentrate, folosind apa dezionizata, pe care le transforma apoi in produse finite. Nu foloseste nici un fel de insecticide sau ierbicide, ci doar sapa. Cu mari restrictii foloseste balegar, dar numai dupa ce a fost lasat la macerat 4 ani. "Suntem doua firme in toata Europa care facem asa ceva. Noi si o firma din Italia", ne dezvaluie, cu mandrie, Stefan Manea.
"Vedetele" intre cele 64 de plante si alge pe care le cultiva si prelucreaza sunt catina si spirulina, pe care Stefan Manea le considera "plante miraculoase". Din ele obtine extracte tipizate, apoi concentrate din care face tablete, capsule sau solutii.
Capsulele de catina si spirulina fabricate aici sunt ideale pentru cosmonauti si navigatorii de pe submarine, sustine Stefan Manea, pentru ca "sunt produse extrem de concentrate si sunt suficiente ca sa poti trai pe tot cursul unei zile, amestecul lor cantarind pana la 50 de grame, maximum.
Daca mananci 3 grame de spirulina dimineata si mai iei doua capsule de catina preparata de noi, ÇCatinofort�, nu mai ai nevoie de nimic, iar masa de pranz si de seara pot fi sarite, pentru ca ai tot ce-ti trebuie in organism. Catina si spirulina, preparate corect, ca la noi, sunt ideale pentru cei care presteaza o munca intelectuala si care trebuie sa munceasca 12-14 ore pe zi.
Nu te vei simti niciodata obosit dupa administrarea lor, explica Manea. De aceea, se folosesc si in procesele de slabire. In Japonia, peste 25% din populatie ia spirulina, fiind considerata ca un produs alimentar. Este recomandata si folosita in cantitati mari de cei care lucreaza in fata ecranelor, impotriva radiatiilor de toate tipurile.
Mai mult, in Japonia, unde a ajuns la un nivel foarte ridicat de prelucrare, este obligatorie pentru aviatori, care o primesc gratuit. Stefan Manea spune ca fabrica sa a fost "dezvoltata cu firme engleze si franceze". Concurenta din piata este mare si foarte dura in domeniu. Infiintata in anul 1990, firma "S.C. HOFIGAL export-import S.A.
" este prima intreprindere privata din Romania de produse obtinute din plante medicinale si exporta in tari precum Statele Unite, Cipru, Cehia, Rusia... Produsele sale vindeca bolile gastrointestinale, bolile de rinichi, osteoporoza, fiind administrate si in tratamente anticanceroase, cu rezultate foarte bune.
Sub forma de pastile, capsule, solutii sau creme, produsele obtinute din spirulina sau fructe de catina au inregistrat rezultate spectaculoase in tratarea problemelor de vedere - o latura foarte apreciata in special de soferi -, de asemenea in prevenirea imbatranirii, precum si pentru mentinerea in forma a capacitatilor inte-lectuale - un aspect foarte apreciat de elevi si de catre oamenii de
afaceri... Firma HOFIGAL va introduce, din luna septembrie curent, in premiera pe piata cosmeticelor, creme la monodoza, de unica folosinta, asa cum se intentioneaza, peste patru ani, in comunitatea europeana. Tot la monodoza vor fi comercializate si picaturile de pus in ochi.
"O data cu mine vor mai scoate nemtii", se lauda Manea cu realizarea sa, adaugand ca "acum, asa ceva au pe piata doar americanii si canadienii". Stefan Manea are o veste buna si in privinta substantelor injectabile, care vor fi comercializate sub forma de supozitoare, tot din luna septembrie.
In acest fel injectiile vor fi evitate, substantele respective vor fi introduse in corp fara a produce nici un fel de durere - o bucurie mai ales pentru copilasi - si, ceea ce este si cel mai important lucru, va disparea pericolul infestarii cu SIDA prin injectare. "Liniile acestea de fabricatie sunt facute cu englezii, iar tehnologia este romaneasca", spune Manea.
Marea sa mandrie este ca "din cele 70 de produse obtinute din plante medicinale, necomercializate inca pe piata, 30 sunt fabricate de HOFIGAL".
Marea sa mahnire este ca intreprinzatorii privati sunt sufocati in Romania de taxele catre stat, ei platind cu 50% mai mult investitiile pe care le fac pentru cumpararea utilajelor din import, comparativ cu facilitatile de care beneficiaza intreprinzatorii din strainatate la ei acasa.
Romania Libera, Rodica Daniciuc, 07 iul 2004
Din intelepciunea araba...
mica povestioara....
Intr-o zi i-am cerut lui Dumnezeu sa imi dea un buchet
frumos de flori ca sa ma bucur de ele..si El mi-a dat
un cactus plin cu spini....apoi i-am cerut lui
Dumnezeu sa imi dea niste fluturi ca sa ma bucur de
ei..iar El mi-a dat niste omizi ....
N-am inteles nimic din asta si... m-am suparat teribil
dar peste cateva timp cactusul meu a facut flori
minunate...si nu peste mult timp omizile mele s-au
transformat in fluturi..erau cei mai superbi fluturi
pe care i-am vazut vre-o data...
Si mi-am zis..vai cat de prost sunt....Dumnezeu ne da
mereu ceea ce cerem dar El in marea sa intelepciune ne
da mereu lucrurile cele mai potrivite la momentul cel
mai potrivit...
De atunci am incetat sa ma mai revolt...pentru ca stiu
ca Dumnezeu face ceea ce face numai spre binele
nostru.
Intr-o zi i-am cerut lui Dumnezeu sa imi dea un buchet
frumos de flori ca sa ma bucur de ele..si El mi-a dat
un cactus plin cu spini....apoi i-am cerut lui
Dumnezeu sa imi dea niste fluturi ca sa ma bucur de
ei..iar El mi-a dat niste omizi ....
N-am inteles nimic din asta si... m-am suparat teribil
dar peste cateva timp cactusul meu a facut flori
minunate...si nu peste mult timp omizile mele s-au
transformat in fluturi..erau cei mai superbi fluturi
pe care i-am vazut vre-o data...
Si mi-am zis..vai cat de prost sunt....Dumnezeu ne da
mereu ceea ce cerem dar El in marea sa intelepciune ne
da mereu lucrurile cele mai potrivite la momentul cel
mai potrivit...
De atunci am incetat sa ma mai revolt...pentru ca stiu
ca Dumnezeu face ceea ce face numai spre binele
nostru.
Din intelepciunea araba...
mica povestioara....
Intr-o zi i-am cerut lui Dumnezeu sa imi dea un buchet
frumos de flori ca sa ma bucur de ele..si El mi-a dat
un cactus plin cu spini....apoi i-am cerut lui
Dumnezeu sa imi dea niste fluturi ca sa ma bucur de
ei..iar El mi-a dat niste omizi ....
N-am inteles nimic din asta si... m-am suparat teribil
dar peste cateva timp cactusul meu a facut flori
minunate...si nu peste mult timp omizile mele s-au
transformat in fluturi..erau cei mai superbi fluturi
pe care i-am vazut vre-o data...
Si mi-am zis..vai cat de prost sunt....Dumnezeu ne da
mereu ceea ce cerem dar El in marea sa intelepciune ne
da mereu lucrurile cele mai potrivite la momentul cel
mai potrivit...
De atunci am incetat sa ma mai revolt...pentru ca stiu
ca Dumnezeu face ceea ce face numai spre binele
nostru.
Intr-o zi i-am cerut lui Dumnezeu sa imi dea un buchet
frumos de flori ca sa ma bucur de ele..si El mi-a dat
un cactus plin cu spini....apoi i-am cerut lui
Dumnezeu sa imi dea niste fluturi ca sa ma bucur de
ei..iar El mi-a dat niste omizi ....
N-am inteles nimic din asta si... m-am suparat teribil
dar peste cateva timp cactusul meu a facut flori
minunate...si nu peste mult timp omizile mele s-au
transformat in fluturi..erau cei mai superbi fluturi
pe care i-am vazut vre-o data...
Si mi-am zis..vai cat de prost sunt....Dumnezeu ne da
mereu ceea ce cerem dar El in marea sa intelepciune ne
da mereu lucrurile cele mai potrivite la momentul cel
mai potrivit...
De atunci am incetat sa ma mai revolt...pentru ca stiu
ca Dumnezeu face ceea ce face numai spre binele
nostru.
trup,prieteni,familie,SUFLET
Era odata un rege care avea 4 neveste.
Cel mai mult o iubea pe cea de-a patra sotie, pe care o imbraca cu straie
din cele mai scumpe si o trata cu
cele mai fine delicatese. Ii dadea tot ce era mai bun.
De asemenea o iubea si pe cea de-a treia sotie si ea era cea cu care se
mandrea cel mai mult in fata
regatelor vecine. Totusi, regele traia cu teama ca aceasta sotie il va lasa
intr-o zi pentru un altul.
Regele o iubea si pe cea de-a doua sotie. Ea era confidenta lui si era
intotdeauna draguta,
intelegatoare si rabdatoare cu el. De cate ori regele avea o problema,
putea avea incredere in ea ca il va
ajuta sa treaca peste momentele grele.
Prima sotie a regelui era foarte loiala si isi adusese o mare contributie in
mentinerea regatului. Totusi,
regele nu o iubea pe prima sotie. Desi ea il iubea cu adevarat, el de abia o
observa!
Intr-o zi, regele simti ca sfarsitul ii este aproape.
Se gandi la viata lui plina si isi spuse: "Acum am 4 sotii cu mine, dar cand
voi muri, voi fi singur."
O intreba pe cea de-a patra nevasta: "Te-am iubit cel mai mult, ti-am daruit
cele mai frumose haine si ti-am
aratat cea mai mare grija. Acum, eu am sa mor, vrei sa vii cu mine si sa-mi
tii companie?"
"Nici vorba!" replica cea de-a patra sotie, si pleca fara un alt cuvant.
Raspunsul ei strapunse inima
regelui ca un cutit.
Regele o intreba si pe cea de-a treia sotie: "Te-am iubit toata viata mea.
Acum ca mor, vrei sa vii cu
mine si sa-mi tii companie?"
"Nu!" veni raspunsul celei de-a treia sotii. "Viata e prea buna! Cand vei
muri, ma voi recasatori!"
Inima regelui se stranse de durere.
Apoi o intreba si pe cea de-a doua sotie: "Intotdeauna am gasit la tine
intelegere si ajutor si mereu ai fost
acolo pentru mine. Cand voi muri, vrei sa vii cu mine si sa-mi tii
companie?"
"Imi pare rau, nu te pot ajuta de data aceasta!" replica cea de-a doua
sotie. "Te pot doar inmormanta
si veni la mormantul tau."
Regele fu devastat si de acest raspuns.
Apoi se auzi o voce: "Eu te voi urma oriunde vei merge!" Regele se uita
imprejur si vazu ca cea care
rostise aceste cuvinte era prima sotie. Era atat de slaba, pentru ca
suferise mult din cauza foamei si a
neglijarii sale.
Adanc indurerat, regele spuse: "Trebuia sa fi avut mult mai multa grija de
tine cand am avut ocazia!"
In realitate, noi toti avem 4 sotii in viata noastra:
Cea de-a patra sotie este TRUPUL nostru. Indiferent cat timp si efort
investim in a-l face sa arate bine,
el ne va lasa cand murim.
Cea de-a treia sotie este AVEREA noastra. Cand murim, merge la altii.
Cea de-a doua sotie este FAMILIA SI PRIETENII. Indiferent cat de apropiati
ne-au fost in timpul
vietii, ei nu pot decat sa vina la mormantul nostru dupa ce nu mai suntem.
Prima sotie este SUFLETUL nostru. Adesea este neglijat in goana dupa averi,
bunastare si putere. Totusi,
SUFLETUL este singurul care ne va urma oriunde vom merge
Cel mai mult o iubea pe cea de-a patra sotie, pe care o imbraca cu straie
din cele mai scumpe si o trata cu
cele mai fine delicatese. Ii dadea tot ce era mai bun.
De asemenea o iubea si pe cea de-a treia sotie si ea era cea cu care se
mandrea cel mai mult in fata
regatelor vecine. Totusi, regele traia cu teama ca aceasta sotie il va lasa
intr-o zi pentru un altul.
Regele o iubea si pe cea de-a doua sotie. Ea era confidenta lui si era
intotdeauna draguta,
intelegatoare si rabdatoare cu el. De cate ori regele avea o problema,
putea avea incredere in ea ca il va
ajuta sa treaca peste momentele grele.
Prima sotie a regelui era foarte loiala si isi adusese o mare contributie in
mentinerea regatului. Totusi,
regele nu o iubea pe prima sotie. Desi ea il iubea cu adevarat, el de abia o
observa!
Intr-o zi, regele simti ca sfarsitul ii este aproape.
Se gandi la viata lui plina si isi spuse: "Acum am 4 sotii cu mine, dar cand
voi muri, voi fi singur."
O intreba pe cea de-a patra nevasta: "Te-am iubit cel mai mult, ti-am daruit
cele mai frumose haine si ti-am
aratat cea mai mare grija. Acum, eu am sa mor, vrei sa vii cu mine si sa-mi
tii companie?"
"Nici vorba!" replica cea de-a patra sotie, si pleca fara un alt cuvant.
Raspunsul ei strapunse inima
regelui ca un cutit.
Regele o intreba si pe cea de-a treia sotie: "Te-am iubit toata viata mea.
Acum ca mor, vrei sa vii cu
mine si sa-mi tii companie?"
"Nu!" veni raspunsul celei de-a treia sotii. "Viata e prea buna! Cand vei
muri, ma voi recasatori!"
Inima regelui se stranse de durere.
Apoi o intreba si pe cea de-a doua sotie: "Intotdeauna am gasit la tine
intelegere si ajutor si mereu ai fost
acolo pentru mine. Cand voi muri, vrei sa vii cu mine si sa-mi tii
companie?"
"Imi pare rau, nu te pot ajuta de data aceasta!" replica cea de-a doua
sotie. "Te pot doar inmormanta
si veni la mormantul tau."
Regele fu devastat si de acest raspuns.
Apoi se auzi o voce: "Eu te voi urma oriunde vei merge!" Regele se uita
imprejur si vazu ca cea care
rostise aceste cuvinte era prima sotie. Era atat de slaba, pentru ca
suferise mult din cauza foamei si a
neglijarii sale.
Adanc indurerat, regele spuse: "Trebuia sa fi avut mult mai multa grija de
tine cand am avut ocazia!"
In realitate, noi toti avem 4 sotii in viata noastra:
Cea de-a patra sotie este TRUPUL nostru. Indiferent cat timp si efort
investim in a-l face sa arate bine,
el ne va lasa cand murim.
Cea de-a treia sotie este AVEREA noastra. Cand murim, merge la altii.
Cea de-a doua sotie este FAMILIA SI PRIETENII. Indiferent cat de apropiati
ne-au fost in timpul
vietii, ei nu pot decat sa vina la mormantul nostru dupa ce nu mai suntem.
Prima sotie este SUFLETUL nostru. Adesea este neglijat in goana dupa averi,
bunastare si putere. Totusi,
SUFLETUL este singurul care ne va urma oriunde vom merge
trup,prieteni,familie,SUFLET
Era odata un rege care avea 4 neveste.
Cel mai mult o iubea pe cea de-a patra sotie, pe care o imbraca cu straie
din cele mai scumpe si o trata cu
cele mai fine delicatese. Ii dadea tot ce era mai bun.
De asemenea o iubea si pe cea de-a treia sotie si ea era cea cu care se
mandrea cel mai mult in fata
regatelor vecine. Totusi, regele traia cu teama ca aceasta sotie il va lasa
intr-o zi pentru un altul.
Regele o iubea si pe cea de-a doua sotie. Ea era confidenta lui si era
intotdeauna draguta,
intelegatoare si rabdatoare cu el. De cate ori regele avea o problema,
putea avea incredere in ea ca il va
ajuta sa treaca peste momentele grele.
Prima sotie a regelui era foarte loiala si isi adusese o mare contributie in
mentinerea regatului. Totusi,
regele nu o iubea pe prima sotie. Desi ea il iubea cu adevarat, el de abia o
observa!
Intr-o zi, regele simti ca sfarsitul ii este aproape.
Se gandi la viata lui plina si isi spuse: "Acum am 4 sotii cu mine, dar cand
voi muri, voi fi singur."
O intreba pe cea de-a patra nevasta: "Te-am iubit cel mai mult, ti-am daruit
cele mai frumose haine si ti-am
aratat cea mai mare grija. Acum, eu am sa mor, vrei sa vii cu mine si sa-mi
tii companie?"
"Nici vorba!" replica cea de-a patra sotie, si pleca fara un alt cuvant.
Raspunsul ei strapunse inima
regelui ca un cutit.
Regele o intreba si pe cea de-a treia sotie: "Te-am iubit toata viata mea.
Acum ca mor, vrei sa vii cu
mine si sa-mi tii companie?"
"Nu!" veni raspunsul celei de-a treia sotii. "Viata e prea buna! Cand vei
muri, ma voi recasatori!"
Inima regelui se stranse de durere.
Apoi o intreba si pe cea de-a doua sotie: "Intotdeauna am gasit la tine
intelegere si ajutor si mereu ai fost
acolo pentru mine. Cand voi muri, vrei sa vii cu mine si sa-mi tii
companie?"
"Imi pare rau, nu te pot ajuta de data aceasta!" replica cea de-a doua
sotie. "Te pot doar inmormanta
si veni la mormantul tau."
Regele fu devastat si de acest raspuns.
Apoi se auzi o voce: "Eu te voi urma oriunde vei merge!" Regele se uita
imprejur si vazu ca cea care
rostise aceste cuvinte era prima sotie. Era atat de slaba, pentru ca
suferise mult din cauza foamei si a
neglijarii sale.
Adanc indurerat, regele spuse: "Trebuia sa fi avut mult mai multa grija de
tine cand am avut ocazia!"
In realitate, noi toti avem 4 sotii in viata noastra:
Cea de-a patra sotie este TRUPUL nostru. Indiferent cat timp si efort
investim in a-l face sa arate bine,
el ne va lasa cand murim.
Cea de-a treia sotie este AVEREA noastra. Cand murim, merge la altii.
Cea de-a doua sotie este FAMILIA SI PRIETENII. Indiferent cat de apropiati
ne-au fost in timpul
vietii, ei nu pot decat sa vina la mormantul nostru dupa ce nu mai suntem.
Prima sotie este SUFLETUL nostru. Adesea este neglijat in goana dupa averi,
bunastare si putere. Totusi,
SUFLETUL este singurul care ne va urma oriunde vom merge
Cel mai mult o iubea pe cea de-a patra sotie, pe care o imbraca cu straie
din cele mai scumpe si o trata cu
cele mai fine delicatese. Ii dadea tot ce era mai bun.
De asemenea o iubea si pe cea de-a treia sotie si ea era cea cu care se
mandrea cel mai mult in fata
regatelor vecine. Totusi, regele traia cu teama ca aceasta sotie il va lasa
intr-o zi pentru un altul.
Regele o iubea si pe cea de-a doua sotie. Ea era confidenta lui si era
intotdeauna draguta,
intelegatoare si rabdatoare cu el. De cate ori regele avea o problema,
putea avea incredere in ea ca il va
ajuta sa treaca peste momentele grele.
Prima sotie a regelui era foarte loiala si isi adusese o mare contributie in
mentinerea regatului. Totusi,
regele nu o iubea pe prima sotie. Desi ea il iubea cu adevarat, el de abia o
observa!
Intr-o zi, regele simti ca sfarsitul ii este aproape.
Se gandi la viata lui plina si isi spuse: "Acum am 4 sotii cu mine, dar cand
voi muri, voi fi singur."
O intreba pe cea de-a patra nevasta: "Te-am iubit cel mai mult, ti-am daruit
cele mai frumose haine si ti-am
aratat cea mai mare grija. Acum, eu am sa mor, vrei sa vii cu mine si sa-mi
tii companie?"
"Nici vorba!" replica cea de-a patra sotie, si pleca fara un alt cuvant.
Raspunsul ei strapunse inima
regelui ca un cutit.
Regele o intreba si pe cea de-a treia sotie: "Te-am iubit toata viata mea.
Acum ca mor, vrei sa vii cu
mine si sa-mi tii companie?"
"Nu!" veni raspunsul celei de-a treia sotii. "Viata e prea buna! Cand vei
muri, ma voi recasatori!"
Inima regelui se stranse de durere.
Apoi o intreba si pe cea de-a doua sotie: "Intotdeauna am gasit la tine
intelegere si ajutor si mereu ai fost
acolo pentru mine. Cand voi muri, vrei sa vii cu mine si sa-mi tii
companie?"
"Imi pare rau, nu te pot ajuta de data aceasta!" replica cea de-a doua
sotie. "Te pot doar inmormanta
si veni la mormantul tau."
Regele fu devastat si de acest raspuns.
Apoi se auzi o voce: "Eu te voi urma oriunde vei merge!" Regele se uita
imprejur si vazu ca cea care
rostise aceste cuvinte era prima sotie. Era atat de slaba, pentru ca
suferise mult din cauza foamei si a
neglijarii sale.
Adanc indurerat, regele spuse: "Trebuia sa fi avut mult mai multa grija de
tine cand am avut ocazia!"
In realitate, noi toti avem 4 sotii in viata noastra:
Cea de-a patra sotie este TRUPUL nostru. Indiferent cat timp si efort
investim in a-l face sa arate bine,
el ne va lasa cand murim.
Cea de-a treia sotie este AVEREA noastra. Cand murim, merge la altii.
Cea de-a doua sotie este FAMILIA SI PRIETENII. Indiferent cat de apropiati
ne-au fost in timpul
vietii, ei nu pot decat sa vina la mormantul nostru dupa ce nu mai suntem.
Prima sotie este SUFLETUL nostru. Adesea este neglijat in goana dupa averi,
bunastare si putere. Totusi,
SUFLETUL este singurul care ne va urma oriunde vom merge
luni, iulie 05, 2004
Poveste pt prieteni
Un soricel tragea cu ochiul printr-o crapatura a zidului si a vazut
>taranul si nevasta deschizand un pachet. "Interesant de vazut ce mancare
>este in pachet" s-a gandit soricelul in sinea lui si s-a cutremurat vazand
>perechea scotand o capcana de soareci.
>
> A iesit soricelul in curte si a inceput sa strige : "Este o capcana
>de soareci in casa, este o capcana de soareci !!!!!"
>
> Gaina a cotcodacit si-a ridicat capul si i-a zis: "stimate soricel,
>eu stiu ca-i o nenorocire pentru tine, dar pentru mine nu are nici o
>importanta"
>
> Soricelul s-a indreptat catre purcelul din curte, care i-a aratat
>simpatie si i-a spus: "imi pare asa de rau domnule soricel, dar nu este
>nimic de facut decat sa ma rog pentru tine"
>
> Soricelul s-a indreptat spre vaca, dar ea l-a privit cu dispret:
>"Poti sa crezi ca sunt in pericol, aa..."
>
> Trist si speriat s-a intors soricelul acasa sa se descurce singur cu
>capcana de soareci.
>
> Noaptea s-a auzit un clic, ca atunci cand se inchide o capcana de
>soareci. Nevasta taranului a sarit din pat sa vada ce s-a prins in capcana.
>In intuneric nu a vazut ca era coada unui sarpe otravitor ce s-a prins in
>aparat. Sarpele a muscat-o si ea a fost transportata la spital. A fost
>tratata si a revenit acasa cu temperatura mare. Toti stim ca cel mai bun
>tratament in caz de temperatura mare e o supa proaspata de gaina. A luat
>taranul gaina si a taiat-o ca sa gateasca supa. Vecini si prieteni au venit
>sa viziteze bolnava si stateau cu ea cu schimbul. Ca sa-i hraneasca s-a
>vazut nevoit taranul sa taie porcul. Femeia era pe moarte si nu dupa mult
>timp a murit. Multi cunoscuti au venit si pentru masa de dupa mormantare a
>trebuit taranul sa taie vaca.
>
>
>
> Morala: Data viitoare cand veti auzi ca cineva are o problema si vi
>se va parea ca ea nu va atinge, amintiti-va ca atunci cand cel mai slab e
>amenintat, toti suntem in pericol!
>taranul si nevasta deschizand un pachet. "Interesant de vazut ce mancare
>este in pachet" s-a gandit soricelul in sinea lui si s-a cutremurat vazand
>perechea scotand o capcana de soareci.
>
> A iesit soricelul in curte si a inceput sa strige : "Este o capcana
>de soareci in casa, este o capcana de soareci !!!!!"
>
> Gaina a cotcodacit si-a ridicat capul si i-a zis: "stimate soricel,
>eu stiu ca-i o nenorocire pentru tine, dar pentru mine nu are nici o
>importanta"
>
> Soricelul s-a indreptat catre purcelul din curte, care i-a aratat
>simpatie si i-a spus: "imi pare asa de rau domnule soricel, dar nu este
>nimic de facut decat sa ma rog pentru tine"
>
> Soricelul s-a indreptat spre vaca, dar ea l-a privit cu dispret:
>"Poti sa crezi ca sunt in pericol, aa..."
>
> Trist si speriat s-a intors soricelul acasa sa se descurce singur cu
>capcana de soareci.
>
> Noaptea s-a auzit un clic, ca atunci cand se inchide o capcana de
>soareci. Nevasta taranului a sarit din pat sa vada ce s-a prins in capcana.
>In intuneric nu a vazut ca era coada unui sarpe otravitor ce s-a prins in
>aparat. Sarpele a muscat-o si ea a fost transportata la spital. A fost
>tratata si a revenit acasa cu temperatura mare. Toti stim ca cel mai bun
>tratament in caz de temperatura mare e o supa proaspata de gaina. A luat
>taranul gaina si a taiat-o ca sa gateasca supa. Vecini si prieteni au venit
>sa viziteze bolnava si stateau cu ea cu schimbul. Ca sa-i hraneasca s-a
>vazut nevoit taranul sa taie porcul. Femeia era pe moarte si nu dupa mult
>timp a murit. Multi cunoscuti au venit si pentru masa de dupa mormantare a
>trebuit taranul sa taie vaca.
>
>
>
> Morala: Data viitoare cand veti auzi ca cineva are o problema si vi
>se va parea ca ea nu va atinge, amintiti-va ca atunci cand cel mai slab e
>amenintat, toti suntem in pericol!
Poveste pt prieteni
Un soricel tragea cu ochiul printr-o crapatura a zidului si a vazut
>taranul si nevasta deschizand un pachet. "Interesant de vazut ce mancare
>este in pachet" s-a gandit soricelul in sinea lui si s-a cutremurat vazand
>perechea scotand o capcana de soareci.
>
> A iesit soricelul in curte si a inceput sa strige : "Este o capcana
>de soareci in casa, este o capcana de soareci !!!!!"
>
> Gaina a cotcodacit si-a ridicat capul si i-a zis: "stimate soricel,
>eu stiu ca-i o nenorocire pentru tine, dar pentru mine nu are nici o
>importanta"
>
> Soricelul s-a indreptat catre purcelul din curte, care i-a aratat
>simpatie si i-a spus: "imi pare asa de rau domnule soricel, dar nu este
>nimic de facut decat sa ma rog pentru tine"
>
> Soricelul s-a indreptat spre vaca, dar ea l-a privit cu dispret:
>"Poti sa crezi ca sunt in pericol, aa..."
>
> Trist si speriat s-a intors soricelul acasa sa se descurce singur cu
>capcana de soareci.
>
> Noaptea s-a auzit un clic, ca atunci cand se inchide o capcana de
>soareci. Nevasta taranului a sarit din pat sa vada ce s-a prins in capcana.
>In intuneric nu a vazut ca era coada unui sarpe otravitor ce s-a prins in
>aparat. Sarpele a muscat-o si ea a fost transportata la spital. A fost
>tratata si a revenit acasa cu temperatura mare. Toti stim ca cel mai bun
>tratament in caz de temperatura mare e o supa proaspata de gaina. A luat
>taranul gaina si a taiat-o ca sa gateasca supa. Vecini si prieteni au venit
>sa viziteze bolnava si stateau cu ea cu schimbul. Ca sa-i hraneasca s-a
>vazut nevoit taranul sa taie porcul. Femeia era pe moarte si nu dupa mult
>timp a murit. Multi cunoscuti au venit si pentru masa de dupa mormantare a
>trebuit taranul sa taie vaca.
>
>
>
> Morala: Data viitoare cand veti auzi ca cineva are o problema si vi
>se va parea ca ea nu va atinge, amintiti-va ca atunci cand cel mai slab e
>amenintat, toti suntem in pericol!
>taranul si nevasta deschizand un pachet. "Interesant de vazut ce mancare
>este in pachet" s-a gandit soricelul in sinea lui si s-a cutremurat vazand
>perechea scotand o capcana de soareci.
>
> A iesit soricelul in curte si a inceput sa strige : "Este o capcana
>de soareci in casa, este o capcana de soareci !!!!!"
>
> Gaina a cotcodacit si-a ridicat capul si i-a zis: "stimate soricel,
>eu stiu ca-i o nenorocire pentru tine, dar pentru mine nu are nici o
>importanta"
>
> Soricelul s-a indreptat catre purcelul din curte, care i-a aratat
>simpatie si i-a spus: "imi pare asa de rau domnule soricel, dar nu este
>nimic de facut decat sa ma rog pentru tine"
>
> Soricelul s-a indreptat spre vaca, dar ea l-a privit cu dispret:
>"Poti sa crezi ca sunt in pericol, aa..."
>
> Trist si speriat s-a intors soricelul acasa sa se descurce singur cu
>capcana de soareci.
>
> Noaptea s-a auzit un clic, ca atunci cand se inchide o capcana de
>soareci. Nevasta taranului a sarit din pat sa vada ce s-a prins in capcana.
>In intuneric nu a vazut ca era coada unui sarpe otravitor ce s-a prins in
>aparat. Sarpele a muscat-o si ea a fost transportata la spital. A fost
>tratata si a revenit acasa cu temperatura mare. Toti stim ca cel mai bun
>tratament in caz de temperatura mare e o supa proaspata de gaina. A luat
>taranul gaina si a taiat-o ca sa gateasca supa. Vecini si prieteni au venit
>sa viziteze bolnava si stateau cu ea cu schimbul. Ca sa-i hraneasca s-a
>vazut nevoit taranul sa taie porcul. Femeia era pe moarte si nu dupa mult
>timp a murit. Multi cunoscuti au venit si pentru masa de dupa mormantare a
>trebuit taranul sa taie vaca.
>
>
>
> Morala: Data viitoare cand veti auzi ca cineva are o problema si vi
>se va parea ca ea nu va atinge, amintiti-va ca atunci cand cel mai slab e
>amenintat, toti suntem in pericol!
sinc-o data mai baieti...batuta pe loc .Vine polizia!
Sun, 4 Jul 2004 19:52:55 -0700 (PDT)
From: Chris Terhes
Subject: Inca odata, RUSINE POLITISTILOR ROMANI!
Nu pot sa uit episodul din Bucuresti, din urma cu cateva luni, cand un
detasament de interventii si actiuni speciale din cadrul politiei
Bucuresti a "intervenit" in forta pentru a calma o "rafuiala" dintre o
patrula a politiei rutiere si un grup de taximetristi, in consecinta de
cauza, acestia - mascatii - batand o strada de oameni: taximetristi,
privitori, trecatori, oameni nevinovati. Intre pumnii si bocancii acestora -
o adevarata masina de molestat si "malaxat" oameni nevinovati,
cinstiti, platitori de taxe, dar mangaiat, protectat si acoperit infractori - a
cazit prada si un copil nevinovat de 15 ani, simplu trecator, ce se
intorcea de la meditatii, incident asupra caruia, din pacate, se vede ca
nici presa nu mai revine cu detalii. Oricum, faceti si dumneavoastra
comparatia intre aceste doua incidente - cel din Bucuresti si cel din
Constanta sau din Sanicolau Mare, jud. Timis, unde doi infractori foarte
violenti au distrus un sediu de politie sub privile "nevinovate" ale
politistilor, incident in care un jurnalist local aproape era sa fie
ucis de unul dintre acestia doi - si cu greu va putea sa va ocoleasca un
sentiment de scarba, greata si revolta la adresa puterii actuale a
Romaniei si a Politiei Rome.
RUSINE TUTUROR ACESTORA!!!!!!
Chris.
http://www.expres.ro/investigatii/?news_id=159559
Politisti mascati, alungati cu bite de rromi furiosi
Leila Florescu
Luni, 05 Iulie 2004
Fuga-i rusinoasa, dar e sanatoasa!
Trupele de interventie speciala ale Politiei Constanta si cele din
comuna Valu lui Traian au fost puse pe fuga, simbata seara, de cel putin 50
de rromi furiosi pentru ca organele de ordine se amesteca in treburile
lor.
Tiganii, inarmati cu furci, topoare si pietre nu s-au speriat nici cind
politistii au folosit impotriva lor armamentul din dotare si gaze
lacrimogene. Dupa cum a declarat seful de post din comuna Valu lui Traian,
agent-sef adjunct Ovidiu Velican, scandalul, declansat pe fondul unui
conflict mai vechi intre tiganii din sat, a izbucnit din nou, simbata
seara cind Alexandru Baciu (75 de ani) a fost atacat de recidivistii
Nasturas Pascu (22 de ani) si Leti Pascu (29 de ani). Fiica batrinului a
anuntat politia, ceea ce i-a indirjit pe tigani, care s-au adunat in numar
mare.
Mascatii, veniti urgent la fata locului, cind s-a vazut inconjurati de
gloata furioasa au tras doua focuri in aer si au folosit gaze
lacrimogene. Dar tiganii nu au tinut cont de nimic si i-au atacat cu bite si
pietre, iar politistii, speriati, au luat-o la sanatoasa. Abia atunci s-au
potolit si rromii. Ei sint suparati ca primesc amenzi de fiecare data
cind sint prinsi la furat de fructe sau cind se cearta intre ei. Cu
toate acestea, Biroul de presa al IPJ Constanta informeaza ca “politistii
din Valu lui Traian au aplanat scandalul si... se intreprind cercetari
pentru depistarea celor doi autori care au declansat scandalul”.
From: Chris Terhes
Subject: Inca odata, RUSINE POLITISTILOR ROMANI!
Nu pot sa uit episodul din Bucuresti, din urma cu cateva luni, cand un
detasament de interventii si actiuni speciale din cadrul politiei
Bucuresti a "intervenit" in forta pentru a calma o "rafuiala" dintre o
patrula a politiei rutiere si un grup de taximetristi, in consecinta de
cauza, acestia - mascatii - batand o strada de oameni: taximetristi,
privitori, trecatori, oameni nevinovati. Intre pumnii si bocancii acestora -
o adevarata masina de molestat si "malaxat" oameni nevinovati,
cinstiti, platitori de taxe, dar mangaiat, protectat si acoperit infractori - a
cazit prada si un copil nevinovat de 15 ani, simplu trecator, ce se
intorcea de la meditatii, incident asupra caruia, din pacate, se vede ca
nici presa nu mai revine cu detalii. Oricum, faceti si dumneavoastra
comparatia intre aceste doua incidente - cel din Bucuresti si cel din
Constanta sau din Sanicolau Mare, jud. Timis, unde doi infractori foarte
violenti au distrus un sediu de politie sub privile "nevinovate" ale
politistilor, incident in care un jurnalist local aproape era sa fie
ucis de unul dintre acestia doi - si cu greu va putea sa va ocoleasca un
sentiment de scarba, greata si revolta la adresa puterii actuale a
Romaniei si a Politiei Rome.
RUSINE TUTUROR ACESTORA!!!!!!
Chris.
http://www.expres.ro/investigatii/?news_id=159559
Politisti mascati, alungati cu bite de rromi furiosi
Leila Florescu
Luni, 05 Iulie 2004
Fuga-i rusinoasa, dar e sanatoasa!
Trupele de interventie speciala ale Politiei Constanta si cele din
comuna Valu lui Traian au fost puse pe fuga, simbata seara, de cel putin 50
de rromi furiosi pentru ca organele de ordine se amesteca in treburile
lor.
Tiganii, inarmati cu furci, topoare si pietre nu s-au speriat nici cind
politistii au folosit impotriva lor armamentul din dotare si gaze
lacrimogene. Dupa cum a declarat seful de post din comuna Valu lui Traian,
agent-sef adjunct Ovidiu Velican, scandalul, declansat pe fondul unui
conflict mai vechi intre tiganii din sat, a izbucnit din nou, simbata
seara cind Alexandru Baciu (75 de ani) a fost atacat de recidivistii
Nasturas Pascu (22 de ani) si Leti Pascu (29 de ani). Fiica batrinului a
anuntat politia, ceea ce i-a indirjit pe tigani, care s-au adunat in numar
mare.
Mascatii, veniti urgent la fata locului, cind s-a vazut inconjurati de
gloata furioasa au tras doua focuri in aer si au folosit gaze
lacrimogene. Dar tiganii nu au tinut cont de nimic si i-au atacat cu bite si
pietre, iar politistii, speriati, au luat-o la sanatoasa. Abia atunci s-au
potolit si rromii. Ei sint suparati ca primesc amenzi de fiecare data
cind sint prinsi la furat de fructe sau cind se cearta intre ei. Cu
toate acestea, Biroul de presa al IPJ Constanta informeaza ca “politistii
din Valu lui Traian au aplanat scandalul si... se intreprind cercetari
pentru depistarea celor doi autori care au declansat scandalul”.
sinc-o data mai baieti...batuta pe loc .Vine polizia!
Sun, 4 Jul 2004 19:52:55 -0700 (PDT)
From: Chris Terhes
Subject: Inca odata, RUSINE POLITISTILOR ROMANI!
Nu pot sa uit episodul din Bucuresti, din urma cu cateva luni, cand un
detasament de interventii si actiuni speciale din cadrul politiei
Bucuresti a "intervenit" in forta pentru a calma o "rafuiala" dintre o
patrula a politiei rutiere si un grup de taximetristi, in consecinta de
cauza, acestia - mascatii - batand o strada de oameni: taximetristi,
privitori, trecatori, oameni nevinovati. Intre pumnii si bocancii acestora -
o adevarata masina de molestat si "malaxat" oameni nevinovati,
cinstiti, platitori de taxe, dar mangaiat, protectat si acoperit infractori - a
cazit prada si un copil nevinovat de 15 ani, simplu trecator, ce se
intorcea de la meditatii, incident asupra caruia, din pacate, se vede ca
nici presa nu mai revine cu detalii. Oricum, faceti si dumneavoastra
comparatia intre aceste doua incidente - cel din Bucuresti si cel din
Constanta sau din Sanicolau Mare, jud. Timis, unde doi infractori foarte
violenti au distrus un sediu de politie sub privile "nevinovate" ale
politistilor, incident in care un jurnalist local aproape era sa fie
ucis de unul dintre acestia doi - si cu greu va putea sa va ocoleasca un
sentiment de scarba, greata si revolta la adresa puterii actuale a
Romaniei si a Politiei Rome.
RUSINE TUTUROR ACESTORA!!!!!!
Chris.
http://www.expres.ro/investigatii/?news_id=159559
Politisti mascati, alungati cu bite de rromi furiosi
Leila Florescu
Luni, 05 Iulie 2004
Fuga-i rusinoasa, dar e sanatoasa!
Trupele de interventie speciala ale Politiei Constanta si cele din
comuna Valu lui Traian au fost puse pe fuga, simbata seara, de cel putin 50
de rromi furiosi pentru ca organele de ordine se amesteca in treburile
lor.
Tiganii, inarmati cu furci, topoare si pietre nu s-au speriat nici cind
politistii au folosit impotriva lor armamentul din dotare si gaze
lacrimogene. Dupa cum a declarat seful de post din comuna Valu lui Traian,
agent-sef adjunct Ovidiu Velican, scandalul, declansat pe fondul unui
conflict mai vechi intre tiganii din sat, a izbucnit din nou, simbata
seara cind Alexandru Baciu (75 de ani) a fost atacat de recidivistii
Nasturas Pascu (22 de ani) si Leti Pascu (29 de ani). Fiica batrinului a
anuntat politia, ceea ce i-a indirjit pe tigani, care s-au adunat in numar
mare.
Mascatii, veniti urgent la fata locului, cind s-a vazut inconjurati de
gloata furioasa au tras doua focuri in aer si au folosit gaze
lacrimogene. Dar tiganii nu au tinut cont de nimic si i-au atacat cu bite si
pietre, iar politistii, speriati, au luat-o la sanatoasa. Abia atunci s-au
potolit si rromii. Ei sint suparati ca primesc amenzi de fiecare data
cind sint prinsi la furat de fructe sau cind se cearta intre ei. Cu
toate acestea, Biroul de presa al IPJ Constanta informeaza ca “politistii
din Valu lui Traian au aplanat scandalul si... se intreprind cercetari
pentru depistarea celor doi autori care au declansat scandalul”.
From: Chris Terhes
Subject: Inca odata, RUSINE POLITISTILOR ROMANI!
Nu pot sa uit episodul din Bucuresti, din urma cu cateva luni, cand un
detasament de interventii si actiuni speciale din cadrul politiei
Bucuresti a "intervenit" in forta pentru a calma o "rafuiala" dintre o
patrula a politiei rutiere si un grup de taximetristi, in consecinta de
cauza, acestia - mascatii - batand o strada de oameni: taximetristi,
privitori, trecatori, oameni nevinovati. Intre pumnii si bocancii acestora -
o adevarata masina de molestat si "malaxat" oameni nevinovati,
cinstiti, platitori de taxe, dar mangaiat, protectat si acoperit infractori - a
cazit prada si un copil nevinovat de 15 ani, simplu trecator, ce se
intorcea de la meditatii, incident asupra caruia, din pacate, se vede ca
nici presa nu mai revine cu detalii. Oricum, faceti si dumneavoastra
comparatia intre aceste doua incidente - cel din Bucuresti si cel din
Constanta sau din Sanicolau Mare, jud. Timis, unde doi infractori foarte
violenti au distrus un sediu de politie sub privile "nevinovate" ale
politistilor, incident in care un jurnalist local aproape era sa fie
ucis de unul dintre acestia doi - si cu greu va putea sa va ocoleasca un
sentiment de scarba, greata si revolta la adresa puterii actuale a
Romaniei si a Politiei Rome.
RUSINE TUTUROR ACESTORA!!!!!!
Chris.
http://www.expres.ro/investigatii/?news_id=159559
Politisti mascati, alungati cu bite de rromi furiosi
Leila Florescu
Luni, 05 Iulie 2004
Fuga-i rusinoasa, dar e sanatoasa!
Trupele de interventie speciala ale Politiei Constanta si cele din
comuna Valu lui Traian au fost puse pe fuga, simbata seara, de cel putin 50
de rromi furiosi pentru ca organele de ordine se amesteca in treburile
lor.
Tiganii, inarmati cu furci, topoare si pietre nu s-au speriat nici cind
politistii au folosit impotriva lor armamentul din dotare si gaze
lacrimogene. Dupa cum a declarat seful de post din comuna Valu lui Traian,
agent-sef adjunct Ovidiu Velican, scandalul, declansat pe fondul unui
conflict mai vechi intre tiganii din sat, a izbucnit din nou, simbata
seara cind Alexandru Baciu (75 de ani) a fost atacat de recidivistii
Nasturas Pascu (22 de ani) si Leti Pascu (29 de ani). Fiica batrinului a
anuntat politia, ceea ce i-a indirjit pe tigani, care s-au adunat in numar
mare.
Mascatii, veniti urgent la fata locului, cind s-a vazut inconjurati de
gloata furioasa au tras doua focuri in aer si au folosit gaze
lacrimogene. Dar tiganii nu au tinut cont de nimic si i-au atacat cu bite si
pietre, iar politistii, speriati, au luat-o la sanatoasa. Abia atunci s-au
potolit si rromii. Ei sint suparati ca primesc amenzi de fiecare data
cind sint prinsi la furat de fructe sau cind se cearta intre ei. Cu
toate acestea, Biroul de presa al IPJ Constanta informeaza ca “politistii
din Valu lui Traian au aplanat scandalul si... se intreprind cercetari
pentru depistarea celor doi autori care au declansat scandalul”.
DILEMA (veche)
"Democratia este mecanismul ce regleaza sa nu fim condusi mai bine
decat meritam". G.B.Shaw.
In tot ce e urat si rau in jurul meu, o vina am si eu.
SEBASTIAN ALEXANDRU
Subject: BucureÂşti, 20 iunie 2004. Seara
ĂŽn cĂŁsuĂľa lui Ion Iliescu se gĂŁseÂşte o canapea verde.
Aerul condiĂľionat e defect Âşi scoate un zgomot bizar.
Lumina e redusã la jumãtate. E tîrziu. Ion Iliescu stã
pe canapea, priveÂşte la televizor Âşi ciuguleÂşte
neatent dintr-o porĂľie de crap la carton. E delicios,
dar ce folos! Pe mĂŁsuĂľa din faĂľa preÂşedintelui - o
mapĂŁ groasĂŁ cu tot felul de comunicate, de minute, de
rapoarte. Nu prea încurajatoare. Ion Iliescu aruncã o
privire peste cifre, le Âştie deja pe dinafarĂŁ. ClatinĂŁ
din cap. Se gîndeºte cã n-ar fi fost rãu sã-ºi fi luat
o pisicã atunci cînd era în opoziþie, cînd îºi mai
permitea sĂŁ iasĂŁ prin oraÂş. E drept, trebuia sĂŁ poarte
o mustaþã neagrã ºi sã meargã niþel cocoºat, dar, e
ºtiut, nimic nu poate înlocui contactul direct cu
lumea, cu pulsul oraÂşului. Ei, dacĂŁ Âşi-ar fi cumpĂŁrat
una, acum ar fi putut sã o ademeneascã cu o ciozvîrtã
de peºte ºi, cînd ar fi ajuns suficient de aproape,
i-ar fi tras un ºut cu bombeul plin, sã o vadã zburînd
de-a latul camerei. Nu chiar pînã în perete,
sufrageria e totuÂşi mĂŁricicĂŁ. Dar nu are nici pisicĂŁ,
nici motan. Ce bun ar fi fost un motan cu figura
antipaticã a lui Nãstase! Sã dea cu el de pãmînt, pînã
îi sar ochii din cap! Sã-l vadã zbîrlit, cu urechile
lãsate pe spate, fugind în cel mai ascuns cotlon din
casĂŁ!
Un dosar e plin cu diagrame ºi hãrþi. România pare un
copil cu pojar. E plinã de pete. Numai cã nu sînt
roÂşii, ci albastre! Of, Âşi dacĂŁ nu i-ar fi spus, dacĂŁ
nu l-ar fi prevenit! L-a scos din obscuritate, l-a
adus în Guvern, l-a fãcut ministru de Externe,
premier, dar tot n-a înþeles! Are sãbii scumpe, hãrþi
rare, tablouri ciudate, dar nu înþelege nimic. Nu
merge în pieþe, nu se pupã cu babele, nu þine copii în
braþe, îi place sã facã pe savantul ºi pe ºeful!
Uite-l acum la televizor cum încearcã sã dreagã
busuiocul! ªi împiedicatul ãsta de Popescu! A spus
prostii la turul întîi, acum n-a gãsit nimic de spus
decît sã-i înjure pe alegãtori! Sau tocilarul ãsta de
Geoanã! Cine o sã-i înveþe pe ãºtia cã vorba dulce
mult aduce, cĂŁ nu trebuie sĂŁ promiĂľi tot felul de
prostii? Oamenii simpli se bucurã cînd le arãþi
compasiune, cînd îi mîngîi pe cap ºi le spui cã asta
e, cã aºa sînt europenii, oameni rãi care ne impun tot
felul de aberaþii, cã trebuie sã înþelegem situaþia,
noi am luptat cinstit, dar mĂŁgarii ĂŁÂştia fĂŁrĂŁ Dumnezeu
(mã rog) calcã totul în picioare.
Ion Iliescu tremurĂŁ de nervi. Are Âşi motive. L-a
lichidat pe CeauÂşescu, a recuperat partidul, l-a
stropit cu apã de trandafiri, l-a adus în faþã. ªi
acum? Vine arogantul ĂŁsta, cu gaÂşca lui de burghezi,
de afaceriÂşti ahtiaĂľi dupĂŁ vile, femei, maÂşini Âşi
bani. Bani, bani Âşi iar bani! El n-a fost niciodatĂŁ
aÂşa - n-a vrut nici maÂşinĂŁ, nici casĂŁ, nici frigider,
nici video. E drept, le-a primit pe gratis de la
partid (ĂŁl'alt, nu ĂŁsta). Poate c-a Âşi greÂşit uneori.
A cam închis ochii, i-a lãsat sã-ºi umple buzunarele,
a vrut sã fie tolerant, acum sînt alte vremuri ºi
trebuie sĂŁ-i laÂşi sĂŁ-Âşi facĂŁ mendrele dacĂŁ vrei sĂŁ te
ajute ºi ei cînd e cazul. Le-a fost ca un tatã ºi uite
ce se-ntîmplã! ªi-au luat ferme, sute de hectare, merg
în Thailanda, beau whisky ºi se-mbracã de la shop! ªi
fac chefuri. Cu femei! Cine sînt ei? Niºte mucoºi
aroganþi - nu înþeleg nimic, nu ºtiu sã umble cu
zĂŁhĂŁrelul, calcĂŁ-n strĂŁchini, dupĂŁ ei potopul, le-a
lĂŁsat un partid la cheie Âşi o sĂŁ primeascĂŁ la toamnĂŁ o
ruinĂŁ! Ar trebui sĂŁ le facĂŁ o farsĂŁ, sĂŁ se mute la PUR
sau la Becali, sĂŁ-i vadĂŁ ce fac. Ce sĂŁ facĂŁ, BĂŁsescu
ºi Stolojan i-ar mînca de vii! Pãcat cã i-a scãpat din
mînã!
Ion Iliescu se pregãteºte sã ia cîrma pesedeului. S-a
odihnit patru ani, aÂşa cĂŁ e capabil de noi fapte de
arme. Vîrsta nu conteazã. Pofta de putere i-a rãmas la
fel de vie ca în anii '50. Vremuri de aur! Adversarii
politici dispĂŁreau peste noapte, iar dimineaĂľa te
puteai dedica fericirii poporului. Acum au apĂŁrut tot
felul de prostii - privatizare, retrocedare,
autonomie, integrare. Secretul e sĂŁ nu le dai
importanþã. ªi sã mergi înainte cu convingerea cã
vremurile de aur se pot întoarce. Cine n-are bãtrîni -
sã-ºi cumpere! Sau (cum se zice acum) sã-i ia în
leasing!
Dan GOANT�
decat meritam". G.B.Shaw.
In tot ce e urat si rau in jurul meu, o vina am si eu.
SEBASTIAN ALEXANDRU
Subject: BucureÂşti, 20 iunie 2004. Seara
ĂŽn cĂŁsuĂľa lui Ion Iliescu se gĂŁseÂşte o canapea verde.
Aerul condiĂľionat e defect Âşi scoate un zgomot bizar.
Lumina e redusã la jumãtate. E tîrziu. Ion Iliescu stã
pe canapea, priveÂşte la televizor Âşi ciuguleÂşte
neatent dintr-o porĂľie de crap la carton. E delicios,
dar ce folos! Pe mĂŁsuĂľa din faĂľa preÂşedintelui - o
mapĂŁ groasĂŁ cu tot felul de comunicate, de minute, de
rapoarte. Nu prea încurajatoare. Ion Iliescu aruncã o
privire peste cifre, le Âştie deja pe dinafarĂŁ. ClatinĂŁ
din cap. Se gîndeºte cã n-ar fi fost rãu sã-ºi fi luat
o pisicã atunci cînd era în opoziþie, cînd îºi mai
permitea sĂŁ iasĂŁ prin oraÂş. E drept, trebuia sĂŁ poarte
o mustaþã neagrã ºi sã meargã niþel cocoºat, dar, e
ºtiut, nimic nu poate înlocui contactul direct cu
lumea, cu pulsul oraÂşului. Ei, dacĂŁ Âşi-ar fi cumpĂŁrat
una, acum ar fi putut sã o ademeneascã cu o ciozvîrtã
de peºte ºi, cînd ar fi ajuns suficient de aproape,
i-ar fi tras un ºut cu bombeul plin, sã o vadã zburînd
de-a latul camerei. Nu chiar pînã în perete,
sufrageria e totuÂşi mĂŁricicĂŁ. Dar nu are nici pisicĂŁ,
nici motan. Ce bun ar fi fost un motan cu figura
antipaticã a lui Nãstase! Sã dea cu el de pãmînt, pînã
îi sar ochii din cap! Sã-l vadã zbîrlit, cu urechile
lãsate pe spate, fugind în cel mai ascuns cotlon din
casĂŁ!
Un dosar e plin cu diagrame ºi hãrþi. România pare un
copil cu pojar. E plinã de pete. Numai cã nu sînt
roÂşii, ci albastre! Of, Âşi dacĂŁ nu i-ar fi spus, dacĂŁ
nu l-ar fi prevenit! L-a scos din obscuritate, l-a
adus în Guvern, l-a fãcut ministru de Externe,
premier, dar tot n-a înþeles! Are sãbii scumpe, hãrþi
rare, tablouri ciudate, dar nu înþelege nimic. Nu
merge în pieþe, nu se pupã cu babele, nu þine copii în
braþe, îi place sã facã pe savantul ºi pe ºeful!
Uite-l acum la televizor cum încearcã sã dreagã
busuiocul! ªi împiedicatul ãsta de Popescu! A spus
prostii la turul întîi, acum n-a gãsit nimic de spus
decît sã-i înjure pe alegãtori! Sau tocilarul ãsta de
Geoanã! Cine o sã-i înveþe pe ãºtia cã vorba dulce
mult aduce, cĂŁ nu trebuie sĂŁ promiĂľi tot felul de
prostii? Oamenii simpli se bucurã cînd le arãþi
compasiune, cînd îi mîngîi pe cap ºi le spui cã asta
e, cã aºa sînt europenii, oameni rãi care ne impun tot
felul de aberaþii, cã trebuie sã înþelegem situaþia,
noi am luptat cinstit, dar mĂŁgarii ĂŁÂştia fĂŁrĂŁ Dumnezeu
(mã rog) calcã totul în picioare.
Ion Iliescu tremurĂŁ de nervi. Are Âşi motive. L-a
lichidat pe CeauÂşescu, a recuperat partidul, l-a
stropit cu apã de trandafiri, l-a adus în faþã. ªi
acum? Vine arogantul ĂŁsta, cu gaÂşca lui de burghezi,
de afaceriÂşti ahtiaĂľi dupĂŁ vile, femei, maÂşini Âşi
bani. Bani, bani Âşi iar bani! El n-a fost niciodatĂŁ
aÂşa - n-a vrut nici maÂşinĂŁ, nici casĂŁ, nici frigider,
nici video. E drept, le-a primit pe gratis de la
partid (ĂŁl'alt, nu ĂŁsta). Poate c-a Âşi greÂşit uneori.
A cam închis ochii, i-a lãsat sã-ºi umple buzunarele,
a vrut sã fie tolerant, acum sînt alte vremuri ºi
trebuie sĂŁ-i laÂşi sĂŁ-Âşi facĂŁ mendrele dacĂŁ vrei sĂŁ te
ajute ºi ei cînd e cazul. Le-a fost ca un tatã ºi uite
ce se-ntîmplã! ªi-au luat ferme, sute de hectare, merg
în Thailanda, beau whisky ºi se-mbracã de la shop! ªi
fac chefuri. Cu femei! Cine sînt ei? Niºte mucoºi
aroganþi - nu înþeleg nimic, nu ºtiu sã umble cu
zĂŁhĂŁrelul, calcĂŁ-n strĂŁchini, dupĂŁ ei potopul, le-a
lĂŁsat un partid la cheie Âşi o sĂŁ primeascĂŁ la toamnĂŁ o
ruinĂŁ! Ar trebui sĂŁ le facĂŁ o farsĂŁ, sĂŁ se mute la PUR
sau la Becali, sĂŁ-i vadĂŁ ce fac. Ce sĂŁ facĂŁ, BĂŁsescu
ºi Stolojan i-ar mînca de vii! Pãcat cã i-a scãpat din
mînã!
Ion Iliescu se pregãteºte sã ia cîrma pesedeului. S-a
odihnit patru ani, aÂşa cĂŁ e capabil de noi fapte de
arme. Vîrsta nu conteazã. Pofta de putere i-a rãmas la
fel de vie ca în anii '50. Vremuri de aur! Adversarii
politici dispĂŁreau peste noapte, iar dimineaĂľa te
puteai dedica fericirii poporului. Acum au apĂŁrut tot
felul de prostii - privatizare, retrocedare,
autonomie, integrare. Secretul e sĂŁ nu le dai
importanþã. ªi sã mergi înainte cu convingerea cã
vremurile de aur se pot întoarce. Cine n-are bãtrîni -
sã-ºi cumpere! Sau (cum se zice acum) sã-i ia în
leasing!
Dan GOANT�
DILEMA (veche)
"Democratia este mecanismul ce regleaza sa nu fim condusi mai bine
decat meritam". G.B.Shaw.
In tot ce e urat si rau in jurul meu, o vina am si eu.
SEBASTIAN ALEXANDRU
Subject: BucureÂşti, 20 iunie 2004. Seara
ĂŽn cĂŁsuĂľa lui Ion Iliescu se gĂŁseÂşte o canapea verde.
Aerul condiĂľionat e defect Âşi scoate un zgomot bizar.
Lumina e redusã la jumãtate. E tîrziu. Ion Iliescu stã
pe canapea, priveÂşte la televizor Âşi ciuguleÂşte
neatent dintr-o porĂľie de crap la carton. E delicios,
dar ce folos! Pe mĂŁsuĂľa din faĂľa preÂşedintelui - o
mapĂŁ groasĂŁ cu tot felul de comunicate, de minute, de
rapoarte. Nu prea încurajatoare. Ion Iliescu aruncã o
privire peste cifre, le Âştie deja pe dinafarĂŁ. ClatinĂŁ
din cap. Se gîndeºte cã n-ar fi fost rãu sã-ºi fi luat
o pisicã atunci cînd era în opoziþie, cînd îºi mai
permitea sĂŁ iasĂŁ prin oraÂş. E drept, trebuia sĂŁ poarte
o mustaþã neagrã ºi sã meargã niþel cocoºat, dar, e
ºtiut, nimic nu poate înlocui contactul direct cu
lumea, cu pulsul oraÂşului. Ei, dacĂŁ Âşi-ar fi cumpĂŁrat
una, acum ar fi putut sã o ademeneascã cu o ciozvîrtã
de peºte ºi, cînd ar fi ajuns suficient de aproape,
i-ar fi tras un ºut cu bombeul plin, sã o vadã zburînd
de-a latul camerei. Nu chiar pînã în perete,
sufrageria e totuÂşi mĂŁricicĂŁ. Dar nu are nici pisicĂŁ,
nici motan. Ce bun ar fi fost un motan cu figura
antipaticã a lui Nãstase! Sã dea cu el de pãmînt, pînã
îi sar ochii din cap! Sã-l vadã zbîrlit, cu urechile
lãsate pe spate, fugind în cel mai ascuns cotlon din
casĂŁ!
Un dosar e plin cu diagrame ºi hãrþi. România pare un
copil cu pojar. E plinã de pete. Numai cã nu sînt
roÂşii, ci albastre! Of, Âşi dacĂŁ nu i-ar fi spus, dacĂŁ
nu l-ar fi prevenit! L-a scos din obscuritate, l-a
adus în Guvern, l-a fãcut ministru de Externe,
premier, dar tot n-a înþeles! Are sãbii scumpe, hãrþi
rare, tablouri ciudate, dar nu înþelege nimic. Nu
merge în pieþe, nu se pupã cu babele, nu þine copii în
braþe, îi place sã facã pe savantul ºi pe ºeful!
Uite-l acum la televizor cum încearcã sã dreagã
busuiocul! ªi împiedicatul ãsta de Popescu! A spus
prostii la turul întîi, acum n-a gãsit nimic de spus
decît sã-i înjure pe alegãtori! Sau tocilarul ãsta de
Geoanã! Cine o sã-i înveþe pe ãºtia cã vorba dulce
mult aduce, cĂŁ nu trebuie sĂŁ promiĂľi tot felul de
prostii? Oamenii simpli se bucurã cînd le arãþi
compasiune, cînd îi mîngîi pe cap ºi le spui cã asta
e, cã aºa sînt europenii, oameni rãi care ne impun tot
felul de aberaþii, cã trebuie sã înþelegem situaþia,
noi am luptat cinstit, dar mĂŁgarii ĂŁÂştia fĂŁrĂŁ Dumnezeu
(mã rog) calcã totul în picioare.
Ion Iliescu tremurĂŁ de nervi. Are Âşi motive. L-a
lichidat pe CeauÂşescu, a recuperat partidul, l-a
stropit cu apã de trandafiri, l-a adus în faþã. ªi
acum? Vine arogantul ĂŁsta, cu gaÂşca lui de burghezi,
de afaceriÂşti ahtiaĂľi dupĂŁ vile, femei, maÂşini Âşi
bani. Bani, bani Âşi iar bani! El n-a fost niciodatĂŁ
aÂşa - n-a vrut nici maÂşinĂŁ, nici casĂŁ, nici frigider,
nici video. E drept, le-a primit pe gratis de la
partid (ĂŁl'alt, nu ĂŁsta). Poate c-a Âşi greÂşit uneori.
A cam închis ochii, i-a lãsat sã-ºi umple buzunarele,
a vrut sã fie tolerant, acum sînt alte vremuri ºi
trebuie sĂŁ-i laÂşi sĂŁ-Âşi facĂŁ mendrele dacĂŁ vrei sĂŁ te
ajute ºi ei cînd e cazul. Le-a fost ca un tatã ºi uite
ce se-ntîmplã! ªi-au luat ferme, sute de hectare, merg
în Thailanda, beau whisky ºi se-mbracã de la shop! ªi
fac chefuri. Cu femei! Cine sînt ei? Niºte mucoºi
aroganþi - nu înþeleg nimic, nu ºtiu sã umble cu
zĂŁhĂŁrelul, calcĂŁ-n strĂŁchini, dupĂŁ ei potopul, le-a
lĂŁsat un partid la cheie Âşi o sĂŁ primeascĂŁ la toamnĂŁ o
ruinĂŁ! Ar trebui sĂŁ le facĂŁ o farsĂŁ, sĂŁ se mute la PUR
sau la Becali, sĂŁ-i vadĂŁ ce fac. Ce sĂŁ facĂŁ, BĂŁsescu
ºi Stolojan i-ar mînca de vii! Pãcat cã i-a scãpat din
mînã!
Ion Iliescu se pregãteºte sã ia cîrma pesedeului. S-a
odihnit patru ani, aÂşa cĂŁ e capabil de noi fapte de
arme. Vîrsta nu conteazã. Pofta de putere i-a rãmas la
fel de vie ca în anii '50. Vremuri de aur! Adversarii
politici dispĂŁreau peste noapte, iar dimineaĂľa te
puteai dedica fericirii poporului. Acum au apĂŁrut tot
felul de prostii - privatizare, retrocedare,
autonomie, integrare. Secretul e sĂŁ nu le dai
importanþã. ªi sã mergi înainte cu convingerea cã
vremurile de aur se pot întoarce. Cine n-are bãtrîni -
sã-ºi cumpere! Sau (cum se zice acum) sã-i ia în
leasing!
Dan GOANT�
decat meritam". G.B.Shaw.
In tot ce e urat si rau in jurul meu, o vina am si eu.
SEBASTIAN ALEXANDRU
Subject: BucureÂşti, 20 iunie 2004. Seara
ĂŽn cĂŁsuĂľa lui Ion Iliescu se gĂŁseÂşte o canapea verde.
Aerul condiĂľionat e defect Âşi scoate un zgomot bizar.
Lumina e redusã la jumãtate. E tîrziu. Ion Iliescu stã
pe canapea, priveÂşte la televizor Âşi ciuguleÂşte
neatent dintr-o porĂľie de crap la carton. E delicios,
dar ce folos! Pe mĂŁsuĂľa din faĂľa preÂşedintelui - o
mapĂŁ groasĂŁ cu tot felul de comunicate, de minute, de
rapoarte. Nu prea încurajatoare. Ion Iliescu aruncã o
privire peste cifre, le Âştie deja pe dinafarĂŁ. ClatinĂŁ
din cap. Se gîndeºte cã n-ar fi fost rãu sã-ºi fi luat
o pisicã atunci cînd era în opoziþie, cînd îºi mai
permitea sĂŁ iasĂŁ prin oraÂş. E drept, trebuia sĂŁ poarte
o mustaþã neagrã ºi sã meargã niþel cocoºat, dar, e
ºtiut, nimic nu poate înlocui contactul direct cu
lumea, cu pulsul oraÂşului. Ei, dacĂŁ Âşi-ar fi cumpĂŁrat
una, acum ar fi putut sã o ademeneascã cu o ciozvîrtã
de peºte ºi, cînd ar fi ajuns suficient de aproape,
i-ar fi tras un ºut cu bombeul plin, sã o vadã zburînd
de-a latul camerei. Nu chiar pînã în perete,
sufrageria e totuÂşi mĂŁricicĂŁ. Dar nu are nici pisicĂŁ,
nici motan. Ce bun ar fi fost un motan cu figura
antipaticã a lui Nãstase! Sã dea cu el de pãmînt, pînã
îi sar ochii din cap! Sã-l vadã zbîrlit, cu urechile
lãsate pe spate, fugind în cel mai ascuns cotlon din
casĂŁ!
Un dosar e plin cu diagrame ºi hãrþi. România pare un
copil cu pojar. E plinã de pete. Numai cã nu sînt
roÂşii, ci albastre! Of, Âşi dacĂŁ nu i-ar fi spus, dacĂŁ
nu l-ar fi prevenit! L-a scos din obscuritate, l-a
adus în Guvern, l-a fãcut ministru de Externe,
premier, dar tot n-a înþeles! Are sãbii scumpe, hãrþi
rare, tablouri ciudate, dar nu înþelege nimic. Nu
merge în pieþe, nu se pupã cu babele, nu þine copii în
braþe, îi place sã facã pe savantul ºi pe ºeful!
Uite-l acum la televizor cum încearcã sã dreagã
busuiocul! ªi împiedicatul ãsta de Popescu! A spus
prostii la turul întîi, acum n-a gãsit nimic de spus
decît sã-i înjure pe alegãtori! Sau tocilarul ãsta de
Geoanã! Cine o sã-i înveþe pe ãºtia cã vorba dulce
mult aduce, cĂŁ nu trebuie sĂŁ promiĂľi tot felul de
prostii? Oamenii simpli se bucurã cînd le arãþi
compasiune, cînd îi mîngîi pe cap ºi le spui cã asta
e, cã aºa sînt europenii, oameni rãi care ne impun tot
felul de aberaþii, cã trebuie sã înþelegem situaþia,
noi am luptat cinstit, dar mĂŁgarii ĂŁÂştia fĂŁrĂŁ Dumnezeu
(mã rog) calcã totul în picioare.
Ion Iliescu tremurĂŁ de nervi. Are Âşi motive. L-a
lichidat pe CeauÂşescu, a recuperat partidul, l-a
stropit cu apã de trandafiri, l-a adus în faþã. ªi
acum? Vine arogantul ĂŁsta, cu gaÂşca lui de burghezi,
de afaceriÂşti ahtiaĂľi dupĂŁ vile, femei, maÂşini Âşi
bani. Bani, bani Âşi iar bani! El n-a fost niciodatĂŁ
aÂşa - n-a vrut nici maÂşinĂŁ, nici casĂŁ, nici frigider,
nici video. E drept, le-a primit pe gratis de la
partid (ĂŁl'alt, nu ĂŁsta). Poate c-a Âşi greÂşit uneori.
A cam închis ochii, i-a lãsat sã-ºi umple buzunarele,
a vrut sã fie tolerant, acum sînt alte vremuri ºi
trebuie sĂŁ-i laÂşi sĂŁ-Âşi facĂŁ mendrele dacĂŁ vrei sĂŁ te
ajute ºi ei cînd e cazul. Le-a fost ca un tatã ºi uite
ce se-ntîmplã! ªi-au luat ferme, sute de hectare, merg
în Thailanda, beau whisky ºi se-mbracã de la shop! ªi
fac chefuri. Cu femei! Cine sînt ei? Niºte mucoºi
aroganþi - nu înþeleg nimic, nu ºtiu sã umble cu
zĂŁhĂŁrelul, calcĂŁ-n strĂŁchini, dupĂŁ ei potopul, le-a
lĂŁsat un partid la cheie Âşi o sĂŁ primeascĂŁ la toamnĂŁ o
ruinĂŁ! Ar trebui sĂŁ le facĂŁ o farsĂŁ, sĂŁ se mute la PUR
sau la Becali, sĂŁ-i vadĂŁ ce fac. Ce sĂŁ facĂŁ, BĂŁsescu
ºi Stolojan i-ar mînca de vii! Pãcat cã i-a scãpat din
mînã!
Ion Iliescu se pregãteºte sã ia cîrma pesedeului. S-a
odihnit patru ani, aÂşa cĂŁ e capabil de noi fapte de
arme. Vîrsta nu conteazã. Pofta de putere i-a rãmas la
fel de vie ca în anii '50. Vremuri de aur! Adversarii
politici dispĂŁreau peste noapte, iar dimineaĂľa te
puteai dedica fericirii poporului. Acum au apĂŁrut tot
felul de prostii - privatizare, retrocedare,
autonomie, integrare. Secretul e sĂŁ nu le dai
importanþã. ªi sã mergi înainte cu convingerea cã
vremurile de aur se pot întoarce. Cine n-are bãtrîni -
sã-ºi cumpere! Sau (cum se zice acum) sã-i ia în
leasing!
Dan GOANT�
scrisori de acasa Felicia
Iti multumesc cu drag pentru gandurile bune pe care le nutresti(inca:) pentru mine si sa stii ca varsta biologica (pana la 80 de ani probabil)nu ne poate impiedica sa ne simtim tineri si in forma fina ,rafinata a vibratiilor pe care cred eu ,le avem.cultura,bunul simt materializate in lumea noastra stravezie sunt o directie de urmat daca nu o ,,salvare,,
Revenind la mediul in care sunt acum,dinainte de a pleca mi-am propus ca nu imi voi strica buna dispozitie anul acesta,dar observ ca voi avea nevoie si de rezerve pentru anul urmator cel putin.
ma gandeam la copilarie cand pur si simplu traiam asa-fericiti -asta si cu ajutorul inocentei.apropo daca ai un scaner la indemana anul acesta-trimite-mi o poza cu andrei si cu voi.
pot sa iyti spun ca aici nu e paradisul imaginat de romani,DAR normalitatea e la ea acasa.mai exista si se si foloseste cuvantul bunastare(exista si un minister al bunastarii-la noi e ,,protectie sociala,,
la biblioteca facultatii de aici ar trebui sa lucrezi
http://biblio.scipol.unipd.it/
intri de acasa sau in salonul de primire(pentru ca e o societate deschisa exista multe ferestre si spatii despartitoare transparente:)
intri in baza de date computerizata si alegi o carte daca e disponibila sau o prenotezi la imprumut.
accesul direct e pe baza unor cartele (sunt plin de ele aici)
si ma bucur dincolo de carti si internet ca italia e aproape de capitalele unde apar ziarele metropolitane:paris ,londra.asa ca pot citi si atinge:) in aceeasi zi gratis le monde ,wall street journal,der spiegel-mai putin:) ja
int. herald tribune si desigur la republica 24 ore ilsole sau corriere della sera .
in rest astept cumva cu infrigurare cele cinci examene de saptaman viitoare si apoi majoratul de 30 de ani:)
schimb prefixul anagrafic.
de acasa avem o prelungire de inscreiere la ciclul 2 al bursierilor yps
www.yps.ro
daca vrea cineva.nu e garantat totul .eu am luat-o ca o oportunitate si ca un pionierat-cineva dintre tineri trebuia sa inceapa sa faca ceva.daca este si organizat cu atat mai bine.acum nu se face primavara cu o suta sau doua de YPSisti ...intentia si apoi actiunile vor conta.
stii ca libertatea interioara exista oriunde-sunt plin de paralelisme,ca de obicei-
dar libertatea finaciara iti da si o libertate de miscare nemaivazuta.
de ex:daca am vrut sa vad londra-chiar am fost la ea:)
la fel parisul barcelona sau roma
si asta inseamna mult pet cineva amator de noi experiente,oameni ,locuri,culturi.
apoi mai este si lipsa grijii pentru ce vine in farfurie.am frigider in camera ,dar nu il burdusesc doar de craciun sau paste-ca cetatean occidental.
problema este ca da dupa 50 de ani de comunism...
suntem ultimii dintre ultimii oare de ce?!
si inchei sau pun . si , aici
pe moment
incurajandu-te sa crezi intr-o viata mai buna sau macar in atingerea telurilor personale pe rand.
,,este un timp pentru toate,,
cu amicizie de langa venezia
Adrian , Alin
5 iulie 2004
Draga Alin,
Multumesc mult pentru infuzia de informatii de alt gen
decat cele de aici pe care ni le trimiti. Respiram -
prin ele - un aer mai european.
Ma bucur pentru tine - e o experienta grozava sa fii
acolo. Am un singur regret - ca nu mai am 20 si ceva
de ani pentru a ma putea desprinde de mediul bolnav de
aici.
M-am intalnit cu mama ta. Arata foarte bine, e
neschimbata. Ii ste dor de tine, dar e fericita ca iti
este bine.
Te imbratisam cu drag,
Felicia si cei de acasa.
Revenind la mediul in care sunt acum,dinainte de a pleca mi-am propus ca nu imi voi strica buna dispozitie anul acesta,dar observ ca voi avea nevoie si de rezerve pentru anul urmator cel putin.
ma gandeam la copilarie cand pur si simplu traiam asa-fericiti -asta si cu ajutorul inocentei.apropo daca ai un scaner la indemana anul acesta-trimite-mi o poza cu andrei si cu voi.
pot sa iyti spun ca aici nu e paradisul imaginat de romani,DAR normalitatea e la ea acasa.mai exista si se si foloseste cuvantul bunastare(exista si un minister al bunastarii-la noi e ,,protectie sociala,,
la biblioteca facultatii de aici ar trebui sa lucrezi
http://biblio.scipol.unipd.it/
intri de acasa sau in salonul de primire(pentru ca e o societate deschisa exista multe ferestre si spatii despartitoare transparente:)
intri in baza de date computerizata si alegi o carte daca e disponibila sau o prenotezi la imprumut.
accesul direct e pe baza unor cartele (sunt plin de ele aici)
si ma bucur dincolo de carti si internet ca italia e aproape de capitalele unde apar ziarele metropolitane:paris ,londra.asa ca pot citi si atinge:) in aceeasi zi gratis le monde ,wall street journal,der spiegel-mai putin:) ja
int. herald tribune si desigur la republica 24 ore ilsole sau corriere della sera .
in rest astept cumva cu infrigurare cele cinci examene de saptaman viitoare si apoi majoratul de 30 de ani:)
schimb prefixul anagrafic.
de acasa avem o prelungire de inscreiere la ciclul 2 al bursierilor yps
www.yps.ro
daca vrea cineva.nu e garantat totul .eu am luat-o ca o oportunitate si ca un pionierat-cineva dintre tineri trebuia sa inceapa sa faca ceva.daca este si organizat cu atat mai bine.acum nu se face primavara cu o suta sau doua de YPSisti ...intentia si apoi actiunile vor conta.
stii ca libertatea interioara exista oriunde-sunt plin de paralelisme,ca de obicei-
dar libertatea finaciara iti da si o libertate de miscare nemaivazuta.
de ex:daca am vrut sa vad londra-chiar am fost la ea:)
la fel parisul barcelona sau roma
si asta inseamna mult pet cineva amator de noi experiente,oameni ,locuri,culturi.
apoi mai este si lipsa grijii pentru ce vine in farfurie.am frigider in camera ,dar nu il burdusesc doar de craciun sau paste-ca cetatean occidental.
problema este ca da dupa 50 de ani de comunism...
suntem ultimii dintre ultimii oare de ce?!
si inchei sau pun . si , aici
pe moment
incurajandu-te sa crezi intr-o viata mai buna sau macar in atingerea telurilor personale pe rand.
,,este un timp pentru toate,,
cu amicizie de langa venezia
Adrian , Alin
5 iulie 2004
Draga Alin,
Multumesc mult pentru infuzia de informatii de alt gen
decat cele de aici pe care ni le trimiti. Respiram -
prin ele - un aer mai european.
Ma bucur pentru tine - e o experienta grozava sa fii
acolo. Am un singur regret - ca nu mai am 20 si ceva
de ani pentru a ma putea desprinde de mediul bolnav de
aici.
M-am intalnit cu mama ta. Arata foarte bine, e
neschimbata. Ii ste dor de tine, dar e fericita ca iti
este bine.
Te imbratisam cu drag,
Felicia si cei de acasa.
scrisori de acasa Felicia
Iti multumesc cu drag pentru gandurile bune pe care le nutresti(inca:) pentru mine si sa stii ca varsta biologica (pana la 80 de ani probabil)nu ne poate impiedica sa ne simtim tineri si in forma fina ,rafinata a vibratiilor pe care cred eu ,le avem.cultura,bunul simt materializate in lumea noastra stravezie sunt o directie de urmat daca nu o ,,salvare,,
Revenind la mediul in care sunt acum,dinainte de a pleca mi-am propus ca nu imi voi strica buna dispozitie anul acesta,dar observ ca voi avea nevoie si de rezerve pentru anul urmator cel putin.
ma gandeam la copilarie cand pur si simplu traiam asa-fericiti -asta si cu ajutorul inocentei.apropo daca ai un scaner la indemana anul acesta-trimite-mi o poza cu andrei si cu voi.
pot sa iyti spun ca aici nu e paradisul imaginat de romani,DAR normalitatea e la ea acasa.mai exista si se si foloseste cuvantul bunastare(exista si un minister al bunastarii-la noi e ,,protectie sociala,,
la biblioteca facultatii de aici ar trebui sa lucrezi
http://biblio.scipol.unipd.it/
intri de acasa sau in salonul de primire(pentru ca e o societate deschisa exista multe ferestre si spatii despartitoare transparente:)
intri in baza de date computerizata si alegi o carte daca e disponibila sau o prenotezi la imprumut.
accesul direct e pe baza unor cartele (sunt plin de ele aici)
si ma bucur dincolo de carti si internet ca italia e aproape de capitalele unde apar ziarele metropolitane:paris ,londra.asa ca pot citi si atinge:) in aceeasi zi gratis le monde ,wall street journal,der spiegel-mai putin:) ja
int. herald tribune si desigur la republica 24 ore ilsole sau corriere della sera .
in rest astept cumva cu infrigurare cele cinci examene de saptaman viitoare si apoi majoratul de 30 de ani:)
schimb prefixul anagrafic.
de acasa avem o prelungire de inscreiere la ciclul 2 al bursierilor yps
www.yps.ro
daca vrea cineva.nu e garantat totul .eu am luat-o ca o oportunitate si ca un pionierat-cineva dintre tineri trebuia sa inceapa sa faca ceva.daca este si organizat cu atat mai bine.acum nu se face primavara cu o suta sau doua de YPSisti ...intentia si apoi actiunile vor conta.
stii ca libertatea interioara exista oriunde-sunt plin de paralelisme,ca de obicei-
dar libertatea finaciara iti da si o libertate de miscare nemaivazuta.
de ex:daca am vrut sa vad londra-chiar am fost la ea:)
la fel parisul barcelona sau roma
si asta inseamna mult pet cineva amator de noi experiente,oameni ,locuri,culturi.
apoi mai este si lipsa grijii pentru ce vine in farfurie.am frigider in camera ,dar nu il burdusesc doar de craciun sau paste-ca cetatean occidental.
problema este ca da dupa 50 de ani de comunism...
suntem ultimii dintre ultimii oare de ce?!
si inchei sau pun . si , aici
pe moment
incurajandu-te sa crezi intr-o viata mai buna sau macar in atingerea telurilor personale pe rand.
,,este un timp pentru toate,,
cu amicizie de langa venezia
Adrian , Alin
5 iulie 2004
Draga Alin,
Multumesc mult pentru infuzia de informatii de alt gen
decat cele de aici pe care ni le trimiti. Respiram -
prin ele - un aer mai european.
Ma bucur pentru tine - e o experienta grozava sa fii
acolo. Am un singur regret - ca nu mai am 20 si ceva
de ani pentru a ma putea desprinde de mediul bolnav de
aici.
M-am intalnit cu mama ta. Arata foarte bine, e
neschimbata. Ii ste dor de tine, dar e fericita ca iti
este bine.
Te imbratisam cu drag,
Felicia si cei de acasa.
Revenind la mediul in care sunt acum,dinainte de a pleca mi-am propus ca nu imi voi strica buna dispozitie anul acesta,dar observ ca voi avea nevoie si de rezerve pentru anul urmator cel putin.
ma gandeam la copilarie cand pur si simplu traiam asa-fericiti -asta si cu ajutorul inocentei.apropo daca ai un scaner la indemana anul acesta-trimite-mi o poza cu andrei si cu voi.
pot sa iyti spun ca aici nu e paradisul imaginat de romani,DAR normalitatea e la ea acasa.mai exista si se si foloseste cuvantul bunastare(exista si un minister al bunastarii-la noi e ,,protectie sociala,,
la biblioteca facultatii de aici ar trebui sa lucrezi
http://biblio.scipol.unipd.it/
intri de acasa sau in salonul de primire(pentru ca e o societate deschisa exista multe ferestre si spatii despartitoare transparente:)
intri in baza de date computerizata si alegi o carte daca e disponibila sau o prenotezi la imprumut.
accesul direct e pe baza unor cartele (sunt plin de ele aici)
si ma bucur dincolo de carti si internet ca italia e aproape de capitalele unde apar ziarele metropolitane:paris ,londra.asa ca pot citi si atinge:) in aceeasi zi gratis le monde ,wall street journal,der spiegel-mai putin:) ja
int. herald tribune si desigur la republica 24 ore ilsole sau corriere della sera .
in rest astept cumva cu infrigurare cele cinci examene de saptaman viitoare si apoi majoratul de 30 de ani:)
schimb prefixul anagrafic.
de acasa avem o prelungire de inscreiere la ciclul 2 al bursierilor yps
www.yps.ro
daca vrea cineva.nu e garantat totul .eu am luat-o ca o oportunitate si ca un pionierat-cineva dintre tineri trebuia sa inceapa sa faca ceva.daca este si organizat cu atat mai bine.acum nu se face primavara cu o suta sau doua de YPSisti ...intentia si apoi actiunile vor conta.
stii ca libertatea interioara exista oriunde-sunt plin de paralelisme,ca de obicei-
dar libertatea finaciara iti da si o libertate de miscare nemaivazuta.
de ex:daca am vrut sa vad londra-chiar am fost la ea:)
la fel parisul barcelona sau roma
si asta inseamna mult pet cineva amator de noi experiente,oameni ,locuri,culturi.
apoi mai este si lipsa grijii pentru ce vine in farfurie.am frigider in camera ,dar nu il burdusesc doar de craciun sau paste-ca cetatean occidental.
problema este ca da dupa 50 de ani de comunism...
suntem ultimii dintre ultimii oare de ce?!
si inchei sau pun . si , aici
pe moment
incurajandu-te sa crezi intr-o viata mai buna sau macar in atingerea telurilor personale pe rand.
,,este un timp pentru toate,,
cu amicizie de langa venezia
Adrian , Alin
5 iulie 2004
Draga Alin,
Multumesc mult pentru infuzia de informatii de alt gen
decat cele de aici pe care ni le trimiti. Respiram -
prin ele - un aer mai european.
Ma bucur pentru tine - e o experienta grozava sa fii
acolo. Am un singur regret - ca nu mai am 20 si ceva
de ani pentru a ma putea desprinde de mediul bolnav de
aici.
M-am intalnit cu mama ta. Arata foarte bine, e
neschimbata. Ii ste dor de tine, dar e fericita ca iti
este bine.
Te imbratisam cu drag,
Felicia si cei de acasa.
OZN- urile “invizibile din Padurea Hoia-Baciu
am fost in vara anului 1993...
Aparut in ziua de Luni, Iulie 05, 2004
EDITIE DE COLECTIE
Padurea Hoia-Baciu ocupa un loc aparte in literatura de specialitate. Spre deosebire de alte zone celebre, “aparitiile“ de aici au o caracteristica unica: OZN-urile nu se vad, decat rareori, cu ochiul liber. In schimb, apar, cu o claritate tulburatoare, pe fotografiile si inregistrarile video facute in “zonele active“ ale acestui “cosmodrom“ invizibil.
VASILE SURCEL
Padurea Hoia-Baciu acopera coasta unui deal, aflat la doar cativa kilometri de orasul Cluj. Privita de la distanta, pare o padure obisnuita, fara nimic spectaculos. Abia dupa ce patrunzi adanc in interiorul ei incepi sa simti un fior ciudat, produs poate de tacerea apasatoare ce te inconjoara: in racoarea umeda nu se aude glas de pasare si nici taraitul obisnuit al gazelor. Dar ceea ce-ti atrage in mod deosebit atentia este forma ciudata a multora dintre copacii de acolo. Desi se spune ca aceasta padure are peste doua secole, majoritatea trunchiurilor sunt pricajite si crescute alandala. Stejari care, dupa aspectul scoartei, par sa aiba cateva decenii si care, in alte locuri, s-ar fi inaltat falnic la cateva zeci de metri, aici sunt subtiri si contorsionati in fel si chip, semanand mai curand cu niste tufe de jnepeni, urgisiti pe crestele muntilor. Exista locuri in care mai multe trunchiuri cresc infasurate, strans lipite, impletite parca unul in jurul celuilalt. Alti copaci, ceva mai inalti, au o ciudata forma spiralata, semanand cu niste rufe stoarse de mainile unui urias. Dar cei mai ciudati dintre acesti copaci chinuiti sunt cei care, in loc sa se inalte vertical, si-au intors varful catre sol, luand o forma semicirculara, dictata parca de conturul unui camp de forta necunoscut. Am petrecut cateva ceasuri strabatand Padurea Hoia-Baciu in lung si in lat. Desi stiam bine ca ciudatele aparitii de acolo nu pot fi inregistrate chiar in fiecare zi, speram sa avem noroc si sa “prindem“ ceva pe pelicula. Nu am avut! Singura ciudatenie, deloc spectaculoasa, a fost ca niste baterii nou-noute nu au vrut nici in ruptul capului sa puna in miscare un reportofon. Nimic ciudat: nu-i prima data cand constatam ca baterii abia scoase din tipla sunt gata descarcate si nu au in ele nici urma de electricitate.
“APARITIE“. A doua zi, cativa specialisti din Cluj, care studiaza de ani de zile OZN-urile “invizibile“ din Padurea Hoia-Baciu, ne-au spus ca nu exista niste regului sau conditii speciale de observatie, iar acestea apar cand vor ele si nu atunci cand sunt “asteptate“. Tot ei ne-au relatat si istoria catorva dintre cele mai importante aparitii inregistrate acolo. Traditiile locale vorbesc, de mult timp, despre ciudateniile care se petrec in aceasta padure. Prima atestare, oarecum oficiala, ii apartine biologului Alexandru Sift, cel care mai tarziu si-a dedicat o mare parte a vietii studierii acestor fenomene. Spre deosebire de majoritatea celorlalte “aparitii“, cea descrisa de el pentru prima data s-a situat undeva la limita intre vizibil si invizibil. La mijlocul anilor ’70, Sift a povestit o intamplare stranie, al carei erou a fost el insusi, in iulie 1953, pe cand era inca elev. Intr-o dupa amiaza, in cursul unei plimbari la liziera Padurii Hoia-Baciu, a observat un obiect cenusiu, de forma unui “V“ culcat, cu latura de 2-3 metri care cobora cu viteza catre sol. La un moment dat, ciudatenia a aterizat exact intr-un tufis, aflat la cateva zeci de metri distanta. Manat de curiozitate, Sift s-a repezit catre tufis, dar acolo, stupoare: desi cu cateva clipe inainte il vazuse clar, obiectul disparuse fara urma. Mirat, pustiul a luat un bat si a inceput sa rascoleasca tufisul in cautarea ciudatului “V“ cazut din cer. Spre mirarea lui, nu a gasit nici urma din obiectul vazut clar, cu doar cateva clipe inainte. In schimb, a constatat ca batul devenea invizibil pe masura ce-l baga in tufis. Lucrurile au luat pentru el o intorsatura dramatica in momentul in care a vazut, cu groaza, ca nu doar ciomagul, ci si propriul sau brat se facuse nevazut pana dincolo de cot. Uluit, a ramas incremenit cateva clipe, timp in care totusi a avut timp sa observe ca pe bratul sau trecerea de la vizibil la invizibil se facea gradat, cu o zona intermediara, stravezie. Apoi, un suflu cald, iscat pe neasteptate dinspre tufis, l-a aruncat cativa pasi inapoi. Iesit din ciudata zona de influenta manifestata in jurul tufisului, a constatat ca mana ii redevenise vizibila si si-o putea misca nestingherit. Ajuns acasa a inceput sa aiba dureri de cap, ameteli si frisoane. A doua zi a facut febra si era atat de slabit incat nu s-a putut ridica din pat. Toate aceste simptome au disparut treptat, dupa cateva saptamani. Abia dupa multi ani a aflat ca suferintele erau aproape identice cu manifestarile “maladiei actinice“ care apare in cazul iradierilor radioactive.
ARHIVA. Pe parcursul intregii sale vieti, Alexandru Sift a studiat straniile aparitii din Padurea Hoia- Baciu, prin toate mijloacele pe care le-a avut la indemana. A cutreierat zona in lung si in lat si a facut, in total, peste 60.000 de fotografii in care a surprins prezenta unor structuri invizibile cu ochiul liber. Apoi, la mijlocul anilor ’70, in Cluj s-a format un adevarat colectiv de studiu, condus de profesorul Adrian Patrut. La randul lor, acesti specialisti au mai facut inca 15.000 de fotografii, deosebit de interesante. Alaturi de toate acestea mai exista alte 5.000 de instantanee, facute de alte persoane aflate intamplator in acea zona. Din pacate, dupa moartea lui Alexandru Sift, survenita in anul 1993, cea mai mare parte a arhivei sale, agonisite in decenii de munca asidua, a disparut fara urma, in conditii nu prea clare.
“ZONELE ACTIVE“. Cercetarile derulate de clujeni timp de peste trei decenii au demonstrat ca Padurea Hoia-Baciu nu este singura zona “sensibila“. Fenomenul OZN-urilor “invizibile“ a mai fost detectat si in Padurea Faget, la Gradina Botanica si langa Cimitirul Central din Cluj. In interiorul Padurii Hoia-Baciu exista cateva zone pe care cercetatorii clujeni le considera “deosebit de active“. Una dintre acestea este asa-zisa “Poiana Rotunda“, un luminis de forma circulara aflat aproape in centrul padurii. Numeroase inregistrari s-au facut si pe Dealul Hoia, in Valea Haitasului si in punctul Gura Baciului. In afara acestor puncte intens “circulate“ s-au mai facut inregistrari fotografice cu OZN-uri “invizibile“ in alte cateva luminisuri din padure, dar si in interiorul ei, printre copaci. Chiar daca aceste “prezente“ nu pot fi vazute cu ochiul liber, adeseori in locurile in care s-a reusit inregistrarea lor fotografica cercetarile mai amanuntite au aratat ca locul respectiv are o radioactivitate mai mare decat cea naturala, prezenta in mod normal in orice mediu.
LUMI INVIZIBILE. Una dintre cele mai remarcabile aparitii ale unui astfel de OZN “special“ este chiar cea relatata de Alexandru Sift. Si asta din cauza ca este prima descriere a interactiunii unui astfel de obiect “neconventional“ cu materia vizibila obisnuita (inclusiv cu mana martorului). In rest, cele mai multe dintre OZN-urile “invizibile“ detectate in Padurea Hoia-Baciu apar doar pe fotografii sub forma unor globuri care iradiaza o luminiscenta laptoasa. In unele cazuri, ele par sa aiba un nucleu mai dens, inconjurat de un val palpaitor. Alteori sunt mai multe si apar sub forma unor grupuri care alcatuiesc structuri mai complexe. Chiar si atunci cand pot fi vazute pentru un timp scurt par sa se iveasca din neant si devin brusc invizibile, lasand in urma lor un nor rarefiat care dispare si el in scurt timp. Prezent la Cluj, cercetatorul Florin Gheorghita relateaza urmatoarele aspecte legate de detectarea unei prezente globulare, invizibile cu ochiul liber. “Astfel, in dimineata zilei de 1 ianuarie 1975 am obtinut o imagine interesanta, fotografiind liziera Padurii Hoia-Baciu. Ea evidentiaza un glob sferic intunecat deasupra marginii padurii, ce si-a creat singur campul energetic necesar pentru realizarea invizibilitatii care a determinat pe fotografie un halo cenusiu“. La randul sau, cercetatorul Casba Borbath relateaza ca, in toamna anului 1974, in cursul unei excursii de cercetare in Padurea Hoia-Baciu a facut cateva fotografii, la intamplare. Desi cu ochiul liber nu vazuse nimic in toata zona, dupa developarea filmelor expuse a descoperit, pe cateva cadre, mai multe structuri nebuloase, slab conturate. Pe o alta fotografie, realizata in februarie 1976, apare o structura aeriana complexa a carei dimensiune, comparata cu reperele vizibile din mediu, a fost evaluata la cateva sute de metri. Cercetarile desfasurate de-a lungul timpului au aratat ca “aparitiile“ nu au nici o preferinta pentru un anumit anotimp sau pentru anumite conditii meteorologice.
Intalnire “de gradul III“ si alte ciudatenii
In lucrarea sa “Fenomenele de la Padurea Hoia-Baciu“, cercetatorul Adrian Patrut descrie, pe larg, o intalnire de gradul trei despre care i-au vorbit A.S si V.S., sotia acestuia. Cei doi i-au povestit ca, aflati intr-o excursie in apropierea Clujului, in ziua de 20 iulie 1968, se uitau cu un binoclu puternic catre liziera Padurii Hoia, aflata la o distanta de 250-300 de metri. Acolo au vazut patru fiinte cu aspect neobisnuit, dar evident humanoid. Raportata la alte obiecte cunoscute, inaltimea celor patru humanoizi a putut fi estimata la 1,3-1,4 metri. Dupa aproximativ cinci minute, cei doi soti au observat ca pe cer si-a facut aparitia un fel de balon stralucitor care, situat la o inaltime de circa 100 de metri, se deplasa cam cu 30-40 de kilometri pe ora. Ajuns deasupra locului in care se aflau cei patru humanoizi, ciudatul balon a ejectat “una dupa alta si la intervale foarte scurte“ cinci sfere mai mici, cu un contur slab luminiscent. La jumatatea traiectoriei descendente acestea au devenit invizibile, la fel ca si balonul mare din care proveneau. In acelasi moment, cei patru humanoizi aflati pe sol au fost invaluiti de niste clopote aproape translucide care in cateva secunde au inceput sa se ridice in aer, cu tot cu ei, iar la cativa metri deasupra solului au disparut complet.
Fotografiile multora dintre OZN-urile “invizibile“ le prezinta inconjurate cu un fel de aura neagra care adeseori se prelungeste din ele sub forma unor filamente de grosimi variabile. Toate acestea amintesc in mod surprinzator de “lumina neagra“, o forma speciala de materie sau energie despre care se spune ca ar fi fost obtinuta, in ultimii cativa ani, in diverse laboratoare militare ultrasecrete.
CAPUL FARA CORP. La fel de ciudate sunt si alte cateva fotografii facute in diverse locuri din Padurea Hoia-Baciu. In cateva dintre acestea, facute pe 23 mai 1977, apare cercetatorul Dan Coman, pozat “in carne si oase“. Ciudatenia acelor fotografii a aparut abia dupa developarea lor, cand langa om a aparut o forma luminoasa ciudata, asemanatoare unei aripi. Tot acolo, la o distanta de cativa metri, mai aparea inca o forma luminoasa, care aducea vag cu un balaur cu mai multe capete. Lucrul cu adevarat neobisnuit este ca, desi era o zi insorita, iar toate celelalte obiecte vizibile prezente in cadru aveau si umbra obisnuita, din cadru lipsea cu desavarsire doar umbra cercetatorului. Printre cele mai ciudate fotografii facute in acea zona este si una in care, ascuns prin iarba, apare clar capul desprins de corp al unuia dintre cercetatori. Lucrul este cu atat mai ciudat cu cat acesta se afla si el in zona, dar la o distanta de cateva sute de metri, ascuns in spatele unei denivelari de teren.
“ZOOLOGIE“ OZN. Cercetatorii din grupul lui Adrian Patrut ne-au relatat si alte intamplari, la fel de ciudate. In urma cu cativa ani, umbland prin padure, ei au intalnit de cateva ori niste animale care in mod normal nu aveau ce cauta in zona Clujului. Intr-o astfel de excursie au intalnit o dropie. Aflata pe cale de disparitie, aceasta pasare nu a trait niciodata pe meleagurile clujene. Intrigati, cercetatorii au inceput sa o fugareasca incercand sa o prinda. Nu au reusit, iar in scurt timp dropia a disparut definitiv in spatele unui tufis. La fel s-a mai intamplat si cu o felina mare, asemanatoare unui ras, dar avand dimensiunile unui leopard si cu un caine, care au aparut si apoi au disparut intr-un mod la fel de ciudat. Toate acestea sunt relatarile catorva dintre cercetatorii din grupul condus de Adrian Patrut. Nu avem de unde sa stim cat de reale sunt fenomenele descrise de acesti oameni, care au la baza o solida pregatire stiintifica. Iar faptul ca noi nu am reusit sa captam nici o imagine a unui OZN “invizibil“ nu inseamna absolut deloc ca toti acei cercetatori entuziasti nu ar avea dreptate.
CLARIFICARI
“OZN-urile sunt un caz particular al aparitiilor plasmatice, similare celor care sunt vazute in Padurea Hoia-Baciu. Ele se incadreaza in categoria aeroformelor geometrice. Numarul de OZN-uri vizibile cu ochiul liber este cu mult mai mic decat al celor invizibile care insa pot fi detectate cu mult mai greu“ - Alexandru Sift, cercetator
ET
Controversa OZN
OZN-urile, numite si farfurii zburatoare, reprezinta orice obiect zburator sau fenomen optic care inca nu poate fi explicat. In 1948, Fortele Aeriene ale Statelor Unite au inceput indosarierea rapoartelor de OZN-uri intr-un dosar numit Project Blue Book (Proiectul Cartea Albastra). O serie de detectii radar care coincideau cu raporturile de OZN-uri de langa Aeroportul National din Washington D.C., in iulie 1952, au facut ca Guvernul Statelor Unite sa infiinteze o grupa de ingineri, meteorologi, fizicieni si un astronaut, condusi de H.P. Roberson, un fizician din Universitatea de Tehnologie din California. Increderea oamenilor si a Guvernului a fost castigata deoarece echipa a fost sustinuta de Central Intelligence Agency (CIA) si a fost clasificata ca secreta. Ultimul raport dat publicului arata ca 90% din rapoartele de OZN-uri pot fi clasificate ca si fenomene meteorologice, evenimente astronomice sau ca un avion, o pasare, baloane sau cateodata fenomene meteorologice ciudate. O a doua grupa care se ocupa de rapoartele OZN a fost organizata in februarie 1966 si a ajuns la aproximativ aceeasi concluzie ca si predecesoarea ei. Cu toate acestea, unele observatii au ramas inexplicabile. In mijlocul anilor ’60, o echipa formata din oameni de stiinta si ingineri, dintre care s-au remarcat meteorologul James E. McDonald, de la Universitatea din Arizona, si cercetatorul J. Allen Hynek, de la Universitatea Northwestern, a ajuns la concluzia ca un procentaj scazut din rapoartele OZN credibile au indicat prezenta unor vizitatori extraterestri. Aceasta senzationala supozitie, care a ajuns in toate ziarele si in toate revistele, s-a confruntat cu teoriile celorlalti oameni de stiinta. Controversa a condus in 1968, la un studiu sponsorizat de Fortele Aeriene ale Statelor Unite, studiu care se desfasura la Universitatea din Colorado si era sub conducerea lui E.U. Condon, un reputat fizician. Raportul Condon, un studiu despre OZN-uri, a fost elaborat de catre un comitet special al Academiei Nationale al Oamenilor de Stiinta si a descris in detaliu 59 de rapoarte de acest gen. Ulterior, Condon a declarat ca nu este vorba despre aparitii extraterestre, afirmatie infirmata de analizele ulterioare din care se desprind nenumarate semne de intrebare.
SUMAR – EDITIE DE COLECTIE www.jurnalul.ro
Dosarele X in Romania
OZN- urile “invizibile din Padurea Hoia-Baciu
Retezatul bantuit de ochiul dracului
Biblioteca OZN in casa lui Iorga
Plutonieru’ Mancu si “smecheritii
Lumini stranii pe cerul Clujului
“Un spectacol feeric“ la Flamanzi
Aparitia de la Nanesti
OZN de 1.500 de metri
“Ne-a furat curentul!“
Muntele vrajit Coza: taramul misterelor
Aparut in ziua de Luni, Iulie 05, 2004
EDITIE DE COLECTIE
Padurea Hoia-Baciu ocupa un loc aparte in literatura de specialitate. Spre deosebire de alte zone celebre, “aparitiile“ de aici au o caracteristica unica: OZN-urile nu se vad, decat rareori, cu ochiul liber. In schimb, apar, cu o claritate tulburatoare, pe fotografiile si inregistrarile video facute in “zonele active“ ale acestui “cosmodrom“ invizibil.
VASILE SURCEL
Padurea Hoia-Baciu acopera coasta unui deal, aflat la doar cativa kilometri de orasul Cluj. Privita de la distanta, pare o padure obisnuita, fara nimic spectaculos. Abia dupa ce patrunzi adanc in interiorul ei incepi sa simti un fior ciudat, produs poate de tacerea apasatoare ce te inconjoara: in racoarea umeda nu se aude glas de pasare si nici taraitul obisnuit al gazelor. Dar ceea ce-ti atrage in mod deosebit atentia este forma ciudata a multora dintre copacii de acolo. Desi se spune ca aceasta padure are peste doua secole, majoritatea trunchiurilor sunt pricajite si crescute alandala. Stejari care, dupa aspectul scoartei, par sa aiba cateva decenii si care, in alte locuri, s-ar fi inaltat falnic la cateva zeci de metri, aici sunt subtiri si contorsionati in fel si chip, semanand mai curand cu niste tufe de jnepeni, urgisiti pe crestele muntilor. Exista locuri in care mai multe trunchiuri cresc infasurate, strans lipite, impletite parca unul in jurul celuilalt. Alti copaci, ceva mai inalti, au o ciudata forma spiralata, semanand cu niste rufe stoarse de mainile unui urias. Dar cei mai ciudati dintre acesti copaci chinuiti sunt cei care, in loc sa se inalte vertical, si-au intors varful catre sol, luand o forma semicirculara, dictata parca de conturul unui camp de forta necunoscut. Am petrecut cateva ceasuri strabatand Padurea Hoia-Baciu in lung si in lat. Desi stiam bine ca ciudatele aparitii de acolo nu pot fi inregistrate chiar in fiecare zi, speram sa avem noroc si sa “prindem“ ceva pe pelicula. Nu am avut! Singura ciudatenie, deloc spectaculoasa, a fost ca niste baterii nou-noute nu au vrut nici in ruptul capului sa puna in miscare un reportofon. Nimic ciudat: nu-i prima data cand constatam ca baterii abia scoase din tipla sunt gata descarcate si nu au in ele nici urma de electricitate.
“APARITIE“. A doua zi, cativa specialisti din Cluj, care studiaza de ani de zile OZN-urile “invizibile“ din Padurea Hoia-Baciu, ne-au spus ca nu exista niste regului sau conditii speciale de observatie, iar acestea apar cand vor ele si nu atunci cand sunt “asteptate“. Tot ei ne-au relatat si istoria catorva dintre cele mai importante aparitii inregistrate acolo. Traditiile locale vorbesc, de mult timp, despre ciudateniile care se petrec in aceasta padure. Prima atestare, oarecum oficiala, ii apartine biologului Alexandru Sift, cel care mai tarziu si-a dedicat o mare parte a vietii studierii acestor fenomene. Spre deosebire de majoritatea celorlalte “aparitii“, cea descrisa de el pentru prima data s-a situat undeva la limita intre vizibil si invizibil. La mijlocul anilor ’70, Sift a povestit o intamplare stranie, al carei erou a fost el insusi, in iulie 1953, pe cand era inca elev. Intr-o dupa amiaza, in cursul unei plimbari la liziera Padurii Hoia-Baciu, a observat un obiect cenusiu, de forma unui “V“ culcat, cu latura de 2-3 metri care cobora cu viteza catre sol. La un moment dat, ciudatenia a aterizat exact intr-un tufis, aflat la cateva zeci de metri distanta. Manat de curiozitate, Sift s-a repezit catre tufis, dar acolo, stupoare: desi cu cateva clipe inainte il vazuse clar, obiectul disparuse fara urma. Mirat, pustiul a luat un bat si a inceput sa rascoleasca tufisul in cautarea ciudatului “V“ cazut din cer. Spre mirarea lui, nu a gasit nici urma din obiectul vazut clar, cu doar cateva clipe inainte. In schimb, a constatat ca batul devenea invizibil pe masura ce-l baga in tufis. Lucrurile au luat pentru el o intorsatura dramatica in momentul in care a vazut, cu groaza, ca nu doar ciomagul, ci si propriul sau brat se facuse nevazut pana dincolo de cot. Uluit, a ramas incremenit cateva clipe, timp in care totusi a avut timp sa observe ca pe bratul sau trecerea de la vizibil la invizibil se facea gradat, cu o zona intermediara, stravezie. Apoi, un suflu cald, iscat pe neasteptate dinspre tufis, l-a aruncat cativa pasi inapoi. Iesit din ciudata zona de influenta manifestata in jurul tufisului, a constatat ca mana ii redevenise vizibila si si-o putea misca nestingherit. Ajuns acasa a inceput sa aiba dureri de cap, ameteli si frisoane. A doua zi a facut febra si era atat de slabit incat nu s-a putut ridica din pat. Toate aceste simptome au disparut treptat, dupa cateva saptamani. Abia dupa multi ani a aflat ca suferintele erau aproape identice cu manifestarile “maladiei actinice“ care apare in cazul iradierilor radioactive.
ARHIVA. Pe parcursul intregii sale vieti, Alexandru Sift a studiat straniile aparitii din Padurea Hoia- Baciu, prin toate mijloacele pe care le-a avut la indemana. A cutreierat zona in lung si in lat si a facut, in total, peste 60.000 de fotografii in care a surprins prezenta unor structuri invizibile cu ochiul liber. Apoi, la mijlocul anilor ’70, in Cluj s-a format un adevarat colectiv de studiu, condus de profesorul Adrian Patrut. La randul lor, acesti specialisti au mai facut inca 15.000 de fotografii, deosebit de interesante. Alaturi de toate acestea mai exista alte 5.000 de instantanee, facute de alte persoane aflate intamplator in acea zona. Din pacate, dupa moartea lui Alexandru Sift, survenita in anul 1993, cea mai mare parte a arhivei sale, agonisite in decenii de munca asidua, a disparut fara urma, in conditii nu prea clare.
“ZONELE ACTIVE“. Cercetarile derulate de clujeni timp de peste trei decenii au demonstrat ca Padurea Hoia-Baciu nu este singura zona “sensibila“. Fenomenul OZN-urilor “invizibile“ a mai fost detectat si in Padurea Faget, la Gradina Botanica si langa Cimitirul Central din Cluj. In interiorul Padurii Hoia-Baciu exista cateva zone pe care cercetatorii clujeni le considera “deosebit de active“. Una dintre acestea este asa-zisa “Poiana Rotunda“, un luminis de forma circulara aflat aproape in centrul padurii. Numeroase inregistrari s-au facut si pe Dealul Hoia, in Valea Haitasului si in punctul Gura Baciului. In afara acestor puncte intens “circulate“ s-au mai facut inregistrari fotografice cu OZN-uri “invizibile“ in alte cateva luminisuri din padure, dar si in interiorul ei, printre copaci. Chiar daca aceste “prezente“ nu pot fi vazute cu ochiul liber, adeseori in locurile in care s-a reusit inregistrarea lor fotografica cercetarile mai amanuntite au aratat ca locul respectiv are o radioactivitate mai mare decat cea naturala, prezenta in mod normal in orice mediu.
LUMI INVIZIBILE. Una dintre cele mai remarcabile aparitii ale unui astfel de OZN “special“ este chiar cea relatata de Alexandru Sift. Si asta din cauza ca este prima descriere a interactiunii unui astfel de obiect “neconventional“ cu materia vizibila obisnuita (inclusiv cu mana martorului). In rest, cele mai multe dintre OZN-urile “invizibile“ detectate in Padurea Hoia-Baciu apar doar pe fotografii sub forma unor globuri care iradiaza o luminiscenta laptoasa. In unele cazuri, ele par sa aiba un nucleu mai dens, inconjurat de un val palpaitor. Alteori sunt mai multe si apar sub forma unor grupuri care alcatuiesc structuri mai complexe. Chiar si atunci cand pot fi vazute pentru un timp scurt par sa se iveasca din neant si devin brusc invizibile, lasand in urma lor un nor rarefiat care dispare si el in scurt timp. Prezent la Cluj, cercetatorul Florin Gheorghita relateaza urmatoarele aspecte legate de detectarea unei prezente globulare, invizibile cu ochiul liber. “Astfel, in dimineata zilei de 1 ianuarie 1975 am obtinut o imagine interesanta, fotografiind liziera Padurii Hoia-Baciu. Ea evidentiaza un glob sferic intunecat deasupra marginii padurii, ce si-a creat singur campul energetic necesar pentru realizarea invizibilitatii care a determinat pe fotografie un halo cenusiu“. La randul sau, cercetatorul Casba Borbath relateaza ca, in toamna anului 1974, in cursul unei excursii de cercetare in Padurea Hoia-Baciu a facut cateva fotografii, la intamplare. Desi cu ochiul liber nu vazuse nimic in toata zona, dupa developarea filmelor expuse a descoperit, pe cateva cadre, mai multe structuri nebuloase, slab conturate. Pe o alta fotografie, realizata in februarie 1976, apare o structura aeriana complexa a carei dimensiune, comparata cu reperele vizibile din mediu, a fost evaluata la cateva sute de metri. Cercetarile desfasurate de-a lungul timpului au aratat ca “aparitiile“ nu au nici o preferinta pentru un anumit anotimp sau pentru anumite conditii meteorologice.
Intalnire “de gradul III“ si alte ciudatenii
In lucrarea sa “Fenomenele de la Padurea Hoia-Baciu“, cercetatorul Adrian Patrut descrie, pe larg, o intalnire de gradul trei despre care i-au vorbit A.S si V.S., sotia acestuia. Cei doi i-au povestit ca, aflati intr-o excursie in apropierea Clujului, in ziua de 20 iulie 1968, se uitau cu un binoclu puternic catre liziera Padurii Hoia, aflata la o distanta de 250-300 de metri. Acolo au vazut patru fiinte cu aspect neobisnuit, dar evident humanoid. Raportata la alte obiecte cunoscute, inaltimea celor patru humanoizi a putut fi estimata la 1,3-1,4 metri. Dupa aproximativ cinci minute, cei doi soti au observat ca pe cer si-a facut aparitia un fel de balon stralucitor care, situat la o inaltime de circa 100 de metri, se deplasa cam cu 30-40 de kilometri pe ora. Ajuns deasupra locului in care se aflau cei patru humanoizi, ciudatul balon a ejectat “una dupa alta si la intervale foarte scurte“ cinci sfere mai mici, cu un contur slab luminiscent. La jumatatea traiectoriei descendente acestea au devenit invizibile, la fel ca si balonul mare din care proveneau. In acelasi moment, cei patru humanoizi aflati pe sol au fost invaluiti de niste clopote aproape translucide care in cateva secunde au inceput sa se ridice in aer, cu tot cu ei, iar la cativa metri deasupra solului au disparut complet.
Fotografiile multora dintre OZN-urile “invizibile“ le prezinta inconjurate cu un fel de aura neagra care adeseori se prelungeste din ele sub forma unor filamente de grosimi variabile. Toate acestea amintesc in mod surprinzator de “lumina neagra“, o forma speciala de materie sau energie despre care se spune ca ar fi fost obtinuta, in ultimii cativa ani, in diverse laboratoare militare ultrasecrete.
CAPUL FARA CORP. La fel de ciudate sunt si alte cateva fotografii facute in diverse locuri din Padurea Hoia-Baciu. In cateva dintre acestea, facute pe 23 mai 1977, apare cercetatorul Dan Coman, pozat “in carne si oase“. Ciudatenia acelor fotografii a aparut abia dupa developarea lor, cand langa om a aparut o forma luminoasa ciudata, asemanatoare unei aripi. Tot acolo, la o distanta de cativa metri, mai aparea inca o forma luminoasa, care aducea vag cu un balaur cu mai multe capete. Lucrul cu adevarat neobisnuit este ca, desi era o zi insorita, iar toate celelalte obiecte vizibile prezente in cadru aveau si umbra obisnuita, din cadru lipsea cu desavarsire doar umbra cercetatorului. Printre cele mai ciudate fotografii facute in acea zona este si una in care, ascuns prin iarba, apare clar capul desprins de corp al unuia dintre cercetatori. Lucrul este cu atat mai ciudat cu cat acesta se afla si el in zona, dar la o distanta de cateva sute de metri, ascuns in spatele unei denivelari de teren.
“ZOOLOGIE“ OZN. Cercetatorii din grupul lui Adrian Patrut ne-au relatat si alte intamplari, la fel de ciudate. In urma cu cativa ani, umbland prin padure, ei au intalnit de cateva ori niste animale care in mod normal nu aveau ce cauta in zona Clujului. Intr-o astfel de excursie au intalnit o dropie. Aflata pe cale de disparitie, aceasta pasare nu a trait niciodata pe meleagurile clujene. Intrigati, cercetatorii au inceput sa o fugareasca incercand sa o prinda. Nu au reusit, iar in scurt timp dropia a disparut definitiv in spatele unui tufis. La fel s-a mai intamplat si cu o felina mare, asemanatoare unui ras, dar avand dimensiunile unui leopard si cu un caine, care au aparut si apoi au disparut intr-un mod la fel de ciudat. Toate acestea sunt relatarile catorva dintre cercetatorii din grupul condus de Adrian Patrut. Nu avem de unde sa stim cat de reale sunt fenomenele descrise de acesti oameni, care au la baza o solida pregatire stiintifica. Iar faptul ca noi nu am reusit sa captam nici o imagine a unui OZN “invizibil“ nu inseamna absolut deloc ca toti acei cercetatori entuziasti nu ar avea dreptate.
CLARIFICARI
“OZN-urile sunt un caz particular al aparitiilor plasmatice, similare celor care sunt vazute in Padurea Hoia-Baciu. Ele se incadreaza in categoria aeroformelor geometrice. Numarul de OZN-uri vizibile cu ochiul liber este cu mult mai mic decat al celor invizibile care insa pot fi detectate cu mult mai greu“ - Alexandru Sift, cercetator
ET
Controversa OZN
OZN-urile, numite si farfurii zburatoare, reprezinta orice obiect zburator sau fenomen optic care inca nu poate fi explicat. In 1948, Fortele Aeriene ale Statelor Unite au inceput indosarierea rapoartelor de OZN-uri intr-un dosar numit Project Blue Book (Proiectul Cartea Albastra). O serie de detectii radar care coincideau cu raporturile de OZN-uri de langa Aeroportul National din Washington D.C., in iulie 1952, au facut ca Guvernul Statelor Unite sa infiinteze o grupa de ingineri, meteorologi, fizicieni si un astronaut, condusi de H.P. Roberson, un fizician din Universitatea de Tehnologie din California. Increderea oamenilor si a Guvernului a fost castigata deoarece echipa a fost sustinuta de Central Intelligence Agency (CIA) si a fost clasificata ca secreta. Ultimul raport dat publicului arata ca 90% din rapoartele de OZN-uri pot fi clasificate ca si fenomene meteorologice, evenimente astronomice sau ca un avion, o pasare, baloane sau cateodata fenomene meteorologice ciudate. O a doua grupa care se ocupa de rapoartele OZN a fost organizata in februarie 1966 si a ajuns la aproximativ aceeasi concluzie ca si predecesoarea ei. Cu toate acestea, unele observatii au ramas inexplicabile. In mijlocul anilor ’60, o echipa formata din oameni de stiinta si ingineri, dintre care s-au remarcat meteorologul James E. McDonald, de la Universitatea din Arizona, si cercetatorul J. Allen Hynek, de la Universitatea Northwestern, a ajuns la concluzia ca un procentaj scazut din rapoartele OZN credibile au indicat prezenta unor vizitatori extraterestri. Aceasta senzationala supozitie, care a ajuns in toate ziarele si in toate revistele, s-a confruntat cu teoriile celorlalti oameni de stiinta. Controversa a condus in 1968, la un studiu sponsorizat de Fortele Aeriene ale Statelor Unite, studiu care se desfasura la Universitatea din Colorado si era sub conducerea lui E.U. Condon, un reputat fizician. Raportul Condon, un studiu despre OZN-uri, a fost elaborat de catre un comitet special al Academiei Nationale al Oamenilor de Stiinta si a descris in detaliu 59 de rapoarte de acest gen. Ulterior, Condon a declarat ca nu este vorba despre aparitii extraterestre, afirmatie infirmata de analizele ulterioare din care se desprind nenumarate semne de intrebare.
SUMAR – EDITIE DE COLECTIE www.jurnalul.ro
Dosarele X in Romania
OZN- urile “invizibile din Padurea Hoia-Baciu
Retezatul bantuit de ochiul dracului
Biblioteca OZN in casa lui Iorga
Plutonieru’ Mancu si “smecheritii
Lumini stranii pe cerul Clujului
“Un spectacol feeric“ la Flamanzi
Aparitia de la Nanesti
OZN de 1.500 de metri
“Ne-a furat curentul!“
Muntele vrajit Coza: taramul misterelor
OZN- urile “invizibile din Padurea Hoia-Baciu
am fost in vara anului 1993...
Aparut in ziua de Luni, Iulie 05, 2004
EDITIE DE COLECTIE
Padurea Hoia-Baciu ocupa un loc aparte in literatura de specialitate. Spre deosebire de alte zone celebre, “aparitiile“ de aici au o caracteristica unica: OZN-urile nu se vad, decat rareori, cu ochiul liber. In schimb, apar, cu o claritate tulburatoare, pe fotografiile si inregistrarile video facute in “zonele active“ ale acestui “cosmodrom“ invizibil.
VASILE SURCEL
Padurea Hoia-Baciu acopera coasta unui deal, aflat la doar cativa kilometri de orasul Cluj. Privita de la distanta, pare o padure obisnuita, fara nimic spectaculos. Abia dupa ce patrunzi adanc in interiorul ei incepi sa simti un fior ciudat, produs poate de tacerea apasatoare ce te inconjoara: in racoarea umeda nu se aude glas de pasare si nici taraitul obisnuit al gazelor. Dar ceea ce-ti atrage in mod deosebit atentia este forma ciudata a multora dintre copacii de acolo. Desi se spune ca aceasta padure are peste doua secole, majoritatea trunchiurilor sunt pricajite si crescute alandala. Stejari care, dupa aspectul scoartei, par sa aiba cateva decenii si care, in alte locuri, s-ar fi inaltat falnic la cateva zeci de metri, aici sunt subtiri si contorsionati in fel si chip, semanand mai curand cu niste tufe de jnepeni, urgisiti pe crestele muntilor. Exista locuri in care mai multe trunchiuri cresc infasurate, strans lipite, impletite parca unul in jurul celuilalt. Alti copaci, ceva mai inalti, au o ciudata forma spiralata, semanand cu niste rufe stoarse de mainile unui urias. Dar cei mai ciudati dintre acesti copaci chinuiti sunt cei care, in loc sa se inalte vertical, si-au intors varful catre sol, luand o forma semicirculara, dictata parca de conturul unui camp de forta necunoscut. Am petrecut cateva ceasuri strabatand Padurea Hoia-Baciu in lung si in lat. Desi stiam bine ca ciudatele aparitii de acolo nu pot fi inregistrate chiar in fiecare zi, speram sa avem noroc si sa “prindem“ ceva pe pelicula. Nu am avut! Singura ciudatenie, deloc spectaculoasa, a fost ca niste baterii nou-noute nu au vrut nici in ruptul capului sa puna in miscare un reportofon. Nimic ciudat: nu-i prima data cand constatam ca baterii abia scoase din tipla sunt gata descarcate si nu au in ele nici urma de electricitate.
“APARITIE“. A doua zi, cativa specialisti din Cluj, care studiaza de ani de zile OZN-urile “invizibile“ din Padurea Hoia-Baciu, ne-au spus ca nu exista niste regului sau conditii speciale de observatie, iar acestea apar cand vor ele si nu atunci cand sunt “asteptate“. Tot ei ne-au relatat si istoria catorva dintre cele mai importante aparitii inregistrate acolo. Traditiile locale vorbesc, de mult timp, despre ciudateniile care se petrec in aceasta padure. Prima atestare, oarecum oficiala, ii apartine biologului Alexandru Sift, cel care mai tarziu si-a dedicat o mare parte a vietii studierii acestor fenomene. Spre deosebire de majoritatea celorlalte “aparitii“, cea descrisa de el pentru prima data s-a situat undeva la limita intre vizibil si invizibil. La mijlocul anilor ’70, Sift a povestit o intamplare stranie, al carei erou a fost el insusi, in iulie 1953, pe cand era inca elev. Intr-o dupa amiaza, in cursul unei plimbari la liziera Padurii Hoia-Baciu, a observat un obiect cenusiu, de forma unui “V“ culcat, cu latura de 2-3 metri care cobora cu viteza catre sol. La un moment dat, ciudatenia a aterizat exact intr-un tufis, aflat la cateva zeci de metri distanta. Manat de curiozitate, Sift s-a repezit catre tufis, dar acolo, stupoare: desi cu cateva clipe inainte il vazuse clar, obiectul disparuse fara urma. Mirat, pustiul a luat un bat si a inceput sa rascoleasca tufisul in cautarea ciudatului “V“ cazut din cer. Spre mirarea lui, nu a gasit nici urma din obiectul vazut clar, cu doar cateva clipe inainte. In schimb, a constatat ca batul devenea invizibil pe masura ce-l baga in tufis. Lucrurile au luat pentru el o intorsatura dramatica in momentul in care a vazut, cu groaza, ca nu doar ciomagul, ci si propriul sau brat se facuse nevazut pana dincolo de cot. Uluit, a ramas incremenit cateva clipe, timp in care totusi a avut timp sa observe ca pe bratul sau trecerea de la vizibil la invizibil se facea gradat, cu o zona intermediara, stravezie. Apoi, un suflu cald, iscat pe neasteptate dinspre tufis, l-a aruncat cativa pasi inapoi. Iesit din ciudata zona de influenta manifestata in jurul tufisului, a constatat ca mana ii redevenise vizibila si si-o putea misca nestingherit. Ajuns acasa a inceput sa aiba dureri de cap, ameteli si frisoane. A doua zi a facut febra si era atat de slabit incat nu s-a putut ridica din pat. Toate aceste simptome au disparut treptat, dupa cateva saptamani. Abia dupa multi ani a aflat ca suferintele erau aproape identice cu manifestarile “maladiei actinice“ care apare in cazul iradierilor radioactive.
ARHIVA. Pe parcursul intregii sale vieti, Alexandru Sift a studiat straniile aparitii din Padurea Hoia- Baciu, prin toate mijloacele pe care le-a avut la indemana. A cutreierat zona in lung si in lat si a facut, in total, peste 60.000 de fotografii in care a surprins prezenta unor structuri invizibile cu ochiul liber. Apoi, la mijlocul anilor ’70, in Cluj s-a format un adevarat colectiv de studiu, condus de profesorul Adrian Patrut. La randul lor, acesti specialisti au mai facut inca 15.000 de fotografii, deosebit de interesante. Alaturi de toate acestea mai exista alte 5.000 de instantanee, facute de alte persoane aflate intamplator in acea zona. Din pacate, dupa moartea lui Alexandru Sift, survenita in anul 1993, cea mai mare parte a arhivei sale, agonisite in decenii de munca asidua, a disparut fara urma, in conditii nu prea clare.
“ZONELE ACTIVE“. Cercetarile derulate de clujeni timp de peste trei decenii au demonstrat ca Padurea Hoia-Baciu nu este singura zona “sensibila“. Fenomenul OZN-urilor “invizibile“ a mai fost detectat si in Padurea Faget, la Gradina Botanica si langa Cimitirul Central din Cluj. In interiorul Padurii Hoia-Baciu exista cateva zone pe care cercetatorii clujeni le considera “deosebit de active“. Una dintre acestea este asa-zisa “Poiana Rotunda“, un luminis de forma circulara aflat aproape in centrul padurii. Numeroase inregistrari s-au facut si pe Dealul Hoia, in Valea Haitasului si in punctul Gura Baciului. In afara acestor puncte intens “circulate“ s-au mai facut inregistrari fotografice cu OZN-uri “invizibile“ in alte cateva luminisuri din padure, dar si in interiorul ei, printre copaci. Chiar daca aceste “prezente“ nu pot fi vazute cu ochiul liber, adeseori in locurile in care s-a reusit inregistrarea lor fotografica cercetarile mai amanuntite au aratat ca locul respectiv are o radioactivitate mai mare decat cea naturala, prezenta in mod normal in orice mediu.
LUMI INVIZIBILE. Una dintre cele mai remarcabile aparitii ale unui astfel de OZN “special“ este chiar cea relatata de Alexandru Sift. Si asta din cauza ca este prima descriere a interactiunii unui astfel de obiect “neconventional“ cu materia vizibila obisnuita (inclusiv cu mana martorului). In rest, cele mai multe dintre OZN-urile “invizibile“ detectate in Padurea Hoia-Baciu apar doar pe fotografii sub forma unor globuri care iradiaza o luminiscenta laptoasa. In unele cazuri, ele par sa aiba un nucleu mai dens, inconjurat de un val palpaitor. Alteori sunt mai multe si apar sub forma unor grupuri care alcatuiesc structuri mai complexe. Chiar si atunci cand pot fi vazute pentru un timp scurt par sa se iveasca din neant si devin brusc invizibile, lasand in urma lor un nor rarefiat care dispare si el in scurt timp. Prezent la Cluj, cercetatorul Florin Gheorghita relateaza urmatoarele aspecte legate de detectarea unei prezente globulare, invizibile cu ochiul liber. “Astfel, in dimineata zilei de 1 ianuarie 1975 am obtinut o imagine interesanta, fotografiind liziera Padurii Hoia-Baciu. Ea evidentiaza un glob sferic intunecat deasupra marginii padurii, ce si-a creat singur campul energetic necesar pentru realizarea invizibilitatii care a determinat pe fotografie un halo cenusiu“. La randul sau, cercetatorul Casba Borbath relateaza ca, in toamna anului 1974, in cursul unei excursii de cercetare in Padurea Hoia-Baciu a facut cateva fotografii, la intamplare. Desi cu ochiul liber nu vazuse nimic in toata zona, dupa developarea filmelor expuse a descoperit, pe cateva cadre, mai multe structuri nebuloase, slab conturate. Pe o alta fotografie, realizata in februarie 1976, apare o structura aeriana complexa a carei dimensiune, comparata cu reperele vizibile din mediu, a fost evaluata la cateva sute de metri. Cercetarile desfasurate de-a lungul timpului au aratat ca “aparitiile“ nu au nici o preferinta pentru un anumit anotimp sau pentru anumite conditii meteorologice.
Intalnire “de gradul III“ si alte ciudatenii
In lucrarea sa “Fenomenele de la Padurea Hoia-Baciu“, cercetatorul Adrian Patrut descrie, pe larg, o intalnire de gradul trei despre care i-au vorbit A.S si V.S., sotia acestuia. Cei doi i-au povestit ca, aflati intr-o excursie in apropierea Clujului, in ziua de 20 iulie 1968, se uitau cu un binoclu puternic catre liziera Padurii Hoia, aflata la o distanta de 250-300 de metri. Acolo au vazut patru fiinte cu aspect neobisnuit, dar evident humanoid. Raportata la alte obiecte cunoscute, inaltimea celor patru humanoizi a putut fi estimata la 1,3-1,4 metri. Dupa aproximativ cinci minute, cei doi soti au observat ca pe cer si-a facut aparitia un fel de balon stralucitor care, situat la o inaltime de circa 100 de metri, se deplasa cam cu 30-40 de kilometri pe ora. Ajuns deasupra locului in care se aflau cei patru humanoizi, ciudatul balon a ejectat “una dupa alta si la intervale foarte scurte“ cinci sfere mai mici, cu un contur slab luminiscent. La jumatatea traiectoriei descendente acestea au devenit invizibile, la fel ca si balonul mare din care proveneau. In acelasi moment, cei patru humanoizi aflati pe sol au fost invaluiti de niste clopote aproape translucide care in cateva secunde au inceput sa se ridice in aer, cu tot cu ei, iar la cativa metri deasupra solului au disparut complet.
Fotografiile multora dintre OZN-urile “invizibile“ le prezinta inconjurate cu un fel de aura neagra care adeseori se prelungeste din ele sub forma unor filamente de grosimi variabile. Toate acestea amintesc in mod surprinzator de “lumina neagra“, o forma speciala de materie sau energie despre care se spune ca ar fi fost obtinuta, in ultimii cativa ani, in diverse laboratoare militare ultrasecrete.
CAPUL FARA CORP. La fel de ciudate sunt si alte cateva fotografii facute in diverse locuri din Padurea Hoia-Baciu. In cateva dintre acestea, facute pe 23 mai 1977, apare cercetatorul Dan Coman, pozat “in carne si oase“. Ciudatenia acelor fotografii a aparut abia dupa developarea lor, cand langa om a aparut o forma luminoasa ciudata, asemanatoare unei aripi. Tot acolo, la o distanta de cativa metri, mai aparea inca o forma luminoasa, care aducea vag cu un balaur cu mai multe capete. Lucrul cu adevarat neobisnuit este ca, desi era o zi insorita, iar toate celelalte obiecte vizibile prezente in cadru aveau si umbra obisnuita, din cadru lipsea cu desavarsire doar umbra cercetatorului. Printre cele mai ciudate fotografii facute in acea zona este si una in care, ascuns prin iarba, apare clar capul desprins de corp al unuia dintre cercetatori. Lucrul este cu atat mai ciudat cu cat acesta se afla si el in zona, dar la o distanta de cateva sute de metri, ascuns in spatele unei denivelari de teren.
“ZOOLOGIE“ OZN. Cercetatorii din grupul lui Adrian Patrut ne-au relatat si alte intamplari, la fel de ciudate. In urma cu cativa ani, umbland prin padure, ei au intalnit de cateva ori niste animale care in mod normal nu aveau ce cauta in zona Clujului. Intr-o astfel de excursie au intalnit o dropie. Aflata pe cale de disparitie, aceasta pasare nu a trait niciodata pe meleagurile clujene. Intrigati, cercetatorii au inceput sa o fugareasca incercand sa o prinda. Nu au reusit, iar in scurt timp dropia a disparut definitiv in spatele unui tufis. La fel s-a mai intamplat si cu o felina mare, asemanatoare unui ras, dar avand dimensiunile unui leopard si cu un caine, care au aparut si apoi au disparut intr-un mod la fel de ciudat. Toate acestea sunt relatarile catorva dintre cercetatorii din grupul condus de Adrian Patrut. Nu avem de unde sa stim cat de reale sunt fenomenele descrise de acesti oameni, care au la baza o solida pregatire stiintifica. Iar faptul ca noi nu am reusit sa captam nici o imagine a unui OZN “invizibil“ nu inseamna absolut deloc ca toti acei cercetatori entuziasti nu ar avea dreptate.
CLARIFICARI
“OZN-urile sunt un caz particular al aparitiilor plasmatice, similare celor care sunt vazute in Padurea Hoia-Baciu. Ele se incadreaza in categoria aeroformelor geometrice. Numarul de OZN-uri vizibile cu ochiul liber este cu mult mai mic decat al celor invizibile care insa pot fi detectate cu mult mai greu“ - Alexandru Sift, cercetator
ET
Controversa OZN
OZN-urile, numite si farfurii zburatoare, reprezinta orice obiect zburator sau fenomen optic care inca nu poate fi explicat. In 1948, Fortele Aeriene ale Statelor Unite au inceput indosarierea rapoartelor de OZN-uri intr-un dosar numit Project Blue Book (Proiectul Cartea Albastra). O serie de detectii radar care coincideau cu raporturile de OZN-uri de langa Aeroportul National din Washington D.C., in iulie 1952, au facut ca Guvernul Statelor Unite sa infiinteze o grupa de ingineri, meteorologi, fizicieni si un astronaut, condusi de H.P. Roberson, un fizician din Universitatea de Tehnologie din California. Increderea oamenilor si a Guvernului a fost castigata deoarece echipa a fost sustinuta de Central Intelligence Agency (CIA) si a fost clasificata ca secreta. Ultimul raport dat publicului arata ca 90% din rapoartele de OZN-uri pot fi clasificate ca si fenomene meteorologice, evenimente astronomice sau ca un avion, o pasare, baloane sau cateodata fenomene meteorologice ciudate. O a doua grupa care se ocupa de rapoartele OZN a fost organizata in februarie 1966 si a ajuns la aproximativ aceeasi concluzie ca si predecesoarea ei. Cu toate acestea, unele observatii au ramas inexplicabile. In mijlocul anilor ’60, o echipa formata din oameni de stiinta si ingineri, dintre care s-au remarcat meteorologul James E. McDonald, de la Universitatea din Arizona, si cercetatorul J. Allen Hynek, de la Universitatea Northwestern, a ajuns la concluzia ca un procentaj scazut din rapoartele OZN credibile au indicat prezenta unor vizitatori extraterestri. Aceasta senzationala supozitie, care a ajuns in toate ziarele si in toate revistele, s-a confruntat cu teoriile celorlalti oameni de stiinta. Controversa a condus in 1968, la un studiu sponsorizat de Fortele Aeriene ale Statelor Unite, studiu care se desfasura la Universitatea din Colorado si era sub conducerea lui E.U. Condon, un reputat fizician. Raportul Condon, un studiu despre OZN-uri, a fost elaborat de catre un comitet special al Academiei Nationale al Oamenilor de Stiinta si a descris in detaliu 59 de rapoarte de acest gen. Ulterior, Condon a declarat ca nu este vorba despre aparitii extraterestre, afirmatie infirmata de analizele ulterioare din care se desprind nenumarate semne de intrebare.
SUMAR – EDITIE DE COLECTIE www.jurnalul.ro
Dosarele X in Romania
OZN- urile “invizibile din Padurea Hoia-Baciu
Retezatul bantuit de ochiul dracului
Biblioteca OZN in casa lui Iorga
Plutonieru’ Mancu si “smecheritii
Lumini stranii pe cerul Clujului
“Un spectacol feeric“ la Flamanzi
Aparitia de la Nanesti
OZN de 1.500 de metri
“Ne-a furat curentul!“
Muntele vrajit Coza: taramul misterelor
Aparut in ziua de Luni, Iulie 05, 2004
EDITIE DE COLECTIE
Padurea Hoia-Baciu ocupa un loc aparte in literatura de specialitate. Spre deosebire de alte zone celebre, “aparitiile“ de aici au o caracteristica unica: OZN-urile nu se vad, decat rareori, cu ochiul liber. In schimb, apar, cu o claritate tulburatoare, pe fotografiile si inregistrarile video facute in “zonele active“ ale acestui “cosmodrom“ invizibil.
VASILE SURCEL
Padurea Hoia-Baciu acopera coasta unui deal, aflat la doar cativa kilometri de orasul Cluj. Privita de la distanta, pare o padure obisnuita, fara nimic spectaculos. Abia dupa ce patrunzi adanc in interiorul ei incepi sa simti un fior ciudat, produs poate de tacerea apasatoare ce te inconjoara: in racoarea umeda nu se aude glas de pasare si nici taraitul obisnuit al gazelor. Dar ceea ce-ti atrage in mod deosebit atentia este forma ciudata a multora dintre copacii de acolo. Desi se spune ca aceasta padure are peste doua secole, majoritatea trunchiurilor sunt pricajite si crescute alandala. Stejari care, dupa aspectul scoartei, par sa aiba cateva decenii si care, in alte locuri, s-ar fi inaltat falnic la cateva zeci de metri, aici sunt subtiri si contorsionati in fel si chip, semanand mai curand cu niste tufe de jnepeni, urgisiti pe crestele muntilor. Exista locuri in care mai multe trunchiuri cresc infasurate, strans lipite, impletite parca unul in jurul celuilalt. Alti copaci, ceva mai inalti, au o ciudata forma spiralata, semanand cu niste rufe stoarse de mainile unui urias. Dar cei mai ciudati dintre acesti copaci chinuiti sunt cei care, in loc sa se inalte vertical, si-au intors varful catre sol, luand o forma semicirculara, dictata parca de conturul unui camp de forta necunoscut. Am petrecut cateva ceasuri strabatand Padurea Hoia-Baciu in lung si in lat. Desi stiam bine ca ciudatele aparitii de acolo nu pot fi inregistrate chiar in fiecare zi, speram sa avem noroc si sa “prindem“ ceva pe pelicula. Nu am avut! Singura ciudatenie, deloc spectaculoasa, a fost ca niste baterii nou-noute nu au vrut nici in ruptul capului sa puna in miscare un reportofon. Nimic ciudat: nu-i prima data cand constatam ca baterii abia scoase din tipla sunt gata descarcate si nu au in ele nici urma de electricitate.
“APARITIE“. A doua zi, cativa specialisti din Cluj, care studiaza de ani de zile OZN-urile “invizibile“ din Padurea Hoia-Baciu, ne-au spus ca nu exista niste regului sau conditii speciale de observatie, iar acestea apar cand vor ele si nu atunci cand sunt “asteptate“. Tot ei ne-au relatat si istoria catorva dintre cele mai importante aparitii inregistrate acolo. Traditiile locale vorbesc, de mult timp, despre ciudateniile care se petrec in aceasta padure. Prima atestare, oarecum oficiala, ii apartine biologului Alexandru Sift, cel care mai tarziu si-a dedicat o mare parte a vietii studierii acestor fenomene. Spre deosebire de majoritatea celorlalte “aparitii“, cea descrisa de el pentru prima data s-a situat undeva la limita intre vizibil si invizibil. La mijlocul anilor ’70, Sift a povestit o intamplare stranie, al carei erou a fost el insusi, in iulie 1953, pe cand era inca elev. Intr-o dupa amiaza, in cursul unei plimbari la liziera Padurii Hoia-Baciu, a observat un obiect cenusiu, de forma unui “V“ culcat, cu latura de 2-3 metri care cobora cu viteza catre sol. La un moment dat, ciudatenia a aterizat exact intr-un tufis, aflat la cateva zeci de metri distanta. Manat de curiozitate, Sift s-a repezit catre tufis, dar acolo, stupoare: desi cu cateva clipe inainte il vazuse clar, obiectul disparuse fara urma. Mirat, pustiul a luat un bat si a inceput sa rascoleasca tufisul in cautarea ciudatului “V“ cazut din cer. Spre mirarea lui, nu a gasit nici urma din obiectul vazut clar, cu doar cateva clipe inainte. In schimb, a constatat ca batul devenea invizibil pe masura ce-l baga in tufis. Lucrurile au luat pentru el o intorsatura dramatica in momentul in care a vazut, cu groaza, ca nu doar ciomagul, ci si propriul sau brat se facuse nevazut pana dincolo de cot. Uluit, a ramas incremenit cateva clipe, timp in care totusi a avut timp sa observe ca pe bratul sau trecerea de la vizibil la invizibil se facea gradat, cu o zona intermediara, stravezie. Apoi, un suflu cald, iscat pe neasteptate dinspre tufis, l-a aruncat cativa pasi inapoi. Iesit din ciudata zona de influenta manifestata in jurul tufisului, a constatat ca mana ii redevenise vizibila si si-o putea misca nestingherit. Ajuns acasa a inceput sa aiba dureri de cap, ameteli si frisoane. A doua zi a facut febra si era atat de slabit incat nu s-a putut ridica din pat. Toate aceste simptome au disparut treptat, dupa cateva saptamani. Abia dupa multi ani a aflat ca suferintele erau aproape identice cu manifestarile “maladiei actinice“ care apare in cazul iradierilor radioactive.
ARHIVA. Pe parcursul intregii sale vieti, Alexandru Sift a studiat straniile aparitii din Padurea Hoia- Baciu, prin toate mijloacele pe care le-a avut la indemana. A cutreierat zona in lung si in lat si a facut, in total, peste 60.000 de fotografii in care a surprins prezenta unor structuri invizibile cu ochiul liber. Apoi, la mijlocul anilor ’70, in Cluj s-a format un adevarat colectiv de studiu, condus de profesorul Adrian Patrut. La randul lor, acesti specialisti au mai facut inca 15.000 de fotografii, deosebit de interesante. Alaturi de toate acestea mai exista alte 5.000 de instantanee, facute de alte persoane aflate intamplator in acea zona. Din pacate, dupa moartea lui Alexandru Sift, survenita in anul 1993, cea mai mare parte a arhivei sale, agonisite in decenii de munca asidua, a disparut fara urma, in conditii nu prea clare.
“ZONELE ACTIVE“. Cercetarile derulate de clujeni timp de peste trei decenii au demonstrat ca Padurea Hoia-Baciu nu este singura zona “sensibila“. Fenomenul OZN-urilor “invizibile“ a mai fost detectat si in Padurea Faget, la Gradina Botanica si langa Cimitirul Central din Cluj. In interiorul Padurii Hoia-Baciu exista cateva zone pe care cercetatorii clujeni le considera “deosebit de active“. Una dintre acestea este asa-zisa “Poiana Rotunda“, un luminis de forma circulara aflat aproape in centrul padurii. Numeroase inregistrari s-au facut si pe Dealul Hoia, in Valea Haitasului si in punctul Gura Baciului. In afara acestor puncte intens “circulate“ s-au mai facut inregistrari fotografice cu OZN-uri “invizibile“ in alte cateva luminisuri din padure, dar si in interiorul ei, printre copaci. Chiar daca aceste “prezente“ nu pot fi vazute cu ochiul liber, adeseori in locurile in care s-a reusit inregistrarea lor fotografica cercetarile mai amanuntite au aratat ca locul respectiv are o radioactivitate mai mare decat cea naturala, prezenta in mod normal in orice mediu.
LUMI INVIZIBILE. Una dintre cele mai remarcabile aparitii ale unui astfel de OZN “special“ este chiar cea relatata de Alexandru Sift. Si asta din cauza ca este prima descriere a interactiunii unui astfel de obiect “neconventional“ cu materia vizibila obisnuita (inclusiv cu mana martorului). In rest, cele mai multe dintre OZN-urile “invizibile“ detectate in Padurea Hoia-Baciu apar doar pe fotografii sub forma unor globuri care iradiaza o luminiscenta laptoasa. In unele cazuri, ele par sa aiba un nucleu mai dens, inconjurat de un val palpaitor. Alteori sunt mai multe si apar sub forma unor grupuri care alcatuiesc structuri mai complexe. Chiar si atunci cand pot fi vazute pentru un timp scurt par sa se iveasca din neant si devin brusc invizibile, lasand in urma lor un nor rarefiat care dispare si el in scurt timp. Prezent la Cluj, cercetatorul Florin Gheorghita relateaza urmatoarele aspecte legate de detectarea unei prezente globulare, invizibile cu ochiul liber. “Astfel, in dimineata zilei de 1 ianuarie 1975 am obtinut o imagine interesanta, fotografiind liziera Padurii Hoia-Baciu. Ea evidentiaza un glob sferic intunecat deasupra marginii padurii, ce si-a creat singur campul energetic necesar pentru realizarea invizibilitatii care a determinat pe fotografie un halo cenusiu“. La randul sau, cercetatorul Casba Borbath relateaza ca, in toamna anului 1974, in cursul unei excursii de cercetare in Padurea Hoia-Baciu a facut cateva fotografii, la intamplare. Desi cu ochiul liber nu vazuse nimic in toata zona, dupa developarea filmelor expuse a descoperit, pe cateva cadre, mai multe structuri nebuloase, slab conturate. Pe o alta fotografie, realizata in februarie 1976, apare o structura aeriana complexa a carei dimensiune, comparata cu reperele vizibile din mediu, a fost evaluata la cateva sute de metri. Cercetarile desfasurate de-a lungul timpului au aratat ca “aparitiile“ nu au nici o preferinta pentru un anumit anotimp sau pentru anumite conditii meteorologice.
Intalnire “de gradul III“ si alte ciudatenii
In lucrarea sa “Fenomenele de la Padurea Hoia-Baciu“, cercetatorul Adrian Patrut descrie, pe larg, o intalnire de gradul trei despre care i-au vorbit A.S si V.S., sotia acestuia. Cei doi i-au povestit ca, aflati intr-o excursie in apropierea Clujului, in ziua de 20 iulie 1968, se uitau cu un binoclu puternic catre liziera Padurii Hoia, aflata la o distanta de 250-300 de metri. Acolo au vazut patru fiinte cu aspect neobisnuit, dar evident humanoid. Raportata la alte obiecte cunoscute, inaltimea celor patru humanoizi a putut fi estimata la 1,3-1,4 metri. Dupa aproximativ cinci minute, cei doi soti au observat ca pe cer si-a facut aparitia un fel de balon stralucitor care, situat la o inaltime de circa 100 de metri, se deplasa cam cu 30-40 de kilometri pe ora. Ajuns deasupra locului in care se aflau cei patru humanoizi, ciudatul balon a ejectat “una dupa alta si la intervale foarte scurte“ cinci sfere mai mici, cu un contur slab luminiscent. La jumatatea traiectoriei descendente acestea au devenit invizibile, la fel ca si balonul mare din care proveneau. In acelasi moment, cei patru humanoizi aflati pe sol au fost invaluiti de niste clopote aproape translucide care in cateva secunde au inceput sa se ridice in aer, cu tot cu ei, iar la cativa metri deasupra solului au disparut complet.
Fotografiile multora dintre OZN-urile “invizibile“ le prezinta inconjurate cu un fel de aura neagra care adeseori se prelungeste din ele sub forma unor filamente de grosimi variabile. Toate acestea amintesc in mod surprinzator de “lumina neagra“, o forma speciala de materie sau energie despre care se spune ca ar fi fost obtinuta, in ultimii cativa ani, in diverse laboratoare militare ultrasecrete.
CAPUL FARA CORP. La fel de ciudate sunt si alte cateva fotografii facute in diverse locuri din Padurea Hoia-Baciu. In cateva dintre acestea, facute pe 23 mai 1977, apare cercetatorul Dan Coman, pozat “in carne si oase“. Ciudatenia acelor fotografii a aparut abia dupa developarea lor, cand langa om a aparut o forma luminoasa ciudata, asemanatoare unei aripi. Tot acolo, la o distanta de cativa metri, mai aparea inca o forma luminoasa, care aducea vag cu un balaur cu mai multe capete. Lucrul cu adevarat neobisnuit este ca, desi era o zi insorita, iar toate celelalte obiecte vizibile prezente in cadru aveau si umbra obisnuita, din cadru lipsea cu desavarsire doar umbra cercetatorului. Printre cele mai ciudate fotografii facute in acea zona este si una in care, ascuns prin iarba, apare clar capul desprins de corp al unuia dintre cercetatori. Lucrul este cu atat mai ciudat cu cat acesta se afla si el in zona, dar la o distanta de cateva sute de metri, ascuns in spatele unei denivelari de teren.
“ZOOLOGIE“ OZN. Cercetatorii din grupul lui Adrian Patrut ne-au relatat si alte intamplari, la fel de ciudate. In urma cu cativa ani, umbland prin padure, ei au intalnit de cateva ori niste animale care in mod normal nu aveau ce cauta in zona Clujului. Intr-o astfel de excursie au intalnit o dropie. Aflata pe cale de disparitie, aceasta pasare nu a trait niciodata pe meleagurile clujene. Intrigati, cercetatorii au inceput sa o fugareasca incercand sa o prinda. Nu au reusit, iar in scurt timp dropia a disparut definitiv in spatele unui tufis. La fel s-a mai intamplat si cu o felina mare, asemanatoare unui ras, dar avand dimensiunile unui leopard si cu un caine, care au aparut si apoi au disparut intr-un mod la fel de ciudat. Toate acestea sunt relatarile catorva dintre cercetatorii din grupul condus de Adrian Patrut. Nu avem de unde sa stim cat de reale sunt fenomenele descrise de acesti oameni, care au la baza o solida pregatire stiintifica. Iar faptul ca noi nu am reusit sa captam nici o imagine a unui OZN “invizibil“ nu inseamna absolut deloc ca toti acei cercetatori entuziasti nu ar avea dreptate.
CLARIFICARI
“OZN-urile sunt un caz particular al aparitiilor plasmatice, similare celor care sunt vazute in Padurea Hoia-Baciu. Ele se incadreaza in categoria aeroformelor geometrice. Numarul de OZN-uri vizibile cu ochiul liber este cu mult mai mic decat al celor invizibile care insa pot fi detectate cu mult mai greu“ - Alexandru Sift, cercetator
ET
Controversa OZN
OZN-urile, numite si farfurii zburatoare, reprezinta orice obiect zburator sau fenomen optic care inca nu poate fi explicat. In 1948, Fortele Aeriene ale Statelor Unite au inceput indosarierea rapoartelor de OZN-uri intr-un dosar numit Project Blue Book (Proiectul Cartea Albastra). O serie de detectii radar care coincideau cu raporturile de OZN-uri de langa Aeroportul National din Washington D.C., in iulie 1952, au facut ca Guvernul Statelor Unite sa infiinteze o grupa de ingineri, meteorologi, fizicieni si un astronaut, condusi de H.P. Roberson, un fizician din Universitatea de Tehnologie din California. Increderea oamenilor si a Guvernului a fost castigata deoarece echipa a fost sustinuta de Central Intelligence Agency (CIA) si a fost clasificata ca secreta. Ultimul raport dat publicului arata ca 90% din rapoartele de OZN-uri pot fi clasificate ca si fenomene meteorologice, evenimente astronomice sau ca un avion, o pasare, baloane sau cateodata fenomene meteorologice ciudate. O a doua grupa care se ocupa de rapoartele OZN a fost organizata in februarie 1966 si a ajuns la aproximativ aceeasi concluzie ca si predecesoarea ei. Cu toate acestea, unele observatii au ramas inexplicabile. In mijlocul anilor ’60, o echipa formata din oameni de stiinta si ingineri, dintre care s-au remarcat meteorologul James E. McDonald, de la Universitatea din Arizona, si cercetatorul J. Allen Hynek, de la Universitatea Northwestern, a ajuns la concluzia ca un procentaj scazut din rapoartele OZN credibile au indicat prezenta unor vizitatori extraterestri. Aceasta senzationala supozitie, care a ajuns in toate ziarele si in toate revistele, s-a confruntat cu teoriile celorlalti oameni de stiinta. Controversa a condus in 1968, la un studiu sponsorizat de Fortele Aeriene ale Statelor Unite, studiu care se desfasura la Universitatea din Colorado si era sub conducerea lui E.U. Condon, un reputat fizician. Raportul Condon, un studiu despre OZN-uri, a fost elaborat de catre un comitet special al Academiei Nationale al Oamenilor de Stiinta si a descris in detaliu 59 de rapoarte de acest gen. Ulterior, Condon a declarat ca nu este vorba despre aparitii extraterestre, afirmatie infirmata de analizele ulterioare din care se desprind nenumarate semne de intrebare.
SUMAR – EDITIE DE COLECTIE www.jurnalul.ro
Dosarele X in Romania
OZN- urile “invizibile din Padurea Hoia-Baciu
Retezatul bantuit de ochiul dracului
Biblioteca OZN in casa lui Iorga
Plutonieru’ Mancu si “smecheritii
Lumini stranii pe cerul Clujului
“Un spectacol feeric“ la Flamanzi
Aparitia de la Nanesti
OZN de 1.500 de metri
“Ne-a furat curentul!“
Muntele vrajit Coza: taramul misterelor
autostop in europa
eu stiam de share riding daca dai pe google.com
gasesti calatori dispusi sa te ia impartind pretul benzinei
Tot mai multi tineri din Romania iau in calcul variante de concediu inedite
La marginea oraselor, de-a lungul soselelor, e plin de oameni care “fac cu mina”. Ei recurg la autostop fie pentru ca au pierdut un tren si nu mai au timp sa-l astepte pe urmatorul, fie pentru ca e mai ieftin ori, pur si simplu, pentru ca li se pare ca astfel iau parte la o aventura. Mai nou, romanii nu mai merg cu autostopul doar intre Pitesti si Rimnicu Vilcea, de exemplu. Exista destui tineri pentru care punctul de plecare intr-un concediu in strainatate este marginea drumului din localitatea de bastina.
Nimeni nu a avut inca ideea sa faca o numaratoare a autostopistilor. Exista doar site-uri dedicate lor, precum www.iamanene.com, in Romania, sau firme cu vechime, precum Mittfahrzentrale in Germania, care intermediaza legatura dintre soferi si autostopisti.
Se poate presupune insa ca e vorba despre un fenomen de masa. In general, cei mai multi autostopisti internationali sint tineri, elevi sau studenti in vacanta. Cei care aleg sa viziteze Europa facind autostopul au avantajul de a nu fi legati de un orar (aproape imposibil de respectat) si de a cunoaste oameni si povesti la care ghidurile turistice nu fac niciodata referire. Unii iau in considerare si aspectul pecuniar (in principiu, in Occident autostopistii nu trebuie sa plateasca contravaloarea “cursei”), dar cei mai multi sint indragostiti de aventura.
“Unii te controleaza in bagaje sa nu ai droguri”
Am stat de vorba cu mai multi tinerii romani care au facut diferite trasee prin Europa cu autostopul. Cei mai multi spun ca pina la granita prefera sa mearga cu trenul, eventual “cu nasul”. Apoi intreaba din masina in masina, pe fiecare sofer, daca nu are un loc in plus. “De fiecare data cind am urcat intr-o masina, soferul mi-a cerut sa-i arat actele, ca sa vada cu cine are de-a face”, povesteste Sorin M., care are la activ mai multe iesiri cu autostopul in Italia. “Sint unii soferi care iti controleaza si bagajele, ca sa nu aiba surprize in vama, cu marfa de contrabanda sau droguri”, mai spune el.
De obicei, soferii din strainatate nu-ti cer sa platesti nici daca te duc cu masina o mie de kilometri. Unii accepta sa fie cinstiti pe drum cu cite un snack sau o cafea. “Mie mi s-a intimplat de multe ori sa fiu eu cel cinstit. O data, niste italieni m-au dus chiar la un restaurant”, zice Sorin, apoi adauga: “Singurii care mi-au cerut mie bani, intotdeauna, sint soferii de TIR. Cred ca pentru ei asta reprezinta deja o sursa de venit pe care o iau in calcul la fiecare cursa”.
“Am platit doar spaga de la vama romaneasca”
Sandu Ardereanu este din Timisoara, are 26 de ani, si este eroul unui concediu, primul din viata lui de salariat, inceput la marginea orasului si desavirsit la 620 de kilometri distanta, in localitatea Budva din Muntenegru. “Mi-am luat concediu la inceputul lunii iunie si ideea era sa fac ceva deosebit. Am impachetat rucsac, cort, sac de dormit, bani, pasaport, trusa de prim-ajutor. Toate, mai putin biletul de sejur”, spune tinarul. In locul acestuia, Sandu Ardereanu a scos la imprimanta hirtii A4 pe care a scris Belgrad, Pancevo, Budva si alte nume de localitati de pe traseul pe care voia sa-l urmeze.
Intre Timisoara si Moravita, locul de iesire din tara, a fost luat in masina unor oameni de afaceri care mergeau la Belgrad. Nu i-au cerut decit sa plateasca, daca e nevoie, o spaga la vama. A fost nevoie, asa ca primii zece euro au ajuns in buzunarul vamesului roman. La Belgrad, Sandu s-a despartit de tovarasii sai de drum, a vizitat orasul, le-a admirat pe sirboaice, apoi a dormit intr-un hotel ieftin. In dimineata urmatoare, a fost la un pas de a renunta la excursie. “Nici o masina, nici cele cu numere de Romania, nu oprea sa ma ia. Pentru un drum de o ora, pina in Kremna, am asteptat trei ore in soare”, mai zice Sandu. La Kremna a ajuns cu microbuzul unor albanezi. S-a inteles cu ei intr-un amestec de engleza cu franceza. Microbuzul era condus cu viteza melcului, asa incit ziua a fost ratata. Seara l-a prins in Kremna, unde a innoptat in sacul de dormit, pe o banca.
Salvat de o unguroaica “pusa pe aventuri”
A patra zi a pornit spre Podgorica, nu inainte de a trece pe la un birt din localitate, de unde si-a cumparat biscuiti si ceva de baut. “Am mers pe jos vreo zece kilometri. Era trecut de ora 13.00 si eram rupt de oboseala”, povesteste tinarul. L-a salvat o unguroaica din Gyula, care mergea tot la Budva, “singura si pusa pe aventuri”. A avut noroc pentru ca pe drum s-a imprietenit atit de bine cu unguroaica incit la Budva au locuit doua saptamini in aceeasi vila, inchiriata cu cinci euro pe noapte. Acum, cei doi pregatesc un nou concediu, impreuna, in Romania. Cu masina unguroaicei.
“Ia-ma, nene” de pe Internet
A face autostopul fara sa te ploua sau sa te arda soarele este o noutate placuta pentru cei care vor sa calatoreasca in acest mod. Persoanele, mai ales tinerii, care trebuie sa ajunga dintr-un oras in altul isi pot “rezerva” acum un loc intr-o masina care merge in aceeasi directie pe site-ul www.iamanene.com.
De asemenea, soferii care pleaca la drum si se sperie de costul mare al benzinei sau doar se plictisesc singuri in masina isi pot gasi un client-calator pe acelasi site. De doua saptamini, doi tineri din Bucuresti au lansat site-ul www.iamanene.com, in amintirea studentiei si a orelor de asteptat in ploaie o ocazie care sa ii duca spre casa. “Am hotarit sa simplificam lucrurile si am construit acest site pentru ca voi sa nu mai stati pe drumuri si sa asteptati o masina”, spun Sergiu Teodosiu si Radu Preda. Prin intermediul paginii web, persoanele care detin un autoturism si vor sa imparta pretul benzinei cu cineva intra pe site si cauta un pasager. Daca nu exista unul care merge in aceeasi directie, adauga un anunt. Cei care nu detin un autoturism si vor sa faca autostopul, intra pe site si cauta o masina, iar daca nu gasesc pot, de asemenea, adauga un anunt. “Sistemul are multe avantaje, mai ales pentru tineri. In primul rind, prezinta un plus de siguranta, dat fiind ca nu vorbeste prima data cu omul linga care va calatori si chiar se pot imprieteni”, spune Sergiu. Un alt avantaj este pentru cei care vor sa calatoreasca in strainatate, mai ales in Ungaria, Austria, Germania, Republica Moldova sau Italia. Spre destinatiile respective, site-ul ofera aceleasi posibilitati de cautare ca si pentru teritoriul Romaniei. Iamanene.com este primul site de acest gen din Romania, pagini similare existind de mai mult timp in strainatate.
gasesti calatori dispusi sa te ia impartind pretul benzinei
Tot mai multi tineri din Romania iau in calcul variante de concediu inedite
La marginea oraselor, de-a lungul soselelor, e plin de oameni care “fac cu mina”. Ei recurg la autostop fie pentru ca au pierdut un tren si nu mai au timp sa-l astepte pe urmatorul, fie pentru ca e mai ieftin ori, pur si simplu, pentru ca li se pare ca astfel iau parte la o aventura. Mai nou, romanii nu mai merg cu autostopul doar intre Pitesti si Rimnicu Vilcea, de exemplu. Exista destui tineri pentru care punctul de plecare intr-un concediu in strainatate este marginea drumului din localitatea de bastina.
Nimeni nu a avut inca ideea sa faca o numaratoare a autostopistilor. Exista doar site-uri dedicate lor, precum www.iamanene.com, in Romania, sau firme cu vechime, precum Mittfahrzentrale in Germania, care intermediaza legatura dintre soferi si autostopisti.
Se poate presupune insa ca e vorba despre un fenomen de masa. In general, cei mai multi autostopisti internationali sint tineri, elevi sau studenti in vacanta. Cei care aleg sa viziteze Europa facind autostopul au avantajul de a nu fi legati de un orar (aproape imposibil de respectat) si de a cunoaste oameni si povesti la care ghidurile turistice nu fac niciodata referire. Unii iau in considerare si aspectul pecuniar (in principiu, in Occident autostopistii nu trebuie sa plateasca contravaloarea “cursei”), dar cei mai multi sint indragostiti de aventura.
“Unii te controleaza in bagaje sa nu ai droguri”
Am stat de vorba cu mai multi tinerii romani care au facut diferite trasee prin Europa cu autostopul. Cei mai multi spun ca pina la granita prefera sa mearga cu trenul, eventual “cu nasul”. Apoi intreaba din masina in masina, pe fiecare sofer, daca nu are un loc in plus. “De fiecare data cind am urcat intr-o masina, soferul mi-a cerut sa-i arat actele, ca sa vada cu cine are de-a face”, povesteste Sorin M., care are la activ mai multe iesiri cu autostopul in Italia. “Sint unii soferi care iti controleaza si bagajele, ca sa nu aiba surprize in vama, cu marfa de contrabanda sau droguri”, mai spune el.
De obicei, soferii din strainatate nu-ti cer sa platesti nici daca te duc cu masina o mie de kilometri. Unii accepta sa fie cinstiti pe drum cu cite un snack sau o cafea. “Mie mi s-a intimplat de multe ori sa fiu eu cel cinstit. O data, niste italieni m-au dus chiar la un restaurant”, zice Sorin, apoi adauga: “Singurii care mi-au cerut mie bani, intotdeauna, sint soferii de TIR. Cred ca pentru ei asta reprezinta deja o sursa de venit pe care o iau in calcul la fiecare cursa”.
“Am platit doar spaga de la vama romaneasca”
Sandu Ardereanu este din Timisoara, are 26 de ani, si este eroul unui concediu, primul din viata lui de salariat, inceput la marginea orasului si desavirsit la 620 de kilometri distanta, in localitatea Budva din Muntenegru. “Mi-am luat concediu la inceputul lunii iunie si ideea era sa fac ceva deosebit. Am impachetat rucsac, cort, sac de dormit, bani, pasaport, trusa de prim-ajutor. Toate, mai putin biletul de sejur”, spune tinarul. In locul acestuia, Sandu Ardereanu a scos la imprimanta hirtii A4 pe care a scris Belgrad, Pancevo, Budva si alte nume de localitati de pe traseul pe care voia sa-l urmeze.
Intre Timisoara si Moravita, locul de iesire din tara, a fost luat in masina unor oameni de afaceri care mergeau la Belgrad. Nu i-au cerut decit sa plateasca, daca e nevoie, o spaga la vama. A fost nevoie, asa ca primii zece euro au ajuns in buzunarul vamesului roman. La Belgrad, Sandu s-a despartit de tovarasii sai de drum, a vizitat orasul, le-a admirat pe sirboaice, apoi a dormit intr-un hotel ieftin. In dimineata urmatoare, a fost la un pas de a renunta la excursie. “Nici o masina, nici cele cu numere de Romania, nu oprea sa ma ia. Pentru un drum de o ora, pina in Kremna, am asteptat trei ore in soare”, mai zice Sandu. La Kremna a ajuns cu microbuzul unor albanezi. S-a inteles cu ei intr-un amestec de engleza cu franceza. Microbuzul era condus cu viteza melcului, asa incit ziua a fost ratata. Seara l-a prins in Kremna, unde a innoptat in sacul de dormit, pe o banca.
Salvat de o unguroaica “pusa pe aventuri”
A patra zi a pornit spre Podgorica, nu inainte de a trece pe la un birt din localitate, de unde si-a cumparat biscuiti si ceva de baut. “Am mers pe jos vreo zece kilometri. Era trecut de ora 13.00 si eram rupt de oboseala”, povesteste tinarul. L-a salvat o unguroaica din Gyula, care mergea tot la Budva, “singura si pusa pe aventuri”. A avut noroc pentru ca pe drum s-a imprietenit atit de bine cu unguroaica incit la Budva au locuit doua saptamini in aceeasi vila, inchiriata cu cinci euro pe noapte. Acum, cei doi pregatesc un nou concediu, impreuna, in Romania. Cu masina unguroaicei.
“Ia-ma, nene” de pe Internet
A face autostopul fara sa te ploua sau sa te arda soarele este o noutate placuta pentru cei care vor sa calatoreasca in acest mod. Persoanele, mai ales tinerii, care trebuie sa ajunga dintr-un oras in altul isi pot “rezerva” acum un loc intr-o masina care merge in aceeasi directie pe site-ul www.iamanene.com.
De asemenea, soferii care pleaca la drum si se sperie de costul mare al benzinei sau doar se plictisesc singuri in masina isi pot gasi un client-calator pe acelasi site. De doua saptamini, doi tineri din Bucuresti au lansat site-ul www.iamanene.com, in amintirea studentiei si a orelor de asteptat in ploaie o ocazie care sa ii duca spre casa. “Am hotarit sa simplificam lucrurile si am construit acest site pentru ca voi sa nu mai stati pe drumuri si sa asteptati o masina”, spun Sergiu Teodosiu si Radu Preda. Prin intermediul paginii web, persoanele care detin un autoturism si vor sa imparta pretul benzinei cu cineva intra pe site si cauta un pasager. Daca nu exista unul care merge in aceeasi directie, adauga un anunt. Cei care nu detin un autoturism si vor sa faca autostopul, intra pe site si cauta o masina, iar daca nu gasesc pot, de asemenea, adauga un anunt. “Sistemul are multe avantaje, mai ales pentru tineri. In primul rind, prezinta un plus de siguranta, dat fiind ca nu vorbeste prima data cu omul linga care va calatori si chiar se pot imprieteni”, spune Sergiu. Un alt avantaj este pentru cei care vor sa calatoreasca in strainatate, mai ales in Ungaria, Austria, Germania, Republica Moldova sau Italia. Spre destinatiile respective, site-ul ofera aceleasi posibilitati de cautare ca si pentru teritoriul Romaniei. Iamanene.com este primul site de acest gen din Romania, pagini similare existind de mai mult timp in strainatate.
autostop in europa
eu stiam de share riding daca dai pe google.com
gasesti calatori dispusi sa te ia impartind pretul benzinei
Tot mai multi tineri din Romania iau in calcul variante de concediu inedite
La marginea oraselor, de-a lungul soselelor, e plin de oameni care “fac cu mina”. Ei recurg la autostop fie pentru ca au pierdut un tren si nu mai au timp sa-l astepte pe urmatorul, fie pentru ca e mai ieftin ori, pur si simplu, pentru ca li se pare ca astfel iau parte la o aventura. Mai nou, romanii nu mai merg cu autostopul doar intre Pitesti si Rimnicu Vilcea, de exemplu. Exista destui tineri pentru care punctul de plecare intr-un concediu in strainatate este marginea drumului din localitatea de bastina.
Nimeni nu a avut inca ideea sa faca o numaratoare a autostopistilor. Exista doar site-uri dedicate lor, precum www.iamanene.com, in Romania, sau firme cu vechime, precum Mittfahrzentrale in Germania, care intermediaza legatura dintre soferi si autostopisti.
Se poate presupune insa ca e vorba despre un fenomen de masa. In general, cei mai multi autostopisti internationali sint tineri, elevi sau studenti in vacanta. Cei care aleg sa viziteze Europa facind autostopul au avantajul de a nu fi legati de un orar (aproape imposibil de respectat) si de a cunoaste oameni si povesti la care ghidurile turistice nu fac niciodata referire. Unii iau in considerare si aspectul pecuniar (in principiu, in Occident autostopistii nu trebuie sa plateasca contravaloarea “cursei”), dar cei mai multi sint indragostiti de aventura.
“Unii te controleaza in bagaje sa nu ai droguri”
Am stat de vorba cu mai multi tinerii romani care au facut diferite trasee prin Europa cu autostopul. Cei mai multi spun ca pina la granita prefera sa mearga cu trenul, eventual “cu nasul”. Apoi intreaba din masina in masina, pe fiecare sofer, daca nu are un loc in plus. “De fiecare data cind am urcat intr-o masina, soferul mi-a cerut sa-i arat actele, ca sa vada cu cine are de-a face”, povesteste Sorin M., care are la activ mai multe iesiri cu autostopul in Italia. “Sint unii soferi care iti controleaza si bagajele, ca sa nu aiba surprize in vama, cu marfa de contrabanda sau droguri”, mai spune el.
De obicei, soferii din strainatate nu-ti cer sa platesti nici daca te duc cu masina o mie de kilometri. Unii accepta sa fie cinstiti pe drum cu cite un snack sau o cafea. “Mie mi s-a intimplat de multe ori sa fiu eu cel cinstit. O data, niste italieni m-au dus chiar la un restaurant”, zice Sorin, apoi adauga: “Singurii care mi-au cerut mie bani, intotdeauna, sint soferii de TIR. Cred ca pentru ei asta reprezinta deja o sursa de venit pe care o iau in calcul la fiecare cursa”.
“Am platit doar spaga de la vama romaneasca”
Sandu Ardereanu este din Timisoara, are 26 de ani, si este eroul unui concediu, primul din viata lui de salariat, inceput la marginea orasului si desavirsit la 620 de kilometri distanta, in localitatea Budva din Muntenegru. “Mi-am luat concediu la inceputul lunii iunie si ideea era sa fac ceva deosebit. Am impachetat rucsac, cort, sac de dormit, bani, pasaport, trusa de prim-ajutor. Toate, mai putin biletul de sejur”, spune tinarul. In locul acestuia, Sandu Ardereanu a scos la imprimanta hirtii A4 pe care a scris Belgrad, Pancevo, Budva si alte nume de localitati de pe traseul pe care voia sa-l urmeze.
Intre Timisoara si Moravita, locul de iesire din tara, a fost luat in masina unor oameni de afaceri care mergeau la Belgrad. Nu i-au cerut decit sa plateasca, daca e nevoie, o spaga la vama. A fost nevoie, asa ca primii zece euro au ajuns in buzunarul vamesului roman. La Belgrad, Sandu s-a despartit de tovarasii sai de drum, a vizitat orasul, le-a admirat pe sirboaice, apoi a dormit intr-un hotel ieftin. In dimineata urmatoare, a fost la un pas de a renunta la excursie. “Nici o masina, nici cele cu numere de Romania, nu oprea sa ma ia. Pentru un drum de o ora, pina in Kremna, am asteptat trei ore in soare”, mai zice Sandu. La Kremna a ajuns cu microbuzul unor albanezi. S-a inteles cu ei intr-un amestec de engleza cu franceza. Microbuzul era condus cu viteza melcului, asa incit ziua a fost ratata. Seara l-a prins in Kremna, unde a innoptat in sacul de dormit, pe o banca.
Salvat de o unguroaica “pusa pe aventuri”
A patra zi a pornit spre Podgorica, nu inainte de a trece pe la un birt din localitate, de unde si-a cumparat biscuiti si ceva de baut. “Am mers pe jos vreo zece kilometri. Era trecut de ora 13.00 si eram rupt de oboseala”, povesteste tinarul. L-a salvat o unguroaica din Gyula, care mergea tot la Budva, “singura si pusa pe aventuri”. A avut noroc pentru ca pe drum s-a imprietenit atit de bine cu unguroaica incit la Budva au locuit doua saptamini in aceeasi vila, inchiriata cu cinci euro pe noapte. Acum, cei doi pregatesc un nou concediu, impreuna, in Romania. Cu masina unguroaicei.
“Ia-ma, nene” de pe Internet
A face autostopul fara sa te ploua sau sa te arda soarele este o noutate placuta pentru cei care vor sa calatoreasca in acest mod. Persoanele, mai ales tinerii, care trebuie sa ajunga dintr-un oras in altul isi pot “rezerva” acum un loc intr-o masina care merge in aceeasi directie pe site-ul www.iamanene.com.
De asemenea, soferii care pleaca la drum si se sperie de costul mare al benzinei sau doar se plictisesc singuri in masina isi pot gasi un client-calator pe acelasi site. De doua saptamini, doi tineri din Bucuresti au lansat site-ul www.iamanene.com, in amintirea studentiei si a orelor de asteptat in ploaie o ocazie care sa ii duca spre casa. “Am hotarit sa simplificam lucrurile si am construit acest site pentru ca voi sa nu mai stati pe drumuri si sa asteptati o masina”, spun Sergiu Teodosiu si Radu Preda. Prin intermediul paginii web, persoanele care detin un autoturism si vor sa imparta pretul benzinei cu cineva intra pe site si cauta un pasager. Daca nu exista unul care merge in aceeasi directie, adauga un anunt. Cei care nu detin un autoturism si vor sa faca autostopul, intra pe site si cauta o masina, iar daca nu gasesc pot, de asemenea, adauga un anunt. “Sistemul are multe avantaje, mai ales pentru tineri. In primul rind, prezinta un plus de siguranta, dat fiind ca nu vorbeste prima data cu omul linga care va calatori si chiar se pot imprieteni”, spune Sergiu. Un alt avantaj este pentru cei care vor sa calatoreasca in strainatate, mai ales in Ungaria, Austria, Germania, Republica Moldova sau Italia. Spre destinatiile respective, site-ul ofera aceleasi posibilitati de cautare ca si pentru teritoriul Romaniei. Iamanene.com este primul site de acest gen din Romania, pagini similare existind de mai mult timp in strainatate.
gasesti calatori dispusi sa te ia impartind pretul benzinei
Tot mai multi tineri din Romania iau in calcul variante de concediu inedite
La marginea oraselor, de-a lungul soselelor, e plin de oameni care “fac cu mina”. Ei recurg la autostop fie pentru ca au pierdut un tren si nu mai au timp sa-l astepte pe urmatorul, fie pentru ca e mai ieftin ori, pur si simplu, pentru ca li se pare ca astfel iau parte la o aventura. Mai nou, romanii nu mai merg cu autostopul doar intre Pitesti si Rimnicu Vilcea, de exemplu. Exista destui tineri pentru care punctul de plecare intr-un concediu in strainatate este marginea drumului din localitatea de bastina.
Nimeni nu a avut inca ideea sa faca o numaratoare a autostopistilor. Exista doar site-uri dedicate lor, precum www.iamanene.com, in Romania, sau firme cu vechime, precum Mittfahrzentrale in Germania, care intermediaza legatura dintre soferi si autostopisti.
Se poate presupune insa ca e vorba despre un fenomen de masa. In general, cei mai multi autostopisti internationali sint tineri, elevi sau studenti in vacanta. Cei care aleg sa viziteze Europa facind autostopul au avantajul de a nu fi legati de un orar (aproape imposibil de respectat) si de a cunoaste oameni si povesti la care ghidurile turistice nu fac niciodata referire. Unii iau in considerare si aspectul pecuniar (in principiu, in Occident autostopistii nu trebuie sa plateasca contravaloarea “cursei”), dar cei mai multi sint indragostiti de aventura.
“Unii te controleaza in bagaje sa nu ai droguri”
Am stat de vorba cu mai multi tinerii romani care au facut diferite trasee prin Europa cu autostopul. Cei mai multi spun ca pina la granita prefera sa mearga cu trenul, eventual “cu nasul”. Apoi intreaba din masina in masina, pe fiecare sofer, daca nu are un loc in plus. “De fiecare data cind am urcat intr-o masina, soferul mi-a cerut sa-i arat actele, ca sa vada cu cine are de-a face”, povesteste Sorin M., care are la activ mai multe iesiri cu autostopul in Italia. “Sint unii soferi care iti controleaza si bagajele, ca sa nu aiba surprize in vama, cu marfa de contrabanda sau droguri”, mai spune el.
De obicei, soferii din strainatate nu-ti cer sa platesti nici daca te duc cu masina o mie de kilometri. Unii accepta sa fie cinstiti pe drum cu cite un snack sau o cafea. “Mie mi s-a intimplat de multe ori sa fiu eu cel cinstit. O data, niste italieni m-au dus chiar la un restaurant”, zice Sorin, apoi adauga: “Singurii care mi-au cerut mie bani, intotdeauna, sint soferii de TIR. Cred ca pentru ei asta reprezinta deja o sursa de venit pe care o iau in calcul la fiecare cursa”.
“Am platit doar spaga de la vama romaneasca”
Sandu Ardereanu este din Timisoara, are 26 de ani, si este eroul unui concediu, primul din viata lui de salariat, inceput la marginea orasului si desavirsit la 620 de kilometri distanta, in localitatea Budva din Muntenegru. “Mi-am luat concediu la inceputul lunii iunie si ideea era sa fac ceva deosebit. Am impachetat rucsac, cort, sac de dormit, bani, pasaport, trusa de prim-ajutor. Toate, mai putin biletul de sejur”, spune tinarul. In locul acestuia, Sandu Ardereanu a scos la imprimanta hirtii A4 pe care a scris Belgrad, Pancevo, Budva si alte nume de localitati de pe traseul pe care voia sa-l urmeze.
Intre Timisoara si Moravita, locul de iesire din tara, a fost luat in masina unor oameni de afaceri care mergeau la Belgrad. Nu i-au cerut decit sa plateasca, daca e nevoie, o spaga la vama. A fost nevoie, asa ca primii zece euro au ajuns in buzunarul vamesului roman. La Belgrad, Sandu s-a despartit de tovarasii sai de drum, a vizitat orasul, le-a admirat pe sirboaice, apoi a dormit intr-un hotel ieftin. In dimineata urmatoare, a fost la un pas de a renunta la excursie. “Nici o masina, nici cele cu numere de Romania, nu oprea sa ma ia. Pentru un drum de o ora, pina in Kremna, am asteptat trei ore in soare”, mai zice Sandu. La Kremna a ajuns cu microbuzul unor albanezi. S-a inteles cu ei intr-un amestec de engleza cu franceza. Microbuzul era condus cu viteza melcului, asa incit ziua a fost ratata. Seara l-a prins in Kremna, unde a innoptat in sacul de dormit, pe o banca.
Salvat de o unguroaica “pusa pe aventuri”
A patra zi a pornit spre Podgorica, nu inainte de a trece pe la un birt din localitate, de unde si-a cumparat biscuiti si ceva de baut. “Am mers pe jos vreo zece kilometri. Era trecut de ora 13.00 si eram rupt de oboseala”, povesteste tinarul. L-a salvat o unguroaica din Gyula, care mergea tot la Budva, “singura si pusa pe aventuri”. A avut noroc pentru ca pe drum s-a imprietenit atit de bine cu unguroaica incit la Budva au locuit doua saptamini in aceeasi vila, inchiriata cu cinci euro pe noapte. Acum, cei doi pregatesc un nou concediu, impreuna, in Romania. Cu masina unguroaicei.
“Ia-ma, nene” de pe Internet
A face autostopul fara sa te ploua sau sa te arda soarele este o noutate placuta pentru cei care vor sa calatoreasca in acest mod. Persoanele, mai ales tinerii, care trebuie sa ajunga dintr-un oras in altul isi pot “rezerva” acum un loc intr-o masina care merge in aceeasi directie pe site-ul www.iamanene.com.
De asemenea, soferii care pleaca la drum si se sperie de costul mare al benzinei sau doar se plictisesc singuri in masina isi pot gasi un client-calator pe acelasi site. De doua saptamini, doi tineri din Bucuresti au lansat site-ul www.iamanene.com, in amintirea studentiei si a orelor de asteptat in ploaie o ocazie care sa ii duca spre casa. “Am hotarit sa simplificam lucrurile si am construit acest site pentru ca voi sa nu mai stati pe drumuri si sa asteptati o masina”, spun Sergiu Teodosiu si Radu Preda. Prin intermediul paginii web, persoanele care detin un autoturism si vor sa imparta pretul benzinei cu cineva intra pe site si cauta un pasager. Daca nu exista unul care merge in aceeasi directie, adauga un anunt. Cei care nu detin un autoturism si vor sa faca autostopul, intra pe site si cauta o masina, iar daca nu gasesc pot, de asemenea, adauga un anunt. “Sistemul are multe avantaje, mai ales pentru tineri. In primul rind, prezinta un plus de siguranta, dat fiind ca nu vorbeste prima data cu omul linga care va calatori si chiar se pot imprieteni”, spune Sergiu. Un alt avantaj este pentru cei care vor sa calatoreasca in strainatate, mai ales in Ungaria, Austria, Germania, Republica Moldova sau Italia. Spre destinatiile respective, site-ul ofera aceleasi posibilitati de cautare ca si pentru teritoriul Romaniei. Iamanene.com este primul site de acest gen din Romania, pagini similare existind de mai mult timp in strainatate.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
